3,294 matches
-
acestei edituri nici nu pretindeau de altfel așa ceva, iar o asemenea relație editorială nu era deloc În dezavantajul celor care Își economiseau În definitiv din salariile lor de demnitari publici, neapelând la editurile care scot cărți pe cheltuiala autorilor. Piața gemea de cărți de toate neamurile, la prețuri care o luaseră și ele la vale o dată cu inflația; pe lângă multe altele, devenise și cartea un lux, de care se puteau lipsi În primul rând cei ce și-l puteau permite, deși nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu mai încăpea un ac. Peste tot înjurături, lovituri, îmbrânceli, blesteme... O masă de călători cuprinși de demență... La semnalul impiegatului, omul cu chipiul roșu, locomotiva șuieră prelung de plecare... Vagoanele se smunciră și, trenul supraîncărcat și greoi, se urni gemând, într-o perdea de aburi groși... și ieși din gară... pierzându-se în noapte. Dinspre șoseaua care șerpuia pe lângă calea ferată, din întuneric, venea larmă de voci, urlete și blesteme, zgomote de mașini, huruit de căruțe... convoaie nesfârșite de camioane
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se ridică imnuri în sunete calde și blânde, care plâng în noapte. Ei cântă în jurul lui, cântă cu el... cântă pentru el... Cântă blând liniștitor, cântece și imnuri... melodii sfâșietoare... ce-ți înmoaie voința și-ți înduioșează sufletul. Tot satul geme de cântecul lor.Nu există ceva mai înălțător ca imnul acela tânguitor... ori, doina aceea dulce moldovenească... Parcă și foșnetul frunzelor s-a oprit... Simți cum te înfioară în tot trupul... E ca și cum Dumnezeu, ar fi coborât pe pământ. Țăranii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înălțimi ca un prăpăd. Viforul lovea cu dușmănie, parcă, în uși, în ferești, în pereți.. îndoind copacii. În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape fără întrerupere. De înaintea Bobotezei, mai ales, începuse viscolul.. crivățul gemea și șuiera, răscolea și învolbura zăpada în troiene până în streșini. Și, tot așa a ținut-o, de la Sf. Trei Ierarhi, până după Întâmpinarea Domnului. Sfârșit de martie... Anotimpul de primăvară sosise. După aproape o săptămână, când de burnițe fulguite, când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în Moldova, la casele noastre, la școala noastră. Soarele se suise la vreo trei sulițe pe cer, aproape de amiezi. Era o zi de aprilie frumoasă și caldă. Mica gară, posomorâtă și singuratică de la marginea satului, străjuită de trei salcâmi bătrâni, gemea de lume. Mulțimea de bărbați, femei, bătrâni și copii, înghesuită pe peronul devenit neîncăpător... întreg satul, venise să-i petrecă pe refugiați.. pe seminariști.. cei care cu cântul lor, au făcut ca pentru o clipă, măcar, Dumnezeu să coboare pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dușmănie, parcă, în uși, în ferestre, în pereți, îndoind copacii ca pe niște nuiele. În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada începu să cadă aproape fără întrerupere. Chiar din primele zile ale anului, începuse viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolea și învolbura zăpada în troiene până în streșini. Și, tot așa a ținut-o până după Bobotează. Ziarele vuiau de noile prefaceri, făcute de comuniști în țară, cu o grabă care înfricoșa. „România liberă” de vineri 2 ianuarie, 1948
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
risipi prea curând... „ - De ce, oare, Dumnezeu a îngăduit așa nelegiuiri ?!”. ...Pios omagiu luptătorilor din munți.. și, martirilor de la Sighet, care s-au opus ocupantului străin și opresiunii comuniste, cu prețul jertfei de sânge. Ce înseamnă suferința noastră, pe lângă sacrificiul lor !... Geme pământul sub noi... urlă sufletul din noi... Cum, oameni buni, n-auziți ?!.. Treziți-vă oameni buni... treziți-vă..! Distrugerea instituțiilor naționale și înlocuirea lor cu instituții de tip sovietic, a fost pasul următor al comuniștilor. Sub pretextul de curățire de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prea multe cozi de topor Capitolul VII „ZDROBITE CĂTUȘE...” Boboteaza lui 1948, a găsit un ger năpraznic,framântările văzduhului cu vijelii... viforul lovea cu dușmănie, parcă, în ferestre, în uși, în pereți... Copacii trosneau sub suflarea aspră a vântului... Crivățul gemea, șuiera, răscolea zăpada în troiene până în streșini. În zilele care au urmat Bobotezei, vântul se mai domolise, dar gerul năpraznic crăpa obrazul. Zăpada care începuse să cadă încă de la Sf. Nicolae, a trecut de cinci palme mari... străzile erau înecate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în omăt, iar din casele, ca niște momâi învelite în alb, răsăreau doar hornurile cu fuioare subțiri de fum.. „.. O iarnă cum n-o mai fost alta..!”, spun bătrânii. Și, tot ningea, ningea întruna, cu fulgi mari și grei.. Crivățul gemea cumplit. Urlete de fiare flămânde, străbăteau de sus, din inima codrilor. În nopțile senine, cu lună plină, povesteau ei înfiorați..sălbăticiunile înfometate, se apropiau de sate, peste garduri, care nu se mai știa pe unde sunt. Uneori, stând pe coadă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lume care se înghesuia spre Piață... Orașul se afla într-o larmă înăbușită. Fără a vroi, pașii mă purtau singuri... La capătul străzii, în dreptul cârciumei, „La cucoșul tânăr”, din colț cu Ștefan cel Mare, mă pomenii luat de mulțime. Cârciuma gemea de mușterii... prinși în alt fel de vârtej, decât cel din Piață. O bună parte din mulțimea înghesuită pe străzile lăturalnice, rămase tăcută.. într-o tăcere grăitoare... într-o expectativă, parcă... Altă parte.. sub un simțământ de adâncă mâhnire, stătea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de clasă, de parcă cineva ni-ar fi rupt beregata la toți deodată. Profesorul de română, era un personaj cu totul fascinant. Înalt, spătos, cu o coamă neagră mare pe umeri, cu lavalieră nagră la gât, cu ochi negri pătrunzători... Dușumelele gemură sub pașii lui, rari și grei, în timp ce urcă la catedră... Apoi, ne învălui cu privirile sale cu sclipiri de aur, care ne dădură pentru o clipă fiori. Primul subiect era scrierea unui text după dictare. Din care, am reținut.. doar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ne vorbește Harry Thürk, În cartea sa Singapore: „Atacurile japoneze se succedaseră În tot timpul nopții. În unele locuri apărătorii fuseseră Împinși Înapoi. Nu exista picătură de apă. Incendiile luau proporții. Pe străzi zăceau sute de răniți, majoritatea civili, care gemeau sfâșietor. Copiii flămânzi mâncau iarba din parcuri. Alimentele erau epuizate, munițiile pe sfârșite. Din cauza aceasta multe tunuri intacte nu puteau trage. La postul de comandă al generalului, singurul aparat de radio existent capta emisiunile propagandistice În limba engleză transmise de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lucru, de la om până la firul de nisip?... De ce, dar, n-ar plânge florile sau nu s-ar bucura și ele cu lacrimi de rouă și de ce codrii nu s-ar tângui cu glasuri de vânt? Și de ce Încă, n-ar geme râurile cu eterne suspinuri de ape?... Și era În ceruri atâta strălucire, pe pământ atâta liniște sfântă!... Și În luciul acesta nemărginit, pe care nici o adiere de vânt nu-l Însuflețea, munții răsturnați, cu arbori cu tot, Își oglindeau neclintite
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
universal!... Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, Își dezlănțuiră asupra pământului Îngrozit furia lor prăpăditoare. Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților, și ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; vântul șuiera, gemea și urla În răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de arbori zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frântă ale fulgerelor spintecau, laserele dumnezeirii supreme, pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a căzut chiar a doua zi și, odată cu prăbușirea temporarei ordini social-politice, s-au ivit și «martirii»: „În trei ceasuri de goană, vânătorii arestară mai bine de șease sute de copii ai poporului. Pușcăria și patru hanuri, prefăcute În pușcării, gemeau de republicani.”. Ca participanți la un alt fel de joc. Mai grav. Uneori se joacă și table, obișnuit la cafeneaua centrală. În raportul semnat de către procurorul Tribunalului X, se dezvăluie Îndeletnicirea și atitudinea personajelor implicate În tramă, relațiile dintre
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a schița un fel de concluzie parțială a acestui excursus, două interogații : care este cu adevărat locul și rolul mănăstirilor într-o societate din ce în ce mai secularizată ? Cum se construiește (via comerț și artizanat) imaginea lumii monastice în exterior, în societate ? Ajun gem astfel iarăși la rolul esențial al tradiției, prelucrată și vândută în forme derivate de către mănăstiri și monahi. Nimeni nu poate rezista modernității, reproducerea, refacerea Tradiției unei societăți care și-a mai găsit refugiul în unele insule-mănăstiri, puține la număr, este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tot și la toți, trebuie aplicată legea lui Jupuitu’: ia-i țoalele, vinde-i mașina de 200.000 mii de euro. Succes! 10 martie 2009 Un măslin cu frunze veștede Motto: „...Să știți că-n miezul muntelui, adânc, Durerea românească geme!” (Mihai Beniuc, „Durerea românească”) Ca și cum nu ne-ar fi de ajuns câte avem noi pe cap cu criza de care nu vom scăpa, dacă se pornește de la recunoașterea profitului ca individual și a cheltuielilor ca aparținând tuturor, colac peste pupăză
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Marin nu reușeam să ieșim dintre linii, blocați de niște lucrători care transportau traverse și unelte. Cu greu urcarăm pe bordura peronului dintre linia a doua și a treia. Căutam prin întuneric uniforma vreunui gardian sau soldat. Marin șchiopăta și gemea înfundat. Ce facem, măi Marine? Tu, ce zici să facem, măi Virgile? Măi Marine, dacă rămânem mult aici, este ca și când am fi intenționat să fugim din convoi. Să anunțăm Poliția Gării ce ni s-a întâmplat. Măi Virgile, spunea un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cutremurați de răul care dădea asaltul asupra noastră de la începutul suferinței, mi-am adus aminte cântecul care exprima această situație prin care trecuse mereu neamul nostru: O, neam al meu, bătut de viscol și cenușă În lanțuri, sub zăvoare, ai gemut. Și când ai vrut să frângi robie și cătușe Trădarea a venit și te-a vândut. Ce greu blestem și ce osândă Ți-a scris pe frunte ’nalta stea. Mișei și hoți s-au strâns cu toții ca să vândă Pe cei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dumnezeu, i se indică și semnul ce-l va pune în fruntea fiecăruia: semnul tau în grecește, adică Crucea. „Și Domnul i-a zis: Treci prin mijlocul cetății, prin Ierusalim, și însemnează cu semnul crucii pe frunte, pe oamenii care gem și plâng din cauza multor ticăloșii” (Iezechiel 9, 4). În latinește, din Vulgata: „Et dixii Dominus ad eum: Transi per mediam civitatem în medio Ierusalim et signa thau super frontes virorum gementium...”. În Apocalipsa Sfântului Ioan (7, 3) găsim pecetluirea celor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
umed și copacul s-a prăbușit peste dânsul. Am sărit, amuțiți de tragedie, să împingem copacul și Nicu Mazăre l-a scos cu atenție. Deși copacul îi frânsese coloana vertebrală în două locuri, era perfect conștient. Durerile îl făceau să geamă, avea spasme faciale, iar picioarele îi erau inerte. Chemat imediat la telefon, doctorul Uță l-a transportat la Cluj cu mașina închisorii. Dar după câteva ore a decedat. Logodnica lui, după zece ani de așteptare, a înțeles lucrarea dumnezeiască și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
carte-i cerul strâns cu nod și ultim semn pământu-n alfabet... Altarul Viu al Marelui Profet primește jertfa, Ardere-de-tot!... În Rugăciunea-focului, adoarme... Târziu, lumina candelei se stinge... Un Înger furișându-se-n chilie deasupra frunții nimb subțire-i ninge!... Vrăjmașii gem la pragul lui pe coarne!... Movilă-i stă nisipul lângă ușă... A tot crescut rugina pe zăvor, uleiul a-nflorit într-un ulcior, dar trupu-i stă-n genunchi, deși-i cenușă... Pe-o laviță, alături, rânduite mai multe cărți. Pe-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
13. Împrejurările istorice au făcut ca din aceste forturi să nu se tragă nici măcar un glonț. În timpul Primului Război Mondial, în vremea ocupației Bucureștiului, a fost transformat de nemți în închisoare pentru români. Românii, tradiționaliști din fire, l-au păstrat ca atare. „Geme Jilava, neagra închisoare, c-a fost sortită pentru români”, ne spune un cântec al suferinței legionare. O groapă enormă, săpată până la adâncimea de 8-10 metri cu un diametru de 80-100 metri, în care au fost construite reduitul și cazemata-parapet. Era
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
coridor. De acolo, târâș, ca pe niște zdrențe ne-au depozitat în fața camerei 5 bis. Rămâneau ici colo cheaguri de sânge năclăite în fecale. Sub privirile uluite ale celor din cameră ne-au aruncat în mijlocul hrubei și ușa iar a gemut sub zăvoare. Nu ne puteam ridica. Abia mișcam mâinile sau capetele. Câte 2-3 frați s-au repezit la noi, ne-au spălat cum au putut; și-au rupt cămășile și prosoapele și au făcut comprese pentru trupurile noastre însângerate și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
foștilor lor tovarăși de serviciu. Omul era dintr-un sat chiar de peste Mureș și avea cam 35 de ani. Aproape că nu putea vorbi, dinți nu mai avea în gură și nici nu putea sta în picioare. Stătea mereu încovrigat, gemea și nici măcar nu mânca. După o săptămână, probabil atât cât teroarea să-și facă efectul asupra celorlalți milițieni, raportând noi că omul nu putea mânca, a fost dus la spitalul închisorii. Nu am mai aflat ce s-a întâmplat cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]