86,363 matches
-
constituie o contribuție originală asupra subiectului, meritând a fi restituite și supuse atenției publicului larg, prin prezenta ediție. Ele reprezintă ecoul unei epoci de aprinsă polemică asupra cremațiunii, ce a brăzdat societatea românească interbelică și ale căror efecte pot fi identificate până astăzi. Deși uneori speculative și amendabile, prin prisma unei lecturi teologice, aceste texte au meritul de a formula interogații și dezbateri, cu toate că stilul în care sunt concepte a fost unul afirmativ prin excelență. Acest stil afirmativ se explică prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
activității sale o regăsim la Ion Vicovan, Ioan Irineu Mihălcescu. "Apostol al teologiei românești", vol. I, Trinitas, Iași, 2006. Această lucrare cuprinde și o bibliografie a studiilor, recenziilor și diverselor articole publicate de către Mihălcescu de-a lungul vremii. Nu am identificat printre acestea articolul care se referă la tematica cremațiunii, trimițând subtil, la Calinic I. Popp Șerboianu. 211 I. Mihălcescu, "Cenușarii și Biserica", în Glasul Monahilor, XI, 384, 31 decembrie 1933, p. 1. 212 Ibidem. 213 Ibidem, p. 2. 214 Ibidem
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
esența care exclude din sine orice exterioritate deoarece exclude din sine orice raportare la obiect, orice intenționalitate și orice ek-stasis, facem ca misterul să se risipească. Într-adevăr, capacitatea de a se uni cu mișcarea mâinilor și de a se identifica cu ea, de a fi ceea ce este ea și de a face ce face ea este în posesia exclusivă a unei cunoașteri care se confundă cu această putere deoarece nu este nimic altceva decât încercarea de sine pe care aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pricepere anume, este priceperea ca atare, adică o cunoaștere care consistă în a face, adică un a face care poartă în sine propria sa cunoaștere și o constituie. Or faptul de a face constituie o astfel de cunoaștere și se identifică cu ea în virtutea faptului că se simte el însuși și se încearcă în fiecare punct al ființei sale, ca fapt de a face în mod radical subiectiv, care își extrage esența din subiectivitate și este făcut posibil de către aceasta. Orice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai apoi. Legea scăderii tendențiale a ratei profitului în perioada capitalistă nu este decât expresia pe planul economic a fenomenului crucial care afectează producția modernă: invadarea acesteia de către tehnică și expulzarea vieții. Chiar și atunci când, totuși, producția tinde să se identifice cu dispozitivele tehnice și, astfel, cu tehnica însăși, menținerea în interiorul său a unui rol tot mai scăzut al muncii vii nu înseamnă nimic altceva decât următorul lucru: ca și în cazul științei pure, transformarea lumii presupune un prim acces la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a concepe, de a idealiza, de a abstractiza, dar și de a contempla, de a analiza, de a tematiza etc., viața nu este susceptibilă a o face, a efectua aceste operații constitutive ale cunoașterii științifice doar pe motiv că se identifică cu aceste operații, că esențele a căror actualizare o reprezintă acestea constituie propria sa esență, acel ceva cu care ea se identifică, a cărei ființă-reală, auto-afectarea, ea o definește în așa fel încât să coincidă cu aceste capacități fundamentale ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este susceptibilă a o face, a efectua aceste operații constitutive ale cunoașterii științifice doar pe motiv că se identifică cu aceste operații, că esențele a căror actualizare o reprezintă acestea constituie propria sa esență, acel ceva cu care ea se identifică, a cărei ființă-reală, auto-afectarea, ea o definește în așa fel încât să coincidă cu aceste capacități fundamentale ale inteligenței și să le poată pune în operă. În măsura în care operațiile constitutive ale științei sunt modalități ale vieții absolute în sensul despre care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se așează asupra lui, patosului său, care se cufundă în Noapte în vreme ce adevărul obiectiv și științific prin urmare este independent de subiectivitatea individuală a individului și se definește prin intermediul acestei independențe, adevărul mai originar despre care vorbim și care se identifică cu subiectivitatea absolută, acest adevăr variază odată cu viața, are o istorie, care este istorialul absolutului, îmbrățișarea sa cu sine potrivit modalităților fundamentale ale Suferirii, o individualitate, în măsura în care esența patosului său este cea a ipseității și în care ea nu se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
stării naturale, acelui ceva care nu se simte și nu se încearcă pe sine. În cazul științelor umane, dimpotrivă, scoaterea din joc a subiectivității nu înseamnă nimic altceva decât excluderea a ceea ce în om constituie esența sa proprie. Intentio științifică, identificându-se o dată în plus cu intentio galileeană, are prin urmare drept consecință imediată, în ceea ce privește aceste din urmă științe, dispariția obiectului lor. Devine astfel posibil să înțelegem a priori trăsăturile pe care le prezintă acestea încă de la apariția lor în cultura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a fi viața sau de a fi viață. Reprezentarea fenomenologică într-un corelat intențional a ceea ce este viu și conține astfel în sine esența vieții nu este decât surprinderea unei esențe ideale, surprinderea esenței transcendente a vieții, care nu se identifică nicidecum cu esența sa în mod originar vie, mai precis cu actualitatea fenomenologică a auto-afectării sale, ci doar o presupune. Orice semnificație care vizează viața sau se referă la ea într-un fel oarecare se constituie printr-un împrumut, este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a cărei expresie ideală riguroasă o producem; este vorba doar despre dublul său reprezentativ ireal, adică munca obiectivă. Nici măcar aceasta, la drept vorbind, ci timpul cât durează ea. Nu timpul real al duratei reale a muncii reale, durată care se identifică cu ea, ci, și în acest caz, o reprezentare a acestui timp real, adică timpul obiectiv al universului, timpul lumii și al orologiilor așa cum nici munca obiectivă nu era decât reprezentarea muncii reale în această aceeași lume. Însă măsura timpului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scientismul și pozitivismul s-a substituit științei, însă lumea este de acum înainte percepută ca lume-a-științei din perspectiva acestei ideologii. Ideologia înseamnă totuși ceva mai mult: de fapt, ceea ce este important nu este atât această credință potrivit căreia cunoașterea se identifică cu cea a științei, iar realitatea omului este cea a unui obiect științific, ci modul în care o astfel de credință s-a răspândit de mai bine de un secol, îndepărtând-le pe toate celelalte, toate producțiile culturii, reducându-le
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cunoaște o mutație esențială, încetând a fi inclusă într-un progres autonom și indefinit de perfecționare pentru a se conforma unor modele fixate. O activitate încadrată în niște moduri tipizate și stereotipe, inserată într-un proces material de producție și identificându-se cu el acesta este praxisul social în opoziția sa față de viața universitară și culturală ca atare. Fără îndoială, acest praxis social luat în ansamblul său își are încă (până la instaurarea erei tehniciste cel puțin) originea și finalitatea în viață
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
conținutul cognitiv, de vreme ce în realitate dobândirea și astfel transmiterea unei cunoașteri sunt identice cu efectuarea fenomenologică concretă a acesteia în repetare, cu actul așadar care reproduce conținutul său reprezentativ în cazul cunoașterii teoretice, cu patosul care, tot în repetare, se identifică cu adevărul practic, în cazul esteticii, al eticii și al religiei. Ideea că pedagogia (sau, cum se spune astăzi, "științele educației") poate constitui o disciplină autonomă este echivocă. Este adevărat că există o esență proprie a comunicării și că tocmai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
autonomă este echivocă. Este adevărat că există o esență proprie a comunicării și că tocmai am prezentat schema acesteia. Teoria pură a acestei comunicări și astfel pedagogia ca atare este filozofia primară. Aceasta ne arată, tocmai, că esența comunicării se identifică cu actualizarea fenomenologică a cunoașterii de comunicat, în noeza sa și în noema sa. Teza unei transmiteri a cunoștințelor care să se producă independent de aceasta, de deținerea ei și de reactivarea sa în relația învățător-învățăcel este absurdă. Un pedagog
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înrădăcinează și ea în sentimentul trăitorului de a nu fi fundamentul lui însuși. Vedem astfel că în orice cultură cultul morților este legat de religie printr-o rețea de relații indestructibile cum este de altfel și etica. Deoarece aceasta se identifică cu praxisul, ea își ia valorile și prescripțiile din esența vieții. De exemplu, faptul că viața se presupune în mod constant și, astfel, nu s-a instituit ea însăși este motivul pentru care nici unui trăitor nu îi este permis să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de cauzalitate între două entități separate dintre care prima devine cauza, iar cea de-a doua efectul, atunci individul nu mai are, pentru a se smulge condiției sale derizorii, decât a se dedica sarcinilor politice cu scopul de a se identifica astfel în mod cvasi-metafizic cu destinul lumii. Cunoaștem semnificația acestei fugi din sine a vieții și a individului și în ce fel ea își are în realitate izvorul în ei. Sociologia care se clădește pe ruina vieții individuale, științele umane
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cufundată într-o totalitate ea însăși empirică și comprehensibilă pornind de la ea. Cu toate acestea, în măsura în care universul ideal în ansamblul său este funcție a societății și a organizării sale prealabile, atunci Universitatea, unde se desfășoară acest univers și care se identifică în mod concret cu el, nu mai este nici ea decât un efect al acestei societăți și produsul său. Clivajul Societate / Universitate nu mai are o rațiune de a fi din momentul în care autonomia celei de-a doua este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
specialistului. Interviurile de adâncime au permis obținerea unor răspunsuri specifice, legate de povestea de viață a subiecților cercetați. Metodele avute în atenție au fost utilizate astfel încât rezultatele lor să se afle într-un raport de complementaritate. Astfel, am ajuns să identific o perspectivă asupra maternității cumva la limită, pe care am numit-o maternitatea haiducească 19. Alături de acest concept, remarc drept semnificative, în cadrul analizei făcute, concepte specifice pentru demersul de față, cum sunt familia monoparentală, drepturile părinților naturali, dependența de statul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
relației de dominare sub care se aflau. Astfel, a fi mamă singură reprezintă o situație problematică, în care este sancționată indirect (prin atitudini și comportamente cotidiene, la nivelul practicilor instituționale) devierea de la modelul clasic al familiei tradiționale. Am reușit să identific modalități subtile de manifestare a patriarhatului în viața privată, să surprind cum relațiile de gen, ca relații de putere, fac diferită experiența parentității pentru femei față de bărbați. Concluzia este că femeile din familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
persoane). Problemele familiei monoparentale rămân ca dificultăți nu atât ale familiei lărgite și nici ale comunității în ansamblu, ci ale indivizilor care le întâmpină pur și simplu, adică ale femeilor mame singure, în cele mai multe cazuri. În toate situațiile menționate, se identifică un raport de putere: există un dominator (violent, violator, abuziv, agresiv, profitor etc.) și un dominat (bătut, violat, abuzat, hărțuit, exploatat etc.). În cazul părinților singuri, dominația se realizează de la distanță, prin absență: unul dintre părinți nu se implică, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
subiect căruia i se poartă de grijă. Astfel, știu ce înseamnă: „a-ți păsa de” (caring about), „a-ți asuma poziția altuia”; „a avea grijă de” (taking care of), adică să-ți asumi responsabilități pentru nevoile pe care le-ai identificat; a presta activitatea de îngrijire (care giving), care implică o activitate de satisfacere propriu-zisă a nevoilor cu care te afli în contact; „a beneficia de grijă” (care receiving) înseamnă să ți se răspundă la fel în alt context 13. Persoanele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
americană). Politicile în sfera familiei urmăresc atât aspecte cantitative (creșterea natalității), cât și aspecte calitative (creșterea calității vieții familiale). În România nu există o anumită politică publică privind familia, suficient de clar articulată și păstrată destul timp pentru a fi identificată ca atare. Multe aspecte par să fie deduse din măsuri sociale mai generale, prin incidență indirectă. În sensul sprijinului acordat familiei, complementar politicilor de tip substituțional 25, pot fi avute în vedere, pe de-o parte, aspecte privind emanciparea femeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acesteia depinde exclusiv de bunăvoința lui. A aduce pe lume copii cărora să nu le poți asigura cele necesare dezvoltării și educării este un delict moral atât împotriva copilului, cât și împotriva societății. Fukuyama (2002, p. 48) arăta, dorind să identifice originile cooperării, că altruismul este proporțional cu gradul de rudenie; astfel, părinții și copiii au în comun jumătate din genele lor, deci este de așteptat ca altruismul pe care îl manifestă unii față de alții să fie superior oricăror alte relații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sistem de putere sau de control social recunoscut drept legitim de cei implicați, este interesant de supus analizei temeiul pe baza căruia are loc investirea cu autoritate a părinților. Părinții se bucură în mod egal de recunoașterea autorității sau putem identifica o mai mare prestanță a tatălui (asupra căruia studiile sociologice lasă să se înțeleagă că reprezintă, în familie, autoritatea prin excelență)? Autoritatea este un concept relațional care presupune o subordonare a celui asupra căruia se exercită autoritatea față de cel care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]