3,274 matches
-
a fost dat de Cristi în noiembrie ’89: „suferință”. Nu am mai apucat să ne întâlnim în decembrie ca să vedem ce a făcut fiecare din „suferința” lui. Pe atunci, eu una nu mă mai opream din plâns. Eram, prin jocul hazardului, singura dintre ei care și-a petrecut in abstracto teroarea și exaltarea sfârșitului de lume carcerală. Toți ceilalți au fost părtași, au trăit pe viu experiența ero-tanatică a libertății. S-au implicat unii cu risc necondiționat, alții cu un risc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Bush al Americii. Peco era termenul generic folosit pentru orice stație de benzină. Prescurtarea frecventă a cuvântului tovarăș. Acum, în 23 august 2004, când recitesc povestea acelei zile fericite, mă sună Liviu de la New York să îmi spună „La mulți ani!”. Hazardul. Hazardul și bucuria fantastică să fie adevărat după 15 ani că noi sărbătorim 23 augustul nostru peste mări și țări, globe-trotteri liberi. Cineva, acolo sus, desigur că ne iubește. Membre AnA. AnA este, până la ora actuală, cea mai cunoscută organizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
al Americii. Peco era termenul generic folosit pentru orice stație de benzină. Prescurtarea frecventă a cuvântului tovarăș. Acum, în 23 august 2004, când recitesc povestea acelei zile fericite, mă sună Liviu de la New York să îmi spună „La mulți ani!”. Hazardul. Hazardul și bucuria fantastică să fie adevărat după 15 ani că noi sărbătorim 23 augustul nostru peste mări și țări, globe-trotteri liberi. Cineva, acolo sus, desigur că ne iubește. Membre AnA. AnA este, până la ora actuală, cea mai cunoscută organizație feministă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
furnizori avea în față, calculând, cu aproximație mai mare sau mai mică, cât avea de așteptat. Era al treisprezecelea. Numără din nou, nu era nici o îndoială. Nefiind superstițios, nu ignora totuși proasta reputație a acestui numeral, în orice conversație despre hazard, fatalitate și destin întotdeauna se găsește cineva gata să relateze întâmplări adevărate despre influența negativă, și uneori funestă, a lui treisprezece. Încercă să-și amintească dacă soarta îi mai destinase vreodată acest loc, dar din două una, fie că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dintre cele două întâlniri din cimitir, a mai vorbit vreodată cu Isaura Estudiosa, și răspunsul îl surprinse, Nici măcar n-am văzut-o, și era adevărat, nu trebuie totuși să ne mire aparenta ciudățenie a situației, în chestiunile în care domnește hazardul, e totuna că trăiești într-un oraș cu zece milioane de locuitori sau într-un sat cu câteva sute, nu se întâmplă decât ce e sortit să se întâmple. În momentul acela, gândul lui Cipriano Algor încercă să se îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
avea nici gânduri nici senzații, era doar cea mai mare dintre bucățile de lut, un bulgăre uscat pe care o ușoară apăsare a degetelor ar fi de ajuns s-o facă fărâme, un grăunte căzut din spic și purtat de hazardul unei furnici, o piatră unde din când în când se adăpostea o ființă vie, un scarabeu, sau o șopârlă, sau o iluzie. Găsit păru că răsare de nicăieri, nu e aici și deodată este, își puse brusc labele pe genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vestimentație de croială civilă, modernă sau veche, curată sau murdară, nu contează. Cipriano Algor e acum singur în olărie. A încercat distrat soliditatea unui cofraj, a mutat din loc, fără să fie nevoie, un sac de ghips și, ca și cum doar hazardul, și nu voința, i-ar fi condus pașii, a ajuns în fața figurilor pe care le modelase, bărbatul, femeia. În câteva secunde bărbatul se transformă într-o grămăjoară informă de lut. Poate că femeia ar fi supraviețuit dacă, în urechile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și pachetele care erau aduse din casă, scheuna cu putere ca să atragă atenția, și iată că presentimentele lui se adeveriseră, ceva singular, ieșit din comun, se pregătise în ultima vreme, și acum sosise ora în care soarta sau destinul, sau hazardul, sau instabilitatea voințelor și obligațiilor umane, îi vor decide existența. Se întinsese lângă cușcă, cu capul pe labe, așteptând. Când stăpânul spusese, Găsit, vino, crezu că-l chema ca să urce în furgonetă cum se întâmplase altădată, semn că, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șase dimineața, să nu uităm. Bunul simț și prudența, care, în aceste situații, au mereu un cuvânt de spus, l-au întrebat cum își imaginează că va reuși să ajungă într-un loc atât de ascuns, iar el răspunse că hazardul are combinații și asocieri nesfârșite, dar nu infinite, și că va merita întotdeauna mai mult să te urci într-un smochin ca să încerci să culegi smochina decât să te întinzi la umbra lui și să aștepți să-ți cadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
își acoperi genunchii. Nu știa cât timp va dura așteptarea. Planul lui Cipriano Algor nu putea fi mai simplu. Trebuia să coboare într-un lift de mărfuri până la etajul zero-cinci, iar de acolo se va lăsa în voia sorții și hazardului. Cu mult mai puține arme s-au câștigat bătălii, își spuse. Și cu mult mai multe s-au pierdut, adăugă, vrând să fie imparțial. Observase că lifturile de mărfuri, probabil fiind destinate exclusiv transportului de materiale, nu aveau camere video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vinului ispititor. Dintr-o asemenea pățanie avea să se nască manuscrisul Rubaiatelor, În vara anului 1072. Omar Khayyam are douăzeci și patru de ani și se află de puțină vreme la Samarkand. Se Îndreaptă oare anume către tavernă, În acea seară, sau hazardul hoinărelilor este cel care-l mână? Plăcerea nouă de a măsura cu pasul un oraș necunoscut, cu ochii furați de nenumăratele nuanțe ale zilei care se sfârșește: pe strada Câmpului de Revent, un băiețaș o tulește, În picioarele goale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
curând, apărea În ochii supușilor ca un mare suveran, ferm și drept. Dar o cleveteală, hrănită de rivalii săi, avea să-l urmărească: În vreme ce sterpului Toghrul i se atribuia o virilitate debordantă, Alp Arslan, părinte a nouă copii, avea, prin hazardul deprinderilor și al zvonurilor, imaginea unui bărbat pe care sexul opus Îl atrăgea prea puțin. Dușmanii săi Îl porecleau „Fătălăul“, curtenii evitau să-și lase conversațiile să alunece spre un subiect atât de stânjenitor. Și această reputație, meritată sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ca această ploaie de noapte descătușată acum, parcă din oboseala mea. Tragediile antice Îmi sugerează o idee aparent bizară: vorbind despre destin, grecii au evitat să se uite În abis. Destinul a fost, poate, țărmul zărit de omul disperat de hazard. Și, poate, prima piramidă cu care cei vechi au Încercat să umple prăpastia goală deasupra căreia și zeii căpătau amețeli. Din repulsia față de inform s-au născut limitele, iar din oroarea de hazard o voință care decide drumul lui Oedip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
poate, țărmul zărit de omul disperat de hazard. Și, poate, prima piramidă cu care cei vechi au Încercat să umple prăpastia goală deasupra căreia și zeii căpătau amețeli. Din repulsia față de inform s-au născut limitele, iar din oroarea de hazard o voință care decide drumul lui Oedip. Revolta Împotriva neantului a fost atît de violentă, Încît ea a uitat de consecințe. Și nu e Întîia piramidă care a degenerat În carceră. Însă cînd Oedip trece În seama destinului ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
publicul nu se așteaptă si care să-l anime pe el însuși. Se plictisea, se plictisea de moarte profesorul Voinov. Când nimeni nu înțelege acțiunea, se cam sperie toți; într-o lume în care totul pare programat, până și haosul, hazardul, surpriza, trebuie să sfidezi logica, să provoci stupoare. Să-i faci pe nătăfleți să creadă că stăpânești relee tainice, inaccesibile lor. Prin scăfârlia recepționerului Anatol Dominic Vancea Voinov, zis Tolea, treceau gânduri, gânduri, circuitele lucrau non-stop, perpetuum mobile. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Voinov nu-și mai intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua și noaptea, nedormit, nemâncat, neobosit a căuta un martor, un răspuns, o dezlegare pentru tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
surpriza: ți-a răspuns. Năzuros, cu sictir și strâmbături, o dată, de trei ori, de șaizeci de ori. Nimic, numărul refuza. Miercuri plouă. Creanga arborelui din geam, o baghetă umedă. Mușcăm dintr-un măr. În stânga ținem mărul, cu dreapta rotim discul hazardului. Aruncăm cârligul, poate agățăm realitatea, poate ne agățăm de realitate și devenim reali. Un leșin, realul, atât. Ne agățăm, cu ultimele puteri, beatificăm hazardul, doar doar, poate poate. Nimic, nimic nu durează, nimic. Receptorul lăsat alături, pe masă. Cu dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din geam, o baghetă umedă. Mușcăm dintr-un măr. În stânga ținem mărul, cu dreapta rotim discul hazardului. Aruncăm cârligul, poate agățăm realitatea, poate ne agățăm de realitate și devenim reali. Un leșin, realul, atât. Ne agățăm, cu ultimele puteri, beatificăm hazardul, doar doar, poate poate. Nimic, nimic nu durează, nimic. Receptorul lăsat alături, pe masă. Cu dreapta formează numărul, codul surdomut. În stânga, ține mărul. A treizeci și noua rotire a discului. Sună, sună soneria purgatoriului, sună subțire, perforând pereții de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fosfor. Nimeni, nimeni nu vrea să-și întrerupă somnul, hibernarea. Nimeni nu vrea să-și recunoască numele, vocea, nimeni nu vrea să scuture mlaștina groasă a apatiei care înghite sunetul și mișcarea și sufletul, slavă Domnului, și sufletul, zău așa... Hazardul se zăvorâse de-a binelea. Amâna, se juca de-a ploaia, de-a mărul păcatului, ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții scrâșnesc în carnea pufoasă, vegetală, privirea e sus, în tavanul opac. Plouă și vineri, toarnă cu găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă altul și depărtându-se unul de altul, goliți, obosiți, sătui. Dorul de Irina reveni, cu adevărat, abia acum, în sfârșeala separării. Noaptea isterică, sălbăticind sufletul și mintea și sângele, în hazardul morții și al eliberării, cum se cuvenea morților încă vii, ar fi trebuit să fie a regăsirii. Pentru oricât de scurt răgaz, fie și pentru minima secvență dintre două ultime zguduiri ale planetei, fie și doar pentru atât. Orfanii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spaimele. Minciuna obeză, nerușinată, nesătulă, domnind, suverană. Înfometați și spioni și santinele, cenușiul apatiei fără speranță? In această somnolență disperată, se poate întâmpla orice oricui, așa spunea cândva Irina. Nimeni nu scapă de lenta otrăvire și nimeni nu scapă de hazardul lovind pe cine nu te aștepți. Revedea felina lungă și subțire, auzea, în jur, strigătele sălbatice ale mulțimii: Curvoiul, Curvoiul! Flama scurtă a șarpelui de-o clipă, în toxinele străzii. Se simțea, brusc, în stare să reîntâlnească vedenia, să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mecanism necunoscut, este captată și se află la originea unor acte cosmice ? Marile destine creatoare nu se vor fi hrănind cu o astfel de energie ? Nu ea creează geniile ? Căci justiția poetică este același lucru cu justiția spirituală. Poezie și hazard Nu există hazard. Cum nu există nici predestinare. În univers nimic nu este întâmplător, insolit, irațional. Ci toate evenimentele, fenomenele, faptele, tot ceea ce are loc punctual într-un anumit loc din spațiu și timp, constituie rezultatul "algebric" al interacțiunii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
captată și se află la originea unor acte cosmice ? Marile destine creatoare nu se vor fi hrănind cu o astfel de energie ? Nu ea creează geniile ? Căci justiția poetică este același lucru cu justiția spirituală. Poezie și hazard Nu există hazard. Cum nu există nici predestinare. În univers nimic nu este întâmplător, insolit, irațional. Ci toate evenimentele, fenomenele, faptele, tot ceea ce are loc punctual într-un anumit loc din spațiu și timp, constituie rezultatul "algebric" al interacțiunii a nenumărate linii energetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
anumită deschidere sufletească sau spirituală, că într-o anumită zi, la un anumit ceas a creat un anume poem. Întreg universul prin undele sale vectoriale conlucrează cu o anumită structura genetică rezultând acel poem. Ca atare, nu a fost un hazard că omul ancestral a scris o poezie sublimă: era necesitatea singurătății omului de a se deschide spre divinitate ca supremă complementaritate, astfel că poezia s-a născut cu necesitate din rugăciune; nu a fost întâmplător că apoi s-a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]