3,793 matches
-
fenomenul Zappa. Privind azi, pentru a nu știu câta oară, The Dub Room Special! am avut certitudinea că mobilitatea stilistică a lui Zappa e definitorie pentru vremurile noastre. Viteza halucinantă în care ni se duce viața, violența informatică, explozia coloristică, goana după himere, caricaturile numite „oameni politici“, macabrul străzilor, bălegarul stimulentelor artificiale, mâncarea preambalată etc. sunt un palindrog cotidian. Poate fi citit oricum, dar creează dependență! La urma urmei, și muzica lui Zappa e un drog, așa că pun punct consumului. Episodul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
cel tânăr: — Vom veni la tine și te vom cinsti, dar nu mult, căci alte gânduri decât cele ale ospeției ne mână drumurile. Pulvis et umbra sumus! — Amen! - răspunse tătarul, dând pinteni calului. După vreun ceas bun de călărit în goană, pe deșelate, hoarda toată și cei doi călugări ajunseră în tabăra tătărască. De cum pătrunseră printre corturi, nu mică fu mirarea celor doi oaspeți când văzură ciudata rânduială ce părea a domni acolo. în fața unui cort vișiniu, șapte tătari tineri făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cal! Pot citi și la trap și la galop, vă dau cuvântul meu de om! Dar până când? Urăsc corturile, harnașamentele, zăbala, dormitul ca iepurii pe care-i mănânc, iarba naltă din care nu știi cine și cum și de ce sare, goana când pe stânga, când pe dreapta; mă calcă pe nervi chiotele, strigătele, năvălirile, omnes, omnes! Vreau un loc liniștit, fraților, un gineceu! — Cardiac ștahrâm hărbânt! - spuse atunci cu asprime soră-sa Huruzuma, trăgându-l pe han de mânecă. — Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea. Unde zăresc unul cu șezut mai răsărit, se opresc și-l îmblătesc cu săbiile, zicând: — Na, na! Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu se dioache sultanul! Carnaxî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
al povestitorilor arsamatoriști erau paiele rezervate culcușului copiilor: paie proaspete, lucind frumos-gălbui la lumina opaițului. Copiii lui Covaliov, ca toți copiii din lume, se hârjoneau veseli și neastâmpărați și poate că am zăbovi cu privirea și condeiul asupra șturlubaticei lor goane prin colibă dacă nu ne-ar fi luat-o înainte povestitori mult mai înzestrați, în nepieritoare pagini peste care nu se poate trece. De aceea, căutătura noastră se va opri o clipă asupra colțului rezervat lui Covaliov și nevestei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prea uitase la copil fiind ocupat să asculte veștile ce veneau dinspre Țara Românească, unde Mihai Vodă îi bătuse de-i snopise pe turci la apa Neajlovului, iar aceștia, în buimăceala generală, zăpăciți și înfricoșați de înfrângere, o luară la goană greșit, spre nord, invadând țara, așa că oricând te puteai trezi cu ei și-n Moldova, pentru că turcii și când fug, apăi fug, nu se opresc. Nici cucoana Ilisafta nu-l observase prea bine pe dolofan, căci îl alăpta o doică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vai de ea. în plus, la anii lui, peste șaizeci, știa că va fi ultima plecare și trebuia să-l învețe pe Petka, fiul și urmașul lui, cum se dă unui sat foc din trei părți, cum se săgetează din goana calului, cum se saltă, din aceeași goană, femeia în șa fără s-o vătămi prea tare și câte și mai câte, lucruri care nu se pot învăța șezând pe prispă. Pătrunseră în stepă. Bătrânul, călărind în frunte, își simți nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui, peste șaizeci, știa că va fi ultima plecare și trebuia să-l învețe pe Petka, fiul și urmașul lui, cum se dă unui sat foc din trei părți, cum se săgetează din goana calului, cum se saltă, din aceeași goană, femeia în șa fără s-o vătămi prea tare și câte și mai câte, lucruri care nu se pot învăța șezând pe prispă. Pătrunseră în stepă. Bătrânul, călărind în frunte, își simți nările înfiorate de aerul proaspăt al serii. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
surugiul. — Să-ți fie gura aurită, bre - răspunse Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului Agache Natriul bătu cu înfrigurare sărdariul Basile Neaoșul. Recunoscându-l, sluga îi deschise și sărdariul sui în goană scările, năvălind în odăile din spate ale gazdei. — Scoală, vel-comise - strigă sărdariul de cum dădu cu ochii de Agache - c-a venit și vremea noastră! A fugit Sima-Vodă! — Ce vorbești?! - făcu năucit vel-comisul. Unde-a fugit? Nu știu - răspunse sărdariul - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cântă aproape toatele - oricum, multe, multe. Glasul mamei se distinge limpede, ca un mac Într-un grâu. Cânt și eu, cu toate că nu cunosc cuvintele, nici melodia. Cânt din toată inima cu la-la-la, ca să uit de foame. Intră În ogradă, În goana mare, doi flăcăiandri; fiecare cu câte două căldări goale zdrăngănind În capetele coromâslei. O femeie groasă, țâțoasă, curoasă - nu poate fi decât gazda - ia din ceaun cu un polonic pentru zmei, pune În căldări: - Fugulița, la școală, pân’ nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
imaș - dar Îngrădită și partea lor. Din prima zi m-am ascuns, cu băieții, În tufe: ca să vedem. Noi, copiii, n-avem voie - tocmai de aceea ne ducem să ne uităm: Bărbații În vârstă sapă gropile. Dar o iau la goană când se apropie flăcăii cu tărgile. Mama se supără, Îi ceartă, Îi amenință, mai și plânge și așa, plângând-beștelindu-i, Îi scoate de pe unde s-au vârât și-i silește să se apropie; și să-i Îngroape. Mai mult de mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
A scrie despre Târgul de Carte de la Frankfurt este, cred, o misiune aproape imposibilă pentru cel care merge acolo pentru a cumpăra drepturi. Asta pentru că aventura începe miercuri dimineața, la prima oră, când deschizi tabelul întâlnirilor și o iei la goană spre prima, și ia sfârșit duminică, cu puțin înaintea închiderii târgului. Perioada dintre cele două limite se reduce la o pâclă așternută pe ochi, picioare care aleargă mecanic și grija de a nu comite vreo gafă la următoarea întâlnire, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
cu o doamnă despre romane cu gladiatori și alte asemenea belicozități. Îmi sună telefonul. E Olivotto... O reped și-i spun că vorbim mai târziu. „Bogdan, a luat Lessing Nobelul.“ O las pe Anca la gladiatori și o iau la goană spre Hall 8, la americani și britanici. La intrare, calc pe „ceva“ și cad în preacinstitul fund, spre amuzamentul unui grup de japonezi care totuși au bunul-simț să nu mă pozeze. La standul Grasset, ascultam răbdători, luptându-ne cu somnul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
poate ea constitui ? Mașina mea era a treia În șirul din stînga. Nu se vedea de o altă mașină, așa că n-am zărit-o imediat. CÎnd, În cele din urmă i-am depistat botul, am auzit pe cineva venind În goană spre mine, dinspre gheretă. Pietricelele trosneau sub pașii apăsați. Oare Îmi mai cere bani?... Fața-i era toată un zîmbet pe cînd mă măsura din capi pînă-n picioare. Avea o licărire stranie În priviri. Era subțirel și paltonu-i atîrna de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lung. Prin apropiere am dat de un bufet expres și mi-am băgat capul pe ușa pe jumătate deschisă. Nu era nimeni nici acolo... pe o masă, o farfurie cu karēraisu din care ieșeau Încă aburi. Am luat-o la goană. Am fugit Înapoi spre poalele dîmbului. M-am oprit și mi-am ridicat privirile spre vîrf. DÎndu-mi seama că nu-mi voi recăpăta memoria, că nu-mi voi putea aminti ce se află dincolo de curbă, am țipat. La Început mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
parcursul zilei în curs și a celei precedente, dar, chiar dacă evenimentul s-a produs într-un trecut mai îndepărtat, el poate fi temă în discursul jurnalistic, cu condiția ca efectele respectivului eveniment să se manifeste încă. Aceasta se traduce în goana jurnaliștilor de a identifica primii o știre, de a o reda doar ei prima dată, preocupare tradusă inclusiv prin asigurarea exclusivității prezentării unor manifestări sau opinii ale unei personalități. Dacă se poate spune că o publicație prezintă spațiul public, problema
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
postcomunistă. Lumea cartierelor periferice cu blocuri cenușii, apartamente înghesuite, robinete care curg și acoperișuri desfundate, lumea satelor încremenite într-un Ev Mediu prelungit, a imigranților ilegali din Statele Unite și a prostituatelor ex-sovietice care fac carieră pe malul Mediteranei. Sophie Kinsella, Goana după cumpărături la New York, colecția „Chic“, Editura Polirom, 396 de pagini, preț 29.95 lei Aventurile simpaticei Becky Bloomwood, vechea noastră cunoștință din Mă dau în vânt după cumpărături, continuă! Deși și-a găsit marea iubire, are o nouă limită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
pe ciomegele cu capătul imaginând cel al unui cal, trebuiau să îl urmeze. Bucuriile copilăriei au trebuit uitate repede, căci îndeletnicirile bărbaților plecați pe front trebuiau îndeplinite. Distribuția poștei rămăsese tot în grija lui, dar trebuia să o facă în goana mare, căci vitele mugeau, trebuiau mulse și duse la islaz, ulucul de adăpare trebuia umplut cu apă scoasă din fântâna adâncă. Tot el trebuia să înlocuiască pe domnul Ovidiu la treburile mărunte de pe lângă casă, unde doamna Ana, care nu dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scaun, devenea un fluture ușor care își lua zborul de pe degetele subțiratece ale doamnei și se avânta în văzduh în căutarea sunetelor pe care nu le putea ajunge niciodată fiind urmate de altele și mai mângâioase sau și mai sprințare. Goana după sunete era întreruptă de vocea blândă a doamnei Ana care îi dădea un fior, o neliniște în piept "E târziu, copile. Mama te așteaptă." Acum știe, știe cât o iubise pe doamna Ana încă de atunci, de când era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de pe aici... Până la urmă am venit să ținem sfat, poate vii cu mine până la neamurile din Frătăuți și vedem cu ei cum se poate face. Plătesc cât o fi să fie." Și atunci, ca și acum, trecerea graniței, noaptea, în goana cailor, ocolind izvoarele Siretului prin locuri cunoscute doar de localnici, se petrecuse ușor. Calea fusese liberă ca și acum. Unchiul Vasile, tatăl lui Petrică, se împotrivise cu strășnicie ca domnul Simion să îl însoțească pentru că, zicea dânsul : "Grănicerii ruși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vrea să citească, se teme să nu i se sfarme idolul ca și cum nici n-ar fi fost! Carmina se smulse din locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
autobuz, să zicem, să aibă vedenia delirantă, halucinantă a trecerii timpului, să vadă niște chipuri de oameni necunoscuți, unii oprindu-se în dreptul atelierului foto, alții intrând în cofetăria de peste drum, o forfotă obișnuită ce apărea în ochii ei ca o goană, o urmărire atroce, niște secvențe rulate succesiv, amețitor, o femeie borțoasă, un bărbat cu șapca trasă peste sprâncene, îmbătrânind acolo, sub ochii ei rapid, dezgustător și sub lupa unui microscop câțiva viermi și câțiva spermatozoizi semănând stupid de bine unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cei de odinioară, nu-i mai dădeau acel aer candid, înșelător. Ca o mică vietate adaptabilă ce era, Elena căpătase culoarea mediului în care trăia, nu mai păstra nimic, nimic din ceea ce fusese cândva, aruncase totul cu ușurință, insensibilă la goana copleșitoare a timpului. La nici un an după acel revelion furtunos, Elena avea deja un copil, o fetiță, asupra căreia se aruncase cu o dragoste debordantă, pătimașă, trecuse atât de ușor de la sentimentele de copil, la cele complicate, materne. Schimbarea bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în locul lui, chiar de-ar fi să repete de o mie de ori episodul trăit de ea în camera de hotel, episod ce-i rănise sufletul și făcuse să nu uite nici gustul încins al aripii de pui mestecat în goană. Tinerețea e tinerețe, trece și iartă și uită, calcă mai departe. Ziceam să vă duceți voi doi într-o zi pe la Fana, interveni Sidonia când văzu că fata se apropiase de ușă. Chiar așa, acceptă repede Ovidiu, duminică ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puteam fi sigură că nu vii. Dar o doream dincolo de logică, știi? Dincolo. Poate ploaia, zgomotul de afară, presant, liniștea din casă, apăsătoare. Uneori te doresc. Ovidiu, îți simt lipsa. Și eu te doresc, iubita, crede-mă, parcurg totul în goană, cu sufletul la gură, mă pregătesc mereu pentru revederea cu tine. Ea îmi aduce echilibrul. Și am nevoie de echilibru, multă nevoie. Uite, azi am ieșit de la o ședință mai repede decât speram, am vrut să-ți dau telefon la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]