40,230 matches
-
se pot deschide Suprarealitățile virtuale aflate în "vidul plin" al spațiului cuantic. Este o concepție interesantă, a cărei veridicitate hazardată științific se amplifică și se adâncește infinit poetic. Neliniște și catharsis Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea. Hafiz Neliniștea este intrinsecă, structurală, nu doar psihologic, ci ontologic omului. Apare sub două hipostaze: existențială și metafizică. Cea dintâi are cauză moartea, cealaltă misterul, drama cunoașterii. Stihia neliniștii în existența umană a fost recunoscută și discutată filozofic de la presocratici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cât subjugă versul Cu farmecul său liric și dulce universul! "Scrise cu nespus", negrăitul emanând din versurile poetului din Șiraz lărgește indefinit secretele noastre zariști lăuntrice. Inefabilul împlinește suprema eliberare spirituală: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Remedii fără număr să afli-n cartea mea". Neliniștile sale religioase și sociale, Dante și le-a exorcizat alungându-le după poarta Infernului pe care a sigilat-o: "Lasciate ogni speranza voi che'ntrate". Petrarca, după ce constată că "Iubirea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și câmpuri de mătasă, La noi atâția fluturi sunt Și-atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte, La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe. ...Din vremi uitate de demult. Gemând de grele patimi, Deșertăciunea unui vis. Noi o stropim cu lacrimi. Neliniștile voioase ale lui George Topârceanu: neliniștea "hotentotei părăsită de amant" (Cioara); neliniștea chiriașului grăbit, nevoit să se mute mereu: Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec"; neliniștea greierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne vindeca de sclavia stihiilor și a deschide calea spre libertatea radicală. Căci dacă filozofia vorbește despre ființare, poezia este ființare; filozofia speculează despre libertate, poezia eliberează. Amintim cuvântul lui Hafiz: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Tu zboruri fără număr să afli-n cartea mea." În ce privește raportul dintre poezie și filozofie, Dante afirma: "poezia este demnitatea filozofiei". Or acest lucru îl știau și îl efectuaseră de demult presocraticii, în frunte cu Empedocle și Parmenide, culminând apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
perfectă de lumini roz-gălbui, desprinsă din șiragul care-i înconjoară mijlocul. Oare ce va face când se vor termina? Musa așteaptă cu interes rezolvarea ecuației. Între timp, închide ochii. Și tu îi închizi. Pleoapa cade cu foșnet, acoperă pupila. Catifea grea ca de cortină. — Ce citești? Și-i spui de femeia din carte. De Musa cel care în spatele urechii stângi își numără deja primele fire albe, de mortul de la Guadalete, de pe degetul căruia unul din arcașii lui Tariq a smuls un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
culoarea șteviei. Numai că nu mai aveam unde să mă ascund de el. David. Îmi era dor de David. Hoașcafacefarmecehoașcafacefarmecehoașcafacefar mece... 9. Ema. Schiță finală. Tranziție spre portret Unde să te duc azi? Femeia Lego. Ți-aduci aminte? Cu picioarele grele, um flate în sandale. Ai intrat pe poarta Muzeului. N-ai chef. Îți înăbuși câte-un hohot de râs. Ai piele de vară. Știi? Din aia aurie, care miroase a mare. Numai că tu o ai de la tub. Altfel te
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu va mai cădea în urma lor, capul lui Musa rostogolit în pulbere, zorile, cu sângele femeii blonde înnegrindu i pletele și umerii. Grădina lui Tariq miroase a trandafiri mici, cu petale bă tute, ca de garoafe. Căldura cade în falduri grele. Rima cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte cu miere, lapte de capră și hrean. Într-o sâmbătă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fără silabe, fără consoane, fără vocale, fără a și fără e și fără pbcfdgjlmstrz. Vocea ei adormită. Vocea care nu spunea nici smântână, nici nu e voie, nici te iubesc, nici mai trebuie șofran, Vania. Nimic. Ivan își simțise fruntea grea de sudoare și degetele încovoiate într-un tremur necontrolat. Fără sens. Totul era fără sens. Imaginea lor, acolo, com plet idilică și, totuși, reală, gata să-i invadeze fiecare por și fiecare suflare, să-l înghită cu totul, să-l
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de gol, cu păcatele tale, în fața unei perechi de ochi care te face fărâme, fărâme, fărâme, fărâme... și știu că așa îi era ei. Și știu și cum s-a uitat la el, pe urmă, când s-au ridicat genele, grele, grele, grele. Căutau bascheți pentru David. Îi crescuse piciorul cu jumătate de număr în ultimele două luni. Era înalt. Mai înalt ca mine. Mai înalt ca tata. Tata nu s-a uitat la mine nici o clipă. Nu m-a gratulat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gol, cu păcatele tale, în fața unei perechi de ochi care te face fărâme, fărâme, fărâme, fărâme... și știu că așa îi era ei. Și știu și cum s-a uitat la el, pe urmă, când s-au ridicat genele, grele, grele, grele. Căutau bascheți pentru David. Îi crescuse piciorul cu jumătate de număr în ultimele două luni. Era înalt. Mai înalt ca mine. Mai înalt ca tata. Tata nu s-a uitat la mine nici o clipă. Nu m-a gratulat nici măcar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu păcatele tale, în fața unei perechi de ochi care te face fărâme, fărâme, fărâme, fărâme... și știu că așa îi era ei. Și știu și cum s-a uitat la el, pe urmă, când s-au ridicat genele, grele, grele, grele. Căutau bascheți pentru David. Îi crescuse piciorul cu jumătate de număr în ultimele două luni. Era înalt. Mai înalt ca mine. Mai înalt ca tata. Tata nu s-a uitat la mine nici o clipă. Nu m-a gratulat nici măcar cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
noi mici, mici, mici și pierduți, ca atâția alții înaintea noastră, ca atâția alții după noi, în momentul ăla nesfârșit, enorm, în care auzi gândurile celuilalt, pulsând ca un cer deasupra lumii tale... 23. și mai departe Așteptau. În căldura grea, ca o pâclă, așteptau să se întâmple ceva. O vreme, oamenii lui crezuseră că hachița stăpânului pentru creștina bolândă va pieri odată cu prima încruntătură de sprâncene a lui Al-Walid. Sau că, într-o noapte, cu sau fără stele, ea va
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mus speriat, pe o corabie în furtună. 25. eu sunt aici La Sevilla, trebuie să știi, cresc portocali în mijlocul drumului. Șinele tramvaielor unduiesc sinusoidal în funcție de rădăcinile care-și revendică insule de viață în ochiuri de pământ neînghițite de asfalt. Mireasmă grea de căldură, lipicioasă, ca de fruct strivit între degete trece din Arenal în Santa Cruz, o ia apoi spre nord, spre Macarena, se sfărâmă în Guadalquivir ca un trup de boare ciudată, în care se întâlnesc, ca-ntr-o tapiserie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Tăcerea e ca o rufă murdară, omniprezentă. Uitată pe spătarul scaunului. Agățată de calorifer. Atârnând fără sens de un colț al televizorului. Îndesată sub mochetă. Pitită în portofel. Pusă bine în dosarul cu acte. E ca o mâzgă mută și grea. Și rece. În jurul ei planează cuvinte în care știe că i-ar fi foarte frig. — Și de ce mergeați la Sevilla? Degetele ei vorbesc în aer. Vorbesc aproape mai mult decât ochii. Se sufocă undeva, între tencuială și lumina veiozei, între
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îl va pierde, de altfel, la propriu, foarte curând) încearcă s-o cucerească pe copilă prin toate mijloacele cunoscute. În cele din urmă, își amintește că strămoșii lui obișnuiau să-și ducă miresele în orașe invadate de portocali, unde mireasma grea funcționa ca un drog, unul care zgândărea simțurile și anula pudibonderiile. Cadoul nunții păgâne a lui Rodrigo pentru victima lui e o grădină de portocali replantați noaptea, pe neștiute, în jurul iatacului unei mirese forțate să-l accepte. Și a funcționat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu a fost îngropată creștinește, în ciuda faptului că Tayyib a cercetat până târziu în noapte împrejurimile, în căutarea unui preot care să accepte s-o înmormânteze în ritul ei. Mormântul din grădina seraiului a rămas fără nume. Era o căldură grea, apăsătoare, ca o boală adâncă. Musa nu și-a văzut fiul decât trei zile mai târziu, când i l-a înfățișat doica, nechemată. De abia atunci și-a dat seama, cu ușoară surprindere, că încă nu știa cum o cheamă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un câine care nu știe de ce îl bate Dumnezeul lui cu chip de om. Singurul pe care îl cunoaște. Inima mea plânge. Râd cu ei. Râd mai departe. De undeva, din spatele unor zăbrele care îi despart pe sclavii sortiți muncilor grele de cei care, grație unui talent sau unei hachițe, au acces în apartamentele emirului, mama lui Asad, fiul meu cu buza despicată, despre care numai ea și cu mine știm care-i sunt părinții, mă blesteamă în graiul secret al
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-i spune că da, el e, înainte ca ochii lor să se întâlnească, înainte să-și simtă, din nou, cerul gurii năpădit de un gust ca de piersică și tălpile mângâiate de lavandă și trupul încins, parcă, într-o mătase grea, care o arde până la os, până când rămâne numai ea, numai suflet, în pâcla subțire a nopții care mijește a ziuă. El era. Omul ușor adus de spate, cu umeri lați și barbă nerasă, îmbrăcat ca în urmă cu douăzeci de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și pe Alexandre într-un plural care nu vorbește, în fond, decât despre faptul că ea, Dominique, nu mai există în afara tandemului pe care-l formează cu copilul (devenitommare). Poate că nu va suna. Nu-și va lăsa dege tele grele pe clanță. O vreme, privește disperată cum puterea gândului ei ajunge, tentacular, până la el, cum îi descleștează degetele care stau să o cheme, printr-o bătaie la ușă, până la el. Umerii aduși se înde părtează. Dominique se întoarce în așternutul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în inimă de anghinare și calamari perpeliți în zmeură. Se comandă farfurii de sidef. Se schimbă draperiile de pe Thule și, pentru asta, e nevoie de ajutorul a treizeci de desenatori și cinci maeștri tapiseri. Ghețarii Nordului sunt țesuți în covoare grele, de Buhara, care acoperă podelele cabi nelor de pasageri, din ce în ce mai surprinși de luxul de pe vas. Nici nu ai spune că rusul înalt și atât de slab, în hai nele lui ponosite, cu obrazul aproape cenușiu și părul de-acum de-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
don Julián, el conde de Ceuta, i-ar ține pe arabi la porțile Spaniei), dar cine să mai știe cum a fost atunci, când a văzut-o Leovigildo prima oară, în grădina pala tului, mică și aproape adormită, cu gene grele gata să se închidă peste ochii albaștri ca marea. Nu se știe exact cine și când a luat hotărârea. Tot ce se știe e că la bord nu mai era nici un pasager, livrările de ingre diente culinare fuseseră de mult
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gri, pe gât, și cobora câte două trepte. Amintirea fulgerătoare a vinișoarelor care brăzdau faianța în baia pe care o împărțiseră toți patru, atunci, demult, când locuiau împreună. Abțibilduri scorojite pe pereți. Flashback no. y. Salteaua cumplit de tare. Plapuma grea. Senzația că e din nou mic. Nu covârșitoare. Dimpotrivă. Așa. Ca o apă caldă, care țârâie. Țârâie liniștitor. Conștiința faptului că are barbă. David nu a avut barbă niciodată. Never say never, nu? Mama lui, în vis, cu degetele trecându
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
turistice nelipsite în genți și cu bronzul acela perfect, care o făcea să-și simtă toți pistruii. Cuplurile care se țineau de mână, care împărțeau zâmbete și gesturi complice, care duceau cu ele, vizibilă de la zece metri distanță, o intimitate grea ca pâcla de căldură coborâtă peste oraș. Trecea absentă pe lângă Ayuntamiento, intra în câte-o biserică, mătura cu vârful piciorului parola sacră a Sevillei, No8Do, no me ha dejado. Pe ea o părăsise. Alexandre, norocul, simțul olfactiv... fiecare în parte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se audă, întâi molcom, apoi din ce în ce mai semeț, picurul coloanelor care se dezghețau. Când stalactita de la intrarea în holul mare a prins a le răspunde. Pic Pic pic Pic pic pic pic Atunci nasul lui Ivan-cel-adormit a adulmecat de dincolo de draperiile grele ale somnului polar o boare de miros nou în aerul primelor ceasuri ale zilei. Sigur, se simțea, ca de obicei, aroma sărată a mării, am prentată olfactiv de toate neamurile de pește. Nasul le cu noștea pe fiecare. Așa, din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]