4,147 matches
-
Avea opere complete ale lui Henry James și Dickens. Istoria Romei a lui Gibbon și Istoria Angliei lui Hume, precum și enciclopedii ale religiilor și munți de cărți de sociologie. Bune să‑ți proptească storul când se defectează coarda de ridicat, glumeam eu. Era și cerneală verde. Nu folosea nici o altă culoare. Verdele era marca lui de fabrică. Ravelstein s‑a tăvălit de râs când am ajuns aici. Mi‑a spus: - Așa vreau să mă tratezi și pe mine. Exact așa. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
arăt eu teatru! Bastarzilor! Mincinoșilor! Vă prostiți unii pe alții! Vă mințiți unii pe alții! Râioșilor! O să plătiți scump! O să fiți înghițiți, de vii! Ha! Ha! Vă desfid! Țapi ispășitori! Ticăloșilor! Huo! Ce credeați? AL DOILEA BĂRBAT: Grubi, noi am glumit! ORBUL: Ce face? Ce vrea? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să nu se-ntâmple o nenorocire! Opriți-l! MAJORDOMUL: Și-a uitat rolul! BRUNO: A luat-o în serios! OMUL CU SACAUA: Întotdeauna am spus că aceste spectacole de improvizație nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așa. Exact. Oare de Paști o să ciocnim ouă, Alexandru? întreabă Iulia. ─ Noi doi? Da, noi doi. Am să ciocnesc un ou cu tine în noaptea de înviere, fată dragă, și dac-ar trebui să alerg în genunchi până la Posești. ─ Tu glumești, eu vorbeam serios. Nu glumesc. Iulia oftează. ─ Bine, hai, lasă, te cred. Mai spune-mi ceva despre verișoara asta a ta, notărița. De la înmormântarea bunicii ei n-am mai văzut-o, dar lasă că vorbesc eu cu ea. Hai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o să ciocnim ouă, Alexandru? întreabă Iulia. ─ Noi doi? Da, noi doi. Am să ciocnesc un ou cu tine în noaptea de înviere, fată dragă, și dac-ar trebui să alerg în genunchi până la Posești. ─ Tu glumești, eu vorbeam serios. Nu glumesc. Iulia oftează. ─ Bine, hai, lasă, te cred. Mai spune-mi ceva despre verișoara asta a ta, notărița. De la înmormântarea bunicii ei n-am mai văzut-o, dar lasă că vorbesc eu cu ea. Hai că-i dau un telefon. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
asta? se interesă Helga. Poate că s-a declarat război în timpul nopții, mi-am dat cu părerea. Și-a încleștat convulsiv degetele de brațul meu. Nu vorbești serios, nu-i așa? zise ea. Chiar credea că așa ceva era posibil. — Am glumit, am asigurat-o. E vreo sărbătoare, firește. — Ce sărbătoare? insistă ea. Nimeream tot în gol. — Ca gazdă a ta în această minunată țară, i-am spus, ar trebui să-ți explic adânca semnificație a acestei mărețe zile în viața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am schimba avioanele. Kraft s-a ridicat în picioare, frământându-și degetele cu tot felul de mișcări complicate. E cumva o glumă? întrebă el. — Ce părere ai? am zis eu. Un vechi prieten ca tine ar trebui să știe dacă glumesc sau nu. Probabil că glumești, a spus el. Ce te-ar putea interesa la Moscova? — Aș încerca să dau de urma unui vechi prieten, am spus. — Nu știam că ai un prieten la Moscova, a replicat el. — Nu sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a ridicat în picioare, frământându-și degetele cu tot felul de mișcări complicate. E cumva o glumă? întrebă el. — Ce părere ai? am zis eu. Un vechi prieten ca tine ar trebui să știe dacă glumesc sau nu. Probabil că glumești, a spus el. Ce te-ar putea interesa la Moscova? — Aș încerca să dau de urma unui vechi prieten, am spus. — Nu știam că ai un prieten la Moscova, a replicat el. — Nu sunt sigur că e la Moscova... e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cinzecișitrei, oftă el. Căscam gura. Terminasem Facultatea. Eram în București. Trăgeam să intru în Minister și umblam după fete. Și de-ale noastre și străine. Umpluse orașul cu fete. Gemea Bucureștiul. Nu prea te lipeai de ele, dar tot mai glumeai, o mai înghesuiai pe câte una. Așa am revăzut-o pe Katy. Gentimir scoase iar telefonul mobil. Formă un număr. Așteptă câteva secunde, apoi închise celularul. Îl arunca nervos dintr-o mână în alta. - Katy, contină Pancratz. Cu i grec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
jumătate de franzelă cu doi cârnați oltenești înfipți în carnea pâinii, între straturi de ceapă și muștar. Își potrivea în așa fel traseul, încât la ora prânzului să golească toaletele din părculețul de la spitalul lui Wintris. Lucra până apărea Smărăndița. Glumea cu Smărăndița. Vorbeau de una de alta. Era în divorț, din cauza soțului, agent de publicitate sau cam așa ceva la Agenția „Periuță & Județul“. De mai bine de un an de zile îl apucase damblaua, povestea femeia. „Nu-și mai face datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu gâfâitul și împinsul, și oricum nu cred că auzea bine. Începeau să se distingă chicotelile Magdei și niște sunete ciudate scoase de Andrei. La intersecția cu Bolintineanu, trupurile li s-au desprins din fundalul de umbră. Se priveau și glumeau; Magda își pusese o mână pe umărul lui, zguduindu-l ușor în timp ce clătina din cap. Bătrânul a încetinit brusc și, împingând cu mare delicatețe căruciorul, s-a ascuns în spatele unui stâlp. Eu m-am refugiat după o mașină. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sigur că-i spusese de lectură. Fu întrerupt de zgomotul ușilor trântite și toată lumea își ridică privirile din foi, dar nu era decât Steve, directorul de scenă al teatrului Cross, un tip mare, bine făcut, cu care nu e de glumit, îmbrăcat în negru din cap până-n picioare, care dădu buzna cu aerul unuia care e mai ocupat decât noi toți la un loc. Hugo, în rol dublu, ca Tezeu, regele Atenei, și Oberon, regele zânelor, se descurca deja foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu mai avem decât câteva săptămâni. Dar dacă aflu că vreunul dintre voi - oricare - s-a ținut de glume proaste, cum ar fi să-i sune pe oameni ca să anuleze repetițiile, persoana respectivă iese din spectacol în acel moment. Nu glumesc. Bun, hai! Bătu din palme. Statuetele muzicale se animară rapid și o zbughiră în diferite direcții, cu capul între umeri, ca și cum s-ar fi ferit de vreo lovitură. Am reflectat la puterea pe care o are atunci când se enervează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uniformă. Când intră, văzu că acolo era Luciani, nepărând deloc afectat de baia În canal pe care o făcuse dimineața devreme. Brunetti se Înfioră numai la gândul de-a intra În apele canalelor, nu din cauza frigului, ci a mizeriei. Deseori glumea despre o eventuală căzătură În canal, care ar fi fost o experiență căreia ar fi preferat să nu-i supraviețuiască. Și totuși, În copilărie, Înotase În apele Marelui Canal, iar oamenii mai În vârstă pe care-i cunoștea vorbeau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
E periculos, adăugă Odette privindu-și aburul ce se forma în răcoarea încăperii. Oamenii ca Ion nu vor să aibă bariere de acest gen; ei luptă cu încordare și-ar putea muta și munții! Dacă, mă înțelegi, ar avea puterea... glumi Victor parțial serios. Se așternu o muțenie gravă între ei; doar tușitul suferind al Odettei și vijelia fuzionată cu ploaia o răzbeau. Triluri de clarinet dănțuiau armonios... Hm! izbucni Ion, ignorându-i pe amândoi. Ce a mai rămas de făcut
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
foarte generoasă, a spus Alice bățoasă, fiindcă era ofensată. Sigur că maternitatea era punctul ei forte. Doar urma să nască un copil, nu? Trebuia să fie punctul ei forte. Și asta pentru veșnicie. —Generoasă! a pufnit șefa de la Resurse Umane. Glumești, nu-i așa? Nu suntem generoși. Asta nu e decât o fracțiune din banii pe care ni i-ai economisit din procesele de calomnie. Chiar dacă nu le-ai câștigat pe toate. Alice a simțit cum o arde acest memento al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e apă de la robinet. Redactorul-șef, pe care-l chema Joss, a ridicat din sprâncene neimpresionat. —Ei, dacă nu e DOI, atunci nu e, a remarcat el mitocănește. Dar mai e ceva apă în robinetu’ ăla? — Ia-o-ncet, a glumit un lingău. Alice și-a amintit că era persoana care se ocupa de tehnoredactare. —Nivelul rezervoarelor e și așa periculos de scăzut. La auzul acestei replici, unii au izbucnit în râs. Alice a râs și ea, dornică să facă dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e profetul nostru în materie de încălzire globală. Când, într-un final, Alice s-a așezat și ea la masă, s-a trezit, ca și când ar fi fost inevitabil, între domnul Tabasco și doctorul Scarthin. Sunt între ciocan și nicovală, a glumit ea. Amândoi au privit-o cu ochi goi. Alice fusese rănită, dar nu se dăduse bătută. În meseria ei de avocat, fusese deseori obligată să ia masa cu tipi din ăștia cu bățul în fund; în plus, în copilărie i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
moment dat, folosise prezervativele în scop artistic. Ca frații Jake și Dinos Chapman. Mă întrebi la ce sunt bune? Un zâmbet larg și sugestiv s-a lățit pe chipul lui Jake. —Tu la ce crezi că sunt bune? Cred că glumești! Alice a simțit c-o lasă picioarele, așa că a început să pipăie cu mâinile în spatele ei, în căutarea peretelui. Jake arborase o expresie sfidătoare. — Nu glumesc deloc. E foarte logic. Industria prezervativelor e vinovată de multe. Bieții copaci trec prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lățit pe chipul lui Jake. —Tu la ce crezi că sunt bune? Cred că glumești! Alice a simțit c-o lasă picioarele, așa că a început să pipăie cu mâinile în spatele ei, în căutarea peretelui. Jake arborase o expresie sfidătoare. — Nu glumesc deloc. E foarte logic. Industria prezervativelor e vinovată de multe. Bieții copaci trec prin niște chinuri îngrozitoare când sunt tăiați pentru cauciuc. —Ai folosit un prezervativ reciclat și când... când m-ai cunoscut pe mine? Lui Alice îi bătea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vizionarea. Unde vrei să ne întâlnim? E o cafenea lângă... —Cafenea? a zis Alice disprețuitoare. Nu vreau cafea. Știu că nu e decât opt și jumătate’, dar vreau o băutură. Și una a naibii de tare, dacă nu te deranjează. * * * —Glumești, a gâfâit Hugo după o oră și mai multe pahare de băutură, când Alice a ajuns la punctul culminant al poveștii. Și-a reciclat prezervativele? — Nu... nu... , l-a implorat Alice cu chipul încruntat de parc-ar fi durut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întrebat ea pe un ton plângăcios. Nu sunt atrăgătoare? Hugo a oftat. Încă o fundătură tactică din care trebuia să se extragă. Nu se poate ca Fergus să vorbească serios, a răspuns el evaziv. Probabil că așa înțelege el să glumească. Să glumească! a exclamat Laura furioasă. Știi ce mi-a spus seara trecută? Hugo a observat că paharul ei de șampanie era deja aproape gol. — Eram întinși în pat, iar el făcea ce face el de obicei... —Ei, vezi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe un ton plângăcios. Nu sunt atrăgătoare? Hugo a oftat. Încă o fundătură tactică din care trebuia să se extragă. Nu se poate ca Fergus să vorbească serios, a răspuns el evaziv. Probabil că așa înțelege el să glumească. Să glumească! a exclamat Laura furioasă. Știi ce mi-a spus seara trecută? Hugo a observat că paharul ei de șampanie era deja aproape gol. — Eram întinși în pat, iar el făcea ce face el de obicei... —Ei, vezi, a întrerupt-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încredere în mine, a adăugat el. Neil i-a aruncat lui Hugo o privire disprețuitoare. După care a explodat. Să am încredere în tine? a tunat el, încât capul și gâtul i s-au umflat ca la broaște. Cred că glumești, Fine. Ai venit aici plin de tine, te-ai dat mare agent imobiliar de Londra și, sincer, până acum ai fost de rahat. Tot ce ai atins în ultima vreme s-a transformat în rahat. Trebuia să punem mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ridicat imediat garda. În mintea lui obosită și nervoasă s-a strecurat ideea că indiferent ce voia femeia de lângă el, totul făcea parte din planul malefic al neveste-sii. În fond, Laura era prietena loială a Amandei. —Să te ascult? Glumești? Lasă-mă-n pace! Nu mi-ai făcut destul rău? — Înțeleg de ce-mi spui asta..., a început Laura. Cred și eu că înțelegi, a întrerupt-o Hugo, scuturându-se de mâna pe care Laura o pusese pe brațul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Sau orice alt motiv vrei tu. Eu n-o să neg nimic. Și după divorț, poți să te măriți cu cine vrei tu. Chiar și cu ticălosul ăla unsuros de Hugo. Jake a rânjit. Dar Alice nu era încă pregătită să glumească. —Rosa? Gâtul îi înțepenise că abia dacă mai putea să emită silabele. Evident, tu o să ai custodia. Dar trebuie să stabilim un program de vizite. Cred că, în sfârșit, sunt pregătit să fiu un tată mai bun. În adevăratul sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]