3,612 matches
-
atât de potrivită, de parcă ar fi fost desenată de-a dreptul. Mersul ei felin făcea inima lui Cristi să bată în ritmul tocurilor ei, care se loveau violent de piatra trotuarului. Purta niște pantofi simpli, cu un șiret legat deasupra gleznei fragile, care se asortau cu mănușile, cureaua din jurul taliei și pălăria pe care o purta într-o parte, toate albe, strălucitoare. Avea o geantă micuță, tot de culoare deschisă, cu flori care se potriveau cu parfumul crud de primăvară ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
indecență în timpul regimului lui Ion Antonescu, care se apropie tot mai mult de putere. Însă până la acele zile întunecate, în maga- zinele bucureștene se puteau găsi pantofi ŕ la Malagamba, sacouri cu revere mici a la Malagamba, pantaloni ascuțiți la gleznă și cu manșetă sau cămăși cu croială a la Malagamba, iar nu în ultimul rând școlile de dans încep să-și facă reclamă, anunțând în ziare și pe afișe, scris mare : „Predăm dansul Malagamba !“. Tinerii împătimiți de jazz, confundați adesea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
șurubelniță, a trebuit să contramandez apariția de la Tattered Cover din cauza penuriei de droguri. (Am evadat de la Brown Palace și am fost găsit pe gazonul din fața casei unui alt dealer, gemând, cu pantofii și portofelul furați și cu pantalonii lăsați în jurul gleznelor.) Fără droguri nu puteam face duș pentru că mi-era frică de ce-ar fi putut ieși din stropitoarea dușului. Ocazional, când dădeam autografe pe cărțile mele, câte o adoratoare îmi dădea de înțeles că posedă droguri și mă târa după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
câte-o floare... Ce folosește libirtate dacă n-am ce mânca și ce îmbrăca. Domnii mei! Comunism: împărțirea pământurilor. Unde am eu acu, înaintea mea pe unul de la Cameră, ca să-l jupesc de viu, de ici de la gât pân la glezne. Ce fac ei, acei de la Cameră? Stau pe jâlț, colo, și nu fac nimic, mai scriu, ia mânjesc niște hârtie, și iau parale... asta fac. Da nici de sapă nu știu, nici de plugari. Te duci la dânsul, îți iai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tocmeală, urzeală, însă învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț, razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui; basm. m). sălbatic, primăvăratic; buratec, jaratec, cântec, petec, piersec, Duminecă, judecă, suflec, farmec, purece întunerec. adecă și adică n). seară și sară; însera; țară; samăn, samă, semănător, sămânță, semi, secară, secure, searbăd, sarbăd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și îi dă drumul într-un coș mai mare; 2 Tupilată, joasă; 3 corect cheotori, loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor; 4 un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimei sau din postav, care îmracă piciorul din gleznă până la genunchi; 5 escroci, oameni de nimic; 6 flecar; 7 nume dat unei specii de lalele; 8 pirpiriu, slab; 9 vas de lemn pentru lături; 10 loc mai adânc din albia unei ape curgătoare; 11 a ciorsăi-a tăia greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dureri mai ales la picioare. După ce își lasă rucsacurile, după ce reușesc să facă un duș, îi vezi pe toți cum se așează pe saltele și încep să-și oblojească picioarele pline de bășici și bătături. Alții au bandaje pe glezne sau până la genunchi. Privesc fețele lor și nu văd pe nimeni trist. Toți sunt senini și se tratează cu o anumită reverență chiar, fapt ce mă impresionează foarte mult. La ora 19 merg la Sf. Liturghie. Alături de localnici, oameni
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un trafic deosebit, mai ales al camioanelor și tirurilor, dopurile de ceară și vată, puse seara în urechi, mă salvează și pot să dorm. Pelerinii încep să se miște, unii semiadormiți, alții mișcându-se încet, șchiopătând ușor, cu degetele sau gleznele pansate. Mănânc pe hol, bine și consistent, îmi iau apoi rucsacul și bastonul și pornesc sprinten ca și cum acum aș fi început camino. Ies repede din Villafranca și pe o cărăruie încep urcușul în pădure vreme de mai bine de două
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
spirituală ce instaurează poemul Realitatea noastră e ficțiunea Te rog, dragă Aurel Pantea, să rezumi viața ta de până acum într-o scurtă poveste. Cam cum ar suna aceasta? Primele imagini. Mama mea, seara, îmi punea o cămășuță lungă până la glezne, mă punea să stau în genunchi, iar eu rosteam "Îngerelul". Apoi spaimele ei și ale mele, când eram în clasa întâi și nu legam literele. Mi-a spus mai târziu că se gândea ca sunt idiot. Nu prinsesem codul. Când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a înghețat șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O clipă-n lături! Atent la ultima lumină... Un nenorocit accident, soldat cu amputarea unui picior până la gleznă, îl țintuise în casă în ultimii ani pe Mihail Crama, aceasta nefiind totuși singura sursă a suferințelor lui morale și fizice. Le îndura stoic, niciodată plângându se, niciodată numindu-le, aceste suferințe, nici măcar prin aluzii. Dimpotrivă, glumea, avea puterea să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Dedeman Bacău și Dinamo Municipal Brașov, extrema dreaptă a băcăuanilor, Marius Bondar, a rămas întins pe parchetul sălii,fiind scos pe brațe de coechipieri. Accidentarea handbalistului băcăuan nu pare a fi foarte serioasă, el suferind o mică fisură la tarsiene, glezna stângă fiindu-i imobilizată în gips. Marius Bondar va fi imobilizat la pat până luni, când i se va scoate gipsul și va începe fizioterapia. , a spus extrema dreaptă a Științei. Bacăul Sportiv îi urează lui Marius însănătoșire grabnică și
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
în exprimare odată cu trecerea timpului. Din păcate, azi am consemnat și un moment de rătăcire pe banca tehnică a Științei II. Spre finalul partidei, centrul Victor Vartic a fost accidentat destul de grav de un adversar, care l-a călcat pe gleznă, juniorul Științei părăsind terenul ajutat de colegi. După numai câteva minute de îngrijiri, Vartic a considerat că și-a revenit, i-a cerut antrenorului Nicolai Gomeniuc să-l reintroducă în teren, lucru care s-a și întâmplat, deși handbalistul băcăuan
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
mare mahăr. Atunci abia universul ți se pare rotund. Îți trebuie un soi de confort interior. Un om hărțuit, dispersat nu poate produce decât chestii incoerente. Și, mă rog, fraierii mai pot scrie poezie. Poezie pășunistă, diafană. Mielușei simpatici, gâze, glezna vacii. Impostură și nimic mai mult. O literatură a prezentului trebuie să lege, să-ți explice. Nu să te contrarieze, să sporească entropia. Dacă mi-aș pune mintea, din Pif aș scoate un poet de nota zece. După mine, poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vedea și admira la pagina 868 din Istoria literaturii române de G. Călinescu. și am tresărit, ca mai toți contemporanii mei de atunci, În fața femeilor stil 1900-1910, voalate și cu rochii lungi până-n călcâie, abia trădându-și, rar de tot, gleznele În botine, spre ațâțarea băieților-bărbați nedeprinși, ca astăzi, cu răsfățul pulpelor goale - și lăsând În urma lor dâre de parfumuri grele, Opoponax, Héliotrope, Corilopsys du Japon, cu tulburătoare dureri de cap. Înclinarea mea, bună sau rea, Înspre sexul vrăjmaș (căruia m-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe care topirea zăpezilor le-a transformat în mari rezervoare de nămol. Dar pe oficialii coloniei nu-i deranja, comandantul Gicu Petre patrula pe noile ulițe, foarte încântat, pășind cu cizmele lui de piele neagră în noroiul care ajungea până la glezne ori chiar până spre genunchi. Din când în când se oprea și rostea tunător oricui se afla de față: -Bă, trebuie să fiți mândri, noi am pus bazele unei noi localități înfloritoare, Steagul Roșu. Între timp, venise ordin de la Raion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam. Am străbătut pîrÎul, iar atingerea lui pe glezne mi-a amintit În mod neplăcut de degetele de gheață pe care le urăsc atîta; am ajuns la adăpostul cabanei pădurarului. Acesta a fost atît de amabil Încît ne-a dat mate cald și piei de oaie pe care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acestei flămânde arderi văratece mascate cu flori. Voiam doar atât: s-o șterg de pe franjuri și să pășesc pe covor, acolo unde asfaltul de sub tălpi e-atât de etanș încât moartea din pământ nu ți se mai poate încolăci pe după glezne. Îmi doream să merg cu trenul ca doamnele de la oraș, cu unghiile lăcuite în roșu, să calc pe asfalt cu pantofiori grațioși ca niște căpșoare de șopârlă, să-mi sune în urechi clic-clac-ul sec al pașilor, așa cum văzusem la oraș
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e frica. Nu frica rurală, confecționată în cap, ci frica ticluită, planificată, administrată la rece, care-ți sfârtecă nervii. După sosirea mea la oraș din franjurii satului, asfaltul a devenit covorul pe care, substituindu-se panopticului zilelor de deces, pe la glezne ți se furișa moartea planificată de stat, represiunea. Încă din primii ani am avut ocazia s-o observ pretutindeni. Viza oameni pe care nu-i cunoșteam personal. Mă temeam de ea, dar numai în general - era prea aproape de mine ca să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu vopsea roșie: „Căpușe“. Căsuța avea o deschizătură îngustă pentru ușă, dar nu avea ușă. Înăuntru, la perete, era o chiuvetă, iar în mijloc o masă de beton. Pe masă zăcea o femeie moartă despuiată. Picioarele îi erau legate la glezne cu sârmă, în jurul încheieturii de la o mână era petrecută tot o sârmă, legătura de la mână fusese ruptă, la pulsul celeilalte se vedeau tăieturi. Părul, fața și corpul acoperite de un strat gros de mâl. Moarta era tocmai lucrul pentru care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe piciorul drept pentru a mă ridica, am fost străpuns de o durere atât de ascuțită care m-a săgetat prin tot piciorul, până în inimă. În cădere, una dintre articulații, un ligament, suferise o întindere din cauza călcării incorecte și acum glezna mă durea îngrozitor. Mă străduiam din răsputeri să mă ridic. Încetineala revenirii mele în poziție verticală a generat în gorila înfierbântată un puseu furibund, determinând apariția simultană a unor insule de roșeață pe obrazul lui garnisit cu un strat consistent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oraș, în fiecare comună și cătun se vor așeza câte două monumente: unul la intrare, altul la ieșire. Și chiar pe câmp, se vor înălța din loc în loc, în vederea creșterii stimulării producției de boabe la hectar..." La atingerea cu pământul, glezna mă făcea să scot gemete de durere. Sandu în spatele meu a văzut cât de greu mă deplasam și a ridicat mai sus copăcelul de pe umărul său, astfel că nu se mai sprijinea pe el. Mircea și Lică au procedat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sprijinea pe el. Mircea și Lică au procedat la fel, iar acum, lemnul era ținut suspendat fără să le mai atingă corpul. Am profitat de ajutor și în timpul mersului mă agățam cât puteam mai mult de lemn, protejând pe cât posibil glezna bolnavă, căreia frații mei îi preluaseră o parte din sarcini. Înaintam pe strada numită "La voie royale" calea regală sau "Bulevardul victoriei deportaților". Aici, în acest perimetru, erau grupate toate instituțiile din sat: sfatul popular, miliția, școala, dispensarul și cooperativa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
partea opusă coridorului sala de anchetă sau de interogatorii. Mobilierul era foarte redus: un dulap metalic sau fișet, o masă mare, dreptunghiulară, acoperită cu pânză roșie, înconjurată de scaune, iar lângă unul din pereți, câteva taburete. Mă mișcam destul de greu. Glezna mă durea tot mai tare. Șchiopătam și aproape că nu mai suportam să ating pământul cu piciorul bolnav. Încă un efort și am căzut pe zăpadă în genunchi. Da. Cred că în felul acesta aș putea înainta. Până la ușa de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și invidiat pentru metodele lui științifice de cercetare a infractorilor... Poftim! Adio Premiul Nobel, adio statui ecvestre în mărime naturală!... Mircea și Lică s-au apropiat de masă, m-au ridicat și m-au depus ușor-ușor pe dușumea. Mă durea glezna înfiorător; corpul îmi era învinețit de loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare de șoc. Umorile o luaseră pe arătură, iar acum eram căptușit în propriile mele reziduuri ale arderilor interne. Primarul s-a uitat la noi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-o și pe mama voastră care, desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa a venit tot de la Mircea. Radule, ia toporișca și copăcelul. Lică, dă mâinile încoace! Unindu-și mâinile într-un anumit fel, au realizat cunoscutul "scăunel" iar eu, ținându-mă de gâtul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]