4,992 matches
-
un mesaj să vină la meci, o liniști Miria. Și În timp ce ea stătea culcată pe spate, iar Axel Rose aprindea luminile din magazin și ștergea pardoseala plină de păr și de sânge cu o cârpă, Miria Își luă trusa din geantă și Începu s-o machieze cu rimel și cu tuș, pentru a-i mări ochii - căci dacă Jonas mușcă momeala și vine la meci, după aceea mergem cu toții la gelaterie, iar dacă sunt trandafiri, vor Înflori. Valentina se gândi, pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o ajută să-și ridice valiza În tren. — Italienii sunt foarte gentili cu femeile, spuse Sarah râzând. Mi-ar fi plăcut să mă logodesc cu un italian, dar n-am avut noroc. Întârzia pe scara trenului, Înconjurată de valiză, de geantă, de cufărașul verde din plastic, În care poate că era și trusa ei. — Ei bine, atunci rămâi cu bine, spuse nesigură. Când se Întoarse, Antonio o urmă În vagon. Mergeau Înainte spre partea din față a trenului, trecând dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
peste picior. Se Întreba dacă avea obiceiul să-l ia peste picior și pe bărbatul cu mustăcioară tip Che Guevara, care tocmai Îi spărsese buza. Plăti ceaiul, sandvișul și capucino, lăsă bacșiș o mie de lire și luă de pe jos geanta Emmei. Observă că avea mânerul rupt și, când ea Întinse mâna să Își ia geanta, eșarfa de pene rămase agățată În scaun, iar Sasha văzu că bluza Îi era pătată de sânge. Întoarse privirea, o luă de braț și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu mustăcioară tip Che Guevara, care tocmai Îi spărsese buza. Plăti ceaiul, sandvișul și capucino, lăsă bacșiș o mie de lire și luă de pe jos geanta Emmei. Observă că avea mânerul rupt și, când ea Întinse mâna să Își ia geanta, eșarfa de pene rămase agățată În scaun, iar Sasha văzu că bluza Îi era pătată de sânge. Întoarse privirea, o luă de braț și o conduse printre măsuțe spre ieșire. Emma Își mușcă buzele, căci n-ar fi vrut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
testiculele. Când Îi veni rândul să stea În poartă, Antonio observă că un grup de Întârziați se adunase la malul mării. Din lipsă de spațiu, fetele se Întinseseră pe nisipul ud de lângă apă. Nu aveau nici umbrelă și nici vreo geantă cu mâncare. Doar un aparat la care ascultau muzică la volum maxim - fără a se preocupa de ceilalți -, o casetă cu Clash. Trupurile lor bronzate - asta văzuse. Patru fete Întinse una lângă alta - picioare și brațe, și plete, și burice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
strălucitor de uleiul de plajă, lungit la soare, identic cu toate celelalte? A fost atunci când fata cea brunetă - pe atunci era brunetă - se ridică, Își scutură nisipul de pe coapse, de pe șolduri și de pe umeri, și se Întoarse să pună În geantă clama de plastic roșu cu care Își ținuse părul ridicat. Părul i se revărsă pe spate - Îl avea lung, ciufulit și dezordonat, de parcă Își pierduse pieptenele. Antonio Îl driblá pe Salvatore și rămase interzis. Fata era o apariție. Pierdu mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei roșie și poate că făcuse chiar o pasiune pentru ea. Îl salută cu mâna. Poate că Jonas Îi zâmbi, dar era prea departe și nu reuși să-l vadă. Miria o mai așteptă câteva clipe În mijlocul terenului, apoi luă geanta și intră la vestiare - acolo colegele cântau excitate și triumfătoare, căci le Învinseră pe iepele de la Polisportiva Virgilio, inamice de-o viață, niciodată Înfrânte. Sub dușuri aveau să facă glume și să cânte imnuri de luptă. Fetele de la AS Esquilino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prea-Înaltul Jonas cu părul ca un ciorchine de banane. Răbdare. Păcat că venise tocmai astăzi tati. Dar acum era aici și restul nu mai conta. Urmată de Antonio, care-și mesteca guma cu nervozitate, Valentina coborî din tribune, Își recuperă geanta, abandonată pe băncuța pustie. — Mă bucur să te cunosc, spuse antrenorul, strângând mâna lui Antonio. Valentina mi-a vorbit foarte mult despre tine. — Serios? comentă Antonio fără entuziasm. Cine era rotofeiul ăsta transpirat cu care fetița lui se afla În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i-ar fi plăcut să meargă cu el. Dar drumurile lor aveau să se despartă - VIA VENETO VILLA BORGHESE, săgeată la stânga, STAȚIE drept Înainte. Mulțimea se grăbea spre vagoane. Dar Emma nu se așeză la rând și puse Înapoi În geantă abonamentul de metrou. — Dacă nu ai altceva mai bun de făcut, Îi spuse cu dezinvoltura pe care niciodată nu o avusese În prezența lui, aș accepta acum să mă conduci acasă cu mașina. VIA VENETO VILLA BORGHESE PARCARE, săgeată la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aștepta ore În șir, În frig, În Piața Poporului, În timp ce ea Încerca fără nici o grabă zeci de perechi de ochelari de soare la oculistul ei de Încredere Bernabei. Schimba ochelarii de soare În fiecare anotimp. Cum, de altfel, Își schimba gențile, pantofii, coafura și toate celelalte. Acum avea părul tuns scurt, cu breton, și părea mai tânără. Antonio nu schiță nici măcar un surâs, nici nu reuși să zdrobească impenetrabila răceală a Majei, care o asculta distrată pe mama Carlottei, În timp ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui Sasha, ca și cum el ar fi putut rezolva problema. Își aminti imaginea pistolului din torpedo. Apoi disperarea lui Antonio când ea coborâse din mașină și el alergase după ea, și pentru că ea nu voia să se oprească, el Îi rupsese geanta. Căzuseră amândoi la picioarele obeliscului Închinat Ducelui, iar el o Îmbrățișase și-i săruta părul și mâinile și gura care sângera și o implorase - Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, Emma, Întoarce-te la mine, Întoarce-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să fie blestemată pentru totdeauna. a douăzeci și doua oră În Carlo Alberto, ferestrele mansardei de la al șaselea etaj erau Întunecate, cu jaluzelele coborâte. Emma Îi mărturisi lui Sasha că păstrase cheile casei timp de un an. Le avea În geantă, ca Întotdeauna. Apoi, dintr-un impuls inexplicabil, Într-o zi le aruncase În cutia poștală. Într-un fel, le expediase. Poate pentru că se temea că le-ar fi putut folosi. Și nu voia să aibă posibilitatea de a se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acolo unde frunzele teilor mângâie zidurile Începe strada Carlo Alberto. Acasă. Alergară În sus pe scări. Intrarea În hotel era iluminată. Niște pelerini slovaci abia coborâți dintr-un autocar preistoric stăteau aplecați peste biroul de la oficiu Înconjurați de valize și genți prăfuite. Antonio Îl salută pe portar printr-o fluturare a mâinii. De obicei se ignorau reciproc. E ciudat să locuiești Într-o clădire În care pe lângă locuințe funcționează și un hotel, dar te obișnuiești. Antonio introduse cheia În ușa mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Emma o sună pe soacra ei. Poate că Antonio Îi ducea la Santa Caterina, voia să se refugieze În orașul copilăriei sale, al vacanțelor, unde Îl considerau un om important, unde Încă se simțea ca un rege. Sasha privea Împietrit geanta ei cu mânerul rupt. Își dădu seama că avea și un genunchi lovit. În locul acela ciorapul rupt lăsa să se vadă pielea. Un fir de nailon atârna pe picior. Firul acela Îi părea semnul intolerabil la dezordinii universale. Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plutea un burete. Mașina capricioasă refuză singura bancnotă a lui Sasha. Emma coborî geamul. Îl văzu manevrând stângaci, apăsând un buton după altul - zadarnic. Bărbatul ăsta părea Încă adolescent, atât era de neîndemânatec cu lucrurile din jurul său. Coborî. Căută În geantă, luă portmoneul și scoase ultima hârtie de cinzeci de mii. Sasha refuză politicos - nu putea să permită ca ea... Dar Emma introduse bancnota În aparatul care o Înghiți fâșâind. Încercă să o oblige să primească măcar zece mii de lire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
greșit. Nu avea nici o intenție ascunsă, nici un plan, nici măcar umbra unei dorințe față de ea. Voia doar să rămână Împreună cu ea. — Nu dau niciodată apartamentul matrimonial unui cuplu de bărbați, sublinie. E unul dintre puținele dezavantaje ale homosexualității. Emma râse. În geanta ei, degetele atinseră cheile casei. Copiii erau Împreună cu tatăl și se simțeau bine. Și pentru prima dată de când se născuseră nu avea nimic de făcut. Nu avusese niciodată o clipă doar pentru ea. De ani de zile trăia numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
azurie părea să lumineze Întunericul. Aștepta ceva. Și timpul Începu să devină apăsător - asemenea secundelor care trec Între fulger și tunet. — OK, spuse Emma visătoare. Da, vin... Sasha ambală și mașina intră pe șosea. În timp ce Emma, zâmbind, băga mâna În geantă pentru a Închide În sfârșit infernalul telefon care o ținea ancorată de viața ei, trecură pe lângă pancarta albă pe care scria: LA REVEDERE ROMA. Oh it’s such a perfect day I’m glad I spent it with you Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fete pe care le cunoștea de la o petrecere, iar sub scară l-a zărit pe Dani Petrescu, palmând discret o pastilă. Vederea lui i-a amintit de Bobo și de cartea lui Barthes, pe care o mai purta încă în geanta de școală. Dar nu era momentul pentru conversații. Atmosfera era de plutire generală și nici măcar hârșîitul scaunelor n-o mai enerva ca în alte nopți. Andrei avea chef de vorbă și din capul locului i-a spus că detestă dansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și mă-nvață ca să spun Că am suflet de român. Vișan Georgiana-Larisa, clasa a VI-a Școala Gimnazială Mușătești - Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Copilării Uite, timpul a trecut Parcă ieri s-a petrecut: Am plecat la grădiniță Cu o geantă și-o rochiță. M-am jucat, cât m-am jucat Dar grădinița s-a terminat Eu la școală am plecat Și multe am învățat. Păpușile le-am lăsat, Mingile le-am așezat Cărțile mi le-am schimbat Cu ghiozdanul am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Privirea înainte și urmează-ți calea!” Da, privirea înainte! Mă ridic în picioare. Oare ce vreau să fac? Nu știu, dar de mult nu mai acționez cu logică. Cu o mișcare scurtă și hotărâtă, mă învârt pe călcâie, îmi ridic geanta de jos, și urmez drumul șerpuit al muntelui. Nu știu unde mă duc, ce voi face și cum îmi voi reveni, cum voi reuși să trec peste sentimentul de vină ce-a pus stăpânire pe mine. Tot ce știu e că trebuie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uitat la mine, care eram întinsă pe jos și m-a salutat strigând: Ciau, îngeraș! Pe urmă, a dispărut. M-am ridicat la rândul meu și m-am scuturat de frunzele ce mi se lipiseră de haine. Mi-am luat geanta trântită pe jos și mi-am adus aminte: aveam ore. Tot drumul spre clasă am stat cu capul în pământ, aveam două beneficii: primul era că reușeam să scap de scenele de perversiuni din holul liceului sau de victimele-tocilari ai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
drumul, a ocolit banca și s-a oprit în fața mea, pe umăr îi atârna un fel de cutie mare, dreptunghiulară, arăta ca un ghiozdan, numai că era mai mare, și-a luat-o de pe umăr, punând-o pe bancă, lângă geanta mea, apoi a șters briceagul de pantaloni, uite ce-ai făcut cu el, mi-a spus, clătinând din cap, pentru asta ar trebui să-ți sparg mutra, a spus, dar nu m-a lovit, s-a așezat doar lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spre sertarul În care Închisese cu cheia arma și insigna tinerei femei. - Voia să te duc departe de aici, cît mai repede cu putință. Se strădui să schițeze un zîmbet care nu ajunse Însă și la ochi. - Hai, pregătește-ți geanta de voiaj. - Ți-a spus de ce? - Pentru siguranța ta. - Dar tu ce voiai să-i spui? - Ai terminat cu Întrebările? Degeaba se strădui Christian, se simțea agasarea din glasul lui. Se duse În baie și ieși apoi cu trusa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
odinioară, doar ca s-o ocrotesc. Fie ca Loïc să mă ierte... Glasul i se frînse.Lacrimile se prelinseră În tăcere pe obrajii zbîrciți, fără ca ea să dea semne că vrea să le șteargă. Mult mai tîrziu, Întinse mîna spre geantă și scoase un plic din hîrtie groasă, cu marginile sfîșiate. Pe un colț al plicului, În stînga, figura antetul spitalului din Brest. Scoase din plic niște foi acoperite cu un scris mărunt și chinuit, apoi se Îndreptă de spate, merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Anne Bréhat Îi adresă o privire grăitoare. - Că doar asta stă scris pe biletul lăsat victimelor, nu e așa? Replica usturătoare a lui Fersen fu acoperită de sirena bacului, care anunța plecarea iminentă a navetei spre Brest. Marie Își luă geanta de voiaj de pe bancheta din spate a mașinii și, după o ultimă privire spre Anne, care făcea deja cale-ntoarsă, se Îndreptă spre locul de Îmbarcare. Lucas o ajunse din urmă și Îi luă autoritar geanta din mînă, escortînd-o. Se gîndise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]