5,266 matches
-
momente în viața unei fete când asemenea gesturi sunt extrem de importante. — Adică ce gest? Aruncatul pe fereastră? — Exact. Și în clipa aceea aș vrea ca băiatul să-mi spună: „A, am înțeles, Midori. Te rog să mă scuzi. Trebuia să ghicesc că nu o să le mai vrei. Sunt un rahat de măgar, un insensibil. Plec să-ți iau altceva, ca să mă ierți. {arlot\ sau plăcintă cu brânză?“ — Și tu cum ai reacționa? — I-aș da toată dragostea mea. Ești absurdă! — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu e deloc rău. — Dar nu arăți grozav, spuse Midori. — E primăvară, ce să fac! — Și porți puloverul pe care ți l-a tricotat prietena aia a ta. Mi-am privit, uimit, puloverul de culoarea strugurilor negri. — Cum de-ai ghicit? — Pentru că ești cinstit. Se vede de la o poștă! exclamă Midori, resemnată. Dar nu-mi place cum arăți. — Păi, încerc și eu să mă adun. N-ar trebui să uiți că viața e ca o cutie de fursecuri! Am dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
VÎntul adia răcoros pe trupurile lor și sîntele pe care le făceau frunzele palmierilor semănau cu ploaia și, după o vreme, fata spuse: — O să fie minunat la noapte dar acum știi ce-aș vrea? — SĂ mănÎnci. Nu-i așa că mă ghicești de minune? — Și mie mi-e foame. Se duseră la Green Lantern ca să mănÎnce și văduva dădu cu Flit pe sub masă și le aduse niște chefal proaspăt prăjit cu șuncă. BĂură niște bere rece, Regal, și mai mîncară cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu toarte. E îmbrăcat în blugi și într-un tricou gri pe gât și îi stă foarte bine. Probabil că l-au costat o avere. Tipele de la mese îl privesc siderate. Arată superb, ce-i drept. Dați-mi voie să ghicesc, zice Jake, vă contrariază referirile numeroase la Dumnezeu. Dăm din cap amândoi, ca doi puști în fața unui profesor sever. Nu vă bateți capul prea mult cu asta! Dumnezeu poate fi orice. La fel și forța despre care vorbeam. Voi decideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care sunt în stare. — Știi cine era, nu? Finn este grozav de flatat. — Cred că am auzit un nume la începutul convorbirii... —Daisy, arunc eu îndată. Spre încântarea mea, fața lui Finn se cam boțește: — Nu se poate? Cum ai ghicit? Păstram secretul ăsta pentru un final apoteotic! — Atunci, în weekendul acela de la vila părinților tăi, mi-am dat seama cât de mult îi plăcea de ea. —Aha! cârâie Finn, revenindu-și puțin. Ți-a luat prea mult timp! Eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
umed Întins pe podeaua corului, ar fi desenat la fiecare oscilație o dâră ușoară pe sol, iar dâra, schimbându-și infinitezimal direcția cu fiece clipă, s-ar fi lărgit din ce În ce mai mult În formă de breșă, de șanț, lăsând să se ghicească o simetrie cu raze - ca scheletul unei mandale, ca structura invizibilă a unui pentaculum, o stea, o roză mistică. Nu, mai degrabă o istorie, Înregistrată pe Întinderea unui deșert, a urmelor lăsate de nesfârșite caravane rătăcitoare. O poveste despre lente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din dreapta, apoi un fel de terasă cu patru turnulețe de observație, fiecare ocupat de câte un oștean cu scut (Împodobit cu litere ebraice) care agita o ramură de palmier. Dar dintre oșteni se vedeau numai trei, iar al patrulea se ghicea, ascuns de masa cupolei octogonale, pe care se Înălța o turlă, tot octogonală, iar din aceasta ieșeau două aripi mari. Deasupra, o altă cupolă, mai mică, cu un turnuleț cvadrangular, care, deschizându-se prin niște arcuri largi susținute de coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la cheltuielile de publicare, nu vă propun nimic În pierdere. Dacă doriți garanții științifice, mă voi strădui să le aveți. Chiar acum două ore am Întâlnit un expert În domeniu, venit expré de la Paris. Va putea scrie o prefață autorizată...” Ghici Întrebarea lui Belbo și făcu un semn, ca și cum ar fi spus că pentru moment era mai bine să lăsăm totul să rămână În vag, dat fiind aspectul delicat al lucrurilor. „Domnule Belbo”, zise el, „aici, În aceste pagini, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Iar transcrierea mesajului secret ce spune?” „Calm, domnilor. Thithemius prezintă patruzeci de criptosisteme majore și zece minore. Am fost norocos, sau poate că Templierii din Provins nu și-au stors prea mult creierii, fiind siguri că nimeni n-ar fi ghicit cheia lor. Am Încercat imediat cu primul dintre cele patruzeci de criptosisteme majore și am pornit de la ipoteza că În acest text contează numai inițialele”. Belbo ceru foaia și o parcurse cu privirea: „Dar și așa iese o succesiune fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
există o taină, aceea e mult mai profundă. Acești autori ai dumneavoastră rămân pur și simplu la suprafață. Îmi Închipui că ăsta de aici relatează și toate basmele despre egiptenii care cunoșteau electricitatea... „Nu vă Întreb cum ați reușit să ghiciți”. „Vedeți? Ei se mulțumesc cu electricitatea, ca și cum ar fi un oarecare inginer Marconi. Ar fi mult mai puțin puerilă ipoteza radioactivității. E o conjectură interesantă care, spre deosebire de ipoteza electricității, ar explica blestemul proclamat de Tutankamon. Cum au făcut egiptenii ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Încep să intru la bănuieli. Mă Înțelegeți?” Vorbind despre obscurități, părea că se iluminează. L-am Întrebat de ce suspecta subteranele. „Păi fiindcă, dacă există Stăpânii Lumii, nu pot să stea decât În subsol, e un adevăr pe care toți Îl ghicesc, dar pe care puțini Îndrăznesc să-l exprime. Poate că singurul care a cutezat să scrie asta negru pe alb a fost Saint-Yves d’Alveydre. Îl cunoașteți?” Poate că-l auzisem pomenit de vreunul dintre diabolici, dar amintirile Îmi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a dat un scăunel mic, a scos ghiocul din buzunarul fustei,a așezat peste el bucățica din cămașa băiatului, a făcut cruce peste ghioc, a pus-o și pe mamă să facă la fel și i-a zis. — Cât îți ghicesc, să te gândești numai la băiat, în nicio altă parte și să nu mă întrărupi cu întrăbări. S-a uitat lung la ghioc, a mai bodogănit ce-a mai bodogănit în timp ce mama băiatului aștepta nerăbdătoare. A simțit o oarecare teamă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Tata Sebi, iar te-a necăjit cineva. — Nu sunt necăjit, căuta să nu se arate. — Pe mine nu mă poți minți, că te simt. — Sunt probleme, fata mea, unde lucrez ca peste tot. — Dă-mi mâna încoace că eu îți ghicesc cum să le rezolvi. Se așeza lângă el și-i lua palma uitânduse șicercetându-i liniile. Îi spunea câte și mai câte, unele cum le-nvățase de la Rusalda, dar mai ales de la Dedi. Zâmbeau amândoi, dar în special Zina care se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și Teofanei câteva. — Aruncă-ți privirea peste ele, ca să nu te plictisești. — Uite ce caricaturi am găsit aici, spune Teofana după o pauză. — Ia să văd, se apleacă Alexandru peste ea să privească, amuzându-se amândoi și Teofana încearcă să ghicească cu ce parfum se parfumează Alexandru de degajă o mireasmă atât de plăcută. — Îți place rebusul? — Din lipsă de altceva. — Completăm împreună sau separat?scoate Alexandru o revistă cu asemenea jocuri. — Cum vrei. Hai, împreună, că ne antrenăm mai bine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai bine, leapădă strophalos-ul, aruncă amuleta și pune pe tine niște blugi. Plus o geacă, o cămașă, un tricou sau ceva asemănător. Iar partea despre Cuvânt și despre Armele eroilor, hmm..., aia chiar că n-am înțeles-o. N-am ghicit-o. Je suis désolé! Îmi cer umil, încă odată, mii și mii de scuze. Ai dreptate! Cu hainele, se rezolvă cumva, până mâine, la amiazi, îl asigură seren Arhanghelul, pe Bursuc. Cu Armele, dragă prietene, uite cum stau treburile... BAAL
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie adâncă, juri că sunt la televizor, la ăia, de la Discovery, sus, sus, pe creasta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care fusese odinioară coleg de școală. Astfel, când, într-o dimineață, a descoperit în registrul de călători de la "Hotel English" numele Herdelea printre cei sosiți în ultimele zile și când a văzut mai ales că a venit din Ardeal, a ghicit imediat că trebuie să fie feciorul lui Zaharia. Fără multă ezitare, s-a urcat la camera lui Titu și l-a sculat din somn să-i ureze bun sosit și să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ei, sub scânteierile șăgalnice, parcă palpita o umbră sentimentală. Clătina din cap, să-și alunge închipuirile, și rosti domol: ― Prea târziu... 7 ― Domnu Titu... Ghici ce surpriză am să-ți fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l în antreu. Nu ghicești?... Atunci poftim încoace! Titu Herdelea tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu. Era, firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
secretarul continuă misterios: ― Dansul macabru a început! Și boierii noștri își pierd capul! Să-l vedem acuma pe gentilul nostru Deliceanu cum o întoarce, că eu i-am atras de mult atenția... Tocmai după un sfert de ceas de ocoluri, ghici și Titu că Roșu vorbește despre niște tulburări țărănești izbucnite undeva în Moldova. Mici notițe și telegrame apăruseră de câteva zile în toate jurnalele, fără să li se dea importanța ce le-o atribuia secretarul Drapelului. Se vorbeau mai multe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
anevoie pe șoseaua desfundată de ploile începutului de primăvară. Vizitiul îndemna telegarii, bombănind: ― Nu s-a zbicit deloc drumul... Dacă tot plouă și nu mai dă soarele... Grigore observa cu atenție și satele, și câmpurile, parc-ar fi căutat să ghicească o taină. Sub bolta mohorâtă, pământul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure, iar prin sate țăranii, ca duminica, mai pe la cârciumă, mai pe la câte o casă, se sfătuiau ca și altă dată. Lui Grigore însă i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să afle direct vestea bună. ― Să te duci o dată pe lună și să-ți încasezi leafa! strigă Baloleanu jovial. Și altminteri să faci versuri, dacă mai poți! Sau să te însori, dacă poftești! Tânărul Herdelea roși, ca și când i-ar fi ghicit în suflet. Totuși avu prezența de spirit să riposteze: ― Cred că urarea aceasta ar fi mai potrivită pentru domnul Iuga! Grigore răspunse numai după o pauză și aproape grav: ― Poate că n-ar fi rău... 6 Pe la mijlocul lui iunie, fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pare că mai merge. Mă întreb oare de când se face mișcarea asta. (Kane examină ansamblul, fascinat de de această incredibilă invenție). La ce folosea mecanismul ăsta? ― Pot să vă spun. (Cei doi bărbați se întoarseră spre Lambert care confirmă ceea ce ghicise și Dallas. Ea ține în mână "căutătorul", instrumentul care dirijase parcursul de pe Nostromo până aici.) Este transmițătorul. Apel de naufragiu automat, exact cum ne-am gândit și noi. Pare destul de curat ca să fie nou, deși se pare că emite acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din întâmplare ― Înțelegi ce vreau să spun... Ofițerul științific miji ochii, o privi intens. Înainte de a vorbi, Ripley avu grijă ca butelia de metan să fie cât mai departe. Dar Ash nu schiță nici un gest agresiv. Iar nu-i putuse ghici gândurile, să pătrundă dincolo de masca rece. Dacă era vinovat, trebuia să încerce să se debaraseze de ea, când era lipsită de putere, iar Parker într-o stare mai rea. Da, dar, dacă era; nevinovat, ar fi trebuit să fie la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și s-au mutat pe șes, la apa Crasnei, unde și-au făcut bordeie, apoi în timp, au durat satul care este și astăzi. Pe dealul dinspre răsărit se înalță ca un cucui vârful pe care sătenii îl numesc Baba Ghicea. Cei mai bătrâni spun că chiar sub cucuiul acela de deal a trăit o vrăjitoare uitată de moarte. Știa să facă tot felul de vrăji și bune și rele, stăpânea taina ierburilor de leac, înțelegea glasul animalelor sălbatice, dar și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
stăpânea taina ierburilor de leac, înțelegea glasul animalelor sălbatice, dar și mersul vremii numai de ea știută. Dacă cei care au supraviețuit molimei au plecat, legenda spune că baba a rămas acolo și numele dealului ar veni de la „baba care ghicea”. Numele adevărat nimeni nu-l mai știe. Poate o chema Safta, Marghioala sau Marița. A rămas acolo în singurătatea locului. Străinul nostru n-a mers pe drumul care are multe cotituri spre sat, ci a urcat cărarea care o lua
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]