3,543 matches
-
multă oratorie și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit să-l vîrÎm În cadă și să-l despuiem de zdrențe. Gol, părea o fotografie din război și tremura ca un pui jumulit. Avea semne adînci la Încheieturi și la glezne, iar torsul și spatele Îi erau acoperite de cicatrice cumplite, care te dureau numai cînd te uitai la ele. Tata și cu mine am schimbat o privire de groază, Însă n-am spus nimic. Cerșetorul ne-a lăsat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
e cui aparține o căsuță poștală de la sediul central de pe strada Layetana. Numărul 2321. Și, dacă se poate, cine ridică poșta de-acolo. Crezi dumneata că ai putea să-mi arunci un colac de salvare? Fermín Își notă numărul deasupra gleznei, sub șosetă, cu pixul. — E arhicunoscut: mie nu-mi rezistă nici un organism oficial. Dă-mi cîteva zile și-am să-ți ofer o informare completă. Ne-am Înțeles să nu-i spui tatei nici o vorbă, nu-i așa? — Fii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spune podeț. Acum ia aminte la ce îți spun. Ia gândește-te la o ploaie zdravănă de vară, dar mai ales la nesfârșitele ploi de toamnă sau dezghețul de primăvară și imaginează-ți că trebuie să înoți prin glodul până la gleznă sau, cum se spune, până în butucul roții... Apoi ce zici de o vară fierbinte care preface în colb tot glodul despre care am vorbit? Ei iaca că oamenii s-au gândit că pentru a mântui cu aceste necazuri îi nevoie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mi spune: aș vrea să-mi vorbești despre tine, eu tac, îmi rămân vorbele în gât când mă uit la el, de aceea mă joc cu vârful piciorului în nisip, mi-l admir, proaspăt dichisit, unghiile de la picioare frumos ojate, glezna subțire, piciorul lung, schițez câțiva pași de dans, sunt singurele gesturi pe care le pot face, frumosul meu se uită uimit la mine, nu ai încercat să te faci actriță, mă întreabă, eu, cine poate îndrăzni la așa ceva, el zice
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și ea e doar la poalele Golgotei, a apărut, da, e la braț cu o femeie, are o mină de om transportat, femeia e mai mare cu un cap decât el, o femeie rasată, din cele cu sângele subțire și glezne fragile, durerea din coșul pieptului scurmă în oase, soarele a dispărut, se așterne o tăcere de mormânt, ea cade în spațiu cum cazi într-un hău, dirijorul trece pe lângă ea în fugă și o atinge, nu mai contează, nimic nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o țigară fumegândă, uitată permanent între buze. O roti convingător și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
știa calul drumul. Le-a băgat în antreu de-afară, de la ger, abia le-a purtat, era și el machit bine, asta l-a ajutat, cred, să nu degere... - Au crăpat toate, s-a umplut casa de vin roșu, până la glezne, și-au ieșit vreo doi șoareci, înotând bezmetic să scape, dar până la urmă s-au dat la fund... - Au murit fericiți, umflați, sughițând de vinișor! - Și babacu’ râdea, pleoscăind în vin, bătea pas de defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dau lacrimile!”. - Și data viitoare dă-i una să-l umple borșul, nu mai sta așa ca o mireasă. Vino să vezi... Am urcat scara de lemn, m-am împiedicat de lighenele lăsate lângă ușă, ahhh, mă săgetează durerea în gleznă. - Ce faci, aschimodie? Vrei să iasă toți vecinii? Vino-n pod... Pe-aici... Și-acolo era scara aceea de fier forjat, am urcat pe dibuite, m-am ținut de ea, scaune rupte și cutii, o somieră verde, cu arcurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cârnați ungurești, totul Însoțit de mai multe pahare de vin roșu unguresc. Când Încetă muzica țigănească ungurească, aceste opt luni căpătaseră conturul unei amintiri Îndepărtate. Akemi era Încă drăguță, cu toate că trecuse de treizeci de ani, cu ceafa sa albă, cu gleznele delicate, cu talia subțire, mă gândeam eu simțind cum cele două pastile atârnau tot mai greu În buzunar. Ne-am terminat masa savurând pe Îndelete câte două pahare de șnaps, un alcool alb foarte tare, fabricat În Germania. — De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
după-amiezi obișnuite de pe Ginza. Era Înnorat, nu se zăreau umbrele oamenilor pe stradă, nu pătrundea nici un sunet de afară, motiv pentru care totul părea rupt de realitate. Keiko Kataoka Își Încrucișă din nou picioarele. Priveliștea genunchilor, a pulpelor și a gleznelor acoperite de dresuri negre accentua și mai mult sentimentul de irealitate a lumii din spatele fereastrei. Nu știam Încotro să-mi Îndrept privirile și la ce să mă gândesc. Când mi-am dat seama, deja beam din a doua bere. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Apoi, el a deschis ochii. Sângele îi curgea abundent din buza zdrențuită, înroșindu-i cămașa. Era fără pălărie și fără cravată, cu cunoscuta sa haină albastră, sfâșiată, și având una din mâneci aproape smulsă. Ciorapii de bumbac cădeau, răsfrânți, până la glezne. În starea aceea deplorabilă ajunsese în câteva ore cel care în ziua precedentă mai era încă temut și adulat. Văzând că rănitul se chinuia să-și oprească sângele cu o mică pungă de piele, etui-ul pistolului său, un cetățean
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bucovinean de pe valea Pârteștiului, trecut prin două războaie, foamete, ciumă, holeră, tifos... când a murit tătuța, a plâns. "Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot satul. În urma căruței, prin noroiul până la gleznă, pe sub norii scămoșați de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul ce scuipa spumă peste podețe, lângă bădia Ilie, dădea bice cailor să nu se umple groapa cu apă și plângea. "Săracul, a murit de inimă rea", spuneau unii. Alții, mai ironici, râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca și în acest caz să se fi utilizat același modus operandi. Sugestia făcută de către predecesorul meu cum că acestor fete li s-a tăiat gâtul în timp ce zăceau pe pământ este un nonsens și nu ia în considerare zgârieturile de pe glezne sau cantitatea de sânge rămasă în picioare. Într-adevăr, asta nu pare altceva decât o neglijență. — S-a notat, zise Arthur Nebe, scriind. Predecesorul dumitale este, și după opinia mea, un incompetent. — Vaginul fetei era intact și nepenetrat, continuă Illmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în sus ca și cum s-ar fi aflat ceva sub ea. Capul zăcea într-un unghi imposibil, nepotrivit cu restul corpului, gura îi era deschisă și aproape zâmbea, ochii erau pe jumătate închiși, și, după sângele din nări și funia din jurul gleznelor, mai că ai fi putut să te gândești că fata se afla în prima fază de trezire după un somn lung. Sergentul Deubel, un tip musculos, bine clădit, cu un gât mai scurt decât o sticluță de băutură și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la iveală un Lange în pijamale care se grăbea în sus pe scări. Becker se luă după el. — Să nu-l împuști, pentru numele lui Dumnezeu, am urlat la Becker. — O, Doamne, ajutor, gânguri Lange când Becker îl prinse de glezna goală și începu să-l tragă înapoi. Răsucindu-se, el încercă să lovească pentru a se elibera din strânsoarea lui Becker, dar fără folos, iar pe măsură ce Becker trăgea, Lange sărea în jos pe scări pe fundu-i gras. Când lovi podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu restul. — Îți pierzi timpul, oricine ai fi. Nu o să-ți spun nimic. Am dat din cap spre Becker, care începu să-l lovească din nou. Am privit fără emoție cum mai întâi l-a lovit zdravăn peste genunchi și glezne, iar apoi o dată în ureche, urându-mă pentru faptul că mențineam vii cele mai bune tradiții ale Gestapoului și pentru brutalitatea rece, inumană, pe care o simțeam înlăuntrul meu. I-am spus lui Becker să se oprească. Așteptând ca Lange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nemișcat, ca o mare sfârșită. Apoi, ultimii pași către palafita sa, către mica metresă a Saigonului meu. La fereastra de la balcon nu se vedea nici o lumină. Cu mâna strânsă am bătut la ușa verde. Mă împiedicasem pe trepte, mă durea glezna. Am întors pumnul pe lateral și am bătut cu mai multă insistență, ca și cu un ciocan. Unde era la ora aceea? Ieșise cu prietenii ei, de ce n-ar fi putut să aibă un grup de prieteni? Într-unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
alergat, respir cu gura deschisă, în timp ce ploaia mi se scurge pe față. Am un balon roșu în mână. Ce mică este, strânsă în corpul ei ud leoarcă, cu picioarele albe întinse pe trepte, într-o percehe de cizme scurte până la glezne, lucind din cauza apei. E grozav s-o regăsesc, e minunat. Pare mai tânără. Pare o fetiță bolnavă. Pare o sfântă. Apa îi șterge trăsăturile. Nu-i rămân decât ochii. Două bălți strălucitoare care mă scrutează în timp ce rimelul negru îi curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai rău decât restul. M-am gândit la pașii ei, la efortul pe care-l făcea umblând, trăind, la mica ei tenacitate care nu-i servise la nimic. Ultimul lucru pe care l-am mângâiat din ea a fost o gleznă. Apoi au pus capacul. Am plecat. Nu aveam nici puterea, nici cheful să șofez, urma să călătoresc lângă bărbatul acela tăcut, care avea o curea cu catarama aurită strânsă peste stomac. Am închis mașina și m-am îndreptat către mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de zile de când era cu Duncan, dar în seara asta părea să fie altfel. — Scumpo, sunt sigură că nu-i decât... — A cunoscut pe altcineva. — Ce-a făcut? Leigh lăsă brațele să-i cadă pe lângă corp, apoi se lăsă pe glezne. — Scuze, dă-mi voie să reformulez: eu i-am adus pe cineva. — Ce naiba spui tu acolo? Îți amintești că i-am luat un abonament la Clay când a împlinit treizeci și unu de ani fiindcă era disperat să-și revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
câteva minute până ce au fost preparate și servite băuturile, după care fetele s-au așezat; Emmy și Adriana tolănite pe canapea; Leigh cu picioarele încrucișate pe podea. — Deci, spune-ne ce s-a întâmplat, zise Leigh punând o mână pe glezna lui Emmy. Nu te grăbi și povestește-ne tot. Emmy oftă și, pentru prima dată de când venise, părea că nu mai are putere să plângâ. Nu sunt prea multe de spus. Ea e absolut superbă — adică dezgustător de drăguță. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În sacoșă nu era decât o singură sticlă cu un lichid albastru electric în ea. — Ai luat Gatorade în loc de apă? — Nu e Gatorade, querida. Curaçao albastru. Mmm. Nu-i așa că arată delicios? Adriana își scoase sandalele legate cu șiret în jurul gleznei lăsând să se vadă o pedichiură cu lac roz pal și își răsuci topul sub banda sutienului. Deși mai văzuse abdomenul plat, fără colăcei, al Adrianei de o mie de ori, Emmy nu se putu abține să nu se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din blană de nurcă și să se pregătească pentru întâlnirea cu Toby. Astea chiar își imaginau că ea n-are altceva de făcut decât să stea și să aștepte să sune telefonul? — Plictisitor! croncăni Otis. Mare plictiseală! Se așezase pe glezna Adrianei acoperită cu pătura și o privea în timp ce ea se uita la televizor. — Bine, bine, era doar o reclamă. Haide, uite. Începe din nou. Otis își roti capul spre televizor și începu să se uite foarte concentrat la serialul The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bat cum trebuie, tot năclăite sînt, aceleași sosuri; bătăile inimilor sînt tot mai nefirești, suflu sistolic, angină pectorală, nu, nu, altceva, inimile nu mai bat ca altădată, nu mai răspund la emoții decît arareori, nu mai bat la vederea unei glezne de femeie, femeile umblă acum și cu coapsele goale, dacă vedeai, cîndva, un sîn dezgolit puteai să faci chiar un preinfarct sau să ai un vertij, acum vezi țîțe goale cît e plaja de lungă, chiar și pe stradă, doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi zis după ce s-ar fi potolit. Nici În fotografii nu ar fi putut Thomas să Îi arate cuiva. Nu Încă. Pe doi-trei Îi va Întîlni, era sigur; nu degeaba se vîrÎse În rahat, pentru că asta făcuse. Intrase pînă la glezne și avea să se tot afunde, chiar În zilele următoare: va suna la Salonic, va spune că este un ziarist care vrea să facă un reportaj despre... Nu. Va merge acolo pentru o săptămînă, va localiza familia, va pîndi dintr-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]