3,043 matches
-
Dat fiind că au creat o mitologie medievală cu valențe istorice și au menținut-o (mai mult în formele oralității) pe structurile precreștine ale arhetipalului, dar cu motivații religioase, românii transformă imaginarul într-o formulă a rezistenței ortodoxe, culturale și identitare. Celebra și funcționala dihotomie occidentală natură-cultură (altfel spus, sat-oraș, propusă de Le Goff) la noi mult timp nu este relevantă, pentru că în condițiile istorice respective și sub presiuni militare și religioase continue, imaginarul popular este absorbit direct în istoriografie; el
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru mântuirea lumii. (72)] Ritualul de înscăunare prevedea și participarea obligatorie a "țării", drept garanție a validității mărturiei lăsate posterității; asistența publică era totodată și cel dintâi filtru social în efortul colectiv de memorare a evenimentului cu relevanță istorică și identitară. Atât în imaginarul românesc, cât și în prima parte a Învățăturilor lui Neagoe, topos-ul domnului-Pantocrator și, implicit, cel al relației sale cu credincioșii sunt preluate fidel din textele religioase fundamentale. La rândul ei, iconografia fixează în tablourile votive alăturarea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tratate în cercetare și ca subiecte semi-autonome (tipologia feminină, imaginarul cotidianului, modelele regalității etc.). Toate, însă, converg către factorul coagulant, arhetipul divin, Unul suprem (imaginat filosofic de la Parmenide până la teologii medievali români), garant al autorității puterii terestre și al imaginii identitare a comunității supuse ei, liantul planului oikonomic de gestionare a lumii creștine. În virtutea adevărului absolut atribuit Logos-ului, imaginarul creștin este tutelat de formele derivate din esența divină și de valoarea sacrificiului lui Christos − menținut permanent ca suprem judecător și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Imaginarul medieval românesc (precum sistemul teoretic general) integrează imaginea, simbolul și semnul, ca unități fundamentale în transferul de mesaj. Discursul oficial (iconografia sau exegetica religioasă, chiar și istoriografia, "formulă" livrescă de mitizare și de memorare a trecutului și a valorilor identitare) este cultivat ca o formă sacră a unei tradiții sacre și servește în primul rând nu atât prozelitismului ortodox, cât "prozelitismului" puterii creștine și programelor sale politice și ideologice. În baza acestei matrici, imaginarul local, deși poate fi comparat cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
culturale locale) devine extrem de relevantă pentru istoria post-medievală. La nivelul imaginarului colectiv, comparația se poate susține, teoretic și practic, datorită trunchiului comun - planul politico-religios de guvernare a lumii creștine, de sorginte "constantiniană" −, din care s-au desprins formule politice și identitare diferite, atât în spațiul post-bizantin ortodox, cât și în cel occidental. Din momentul în care imaginarul suportă modificări structurale, s-ar putea spune că blocurile de mentalitate ale unei perioade s-au fisurat, că unele sunt epuizate sau au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
culturale, fie târzii bizantine (prin isihasmul palamit și prin renașterea paleologă), fie venite dinspre Europa centrală (catolice sau reformate), în mai multe etape istorice. Există în mod evident, atât în opțiunile politice fundamentale (întemeierea statelor românești), cât și în imaginile identitare, colective sau individuale (la scriitori), aspecte care trimit la modelul imperiului creștin al Constantinopolului și care au preformat schema imaginarului medieval în varianta lui locală. Acest pattern din gândirea comunității românești, despre sine și despre raportul său cu alteritatea, deși
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Minerva, 1987, 2 vol. ---. Voievodul dincolo de sala tronului. Iași: Polirom, 2003. ---. Recitind literatura română veche. București: Ed. Universității București. 1994, 1998. 2 vol. Menozzi, Daniele. Les Images. L'Église et les arts visuels. Paris: CERF, 1991. Mesina, Laura (coord.). Discursul identitar la români. Caietele VIZUAL I. București: Tana, 2007. Mihăilă, Gheorghe. Cultură și literatură română veche în context european. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1971. Mink, L.O. Mind, History and Dialectics: The Philsophy of R.G. Collingwood. Bloomington: Indiana UP, 1969
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reprezentat în modelul general medieval în mai multe "secțiuni", atât prin anti-modele, în schema rolurilor, cât și la nivelul imaginarului cronotopic. 19 Câteva fragmente din acest capitol fac parte dintr-un studiu pe care l-am publicat sub titlul: "Imaginarul identitar românesc, între visul basileic și realitățile locale". Mesina (coord.), Discursul identitar la români 125-50. 20 Oikonomia: concept discutat de Marie-José Mondzain în legătură cu textele iconodulilor din perioada crizei iconoclaste bizantine (secolele VIII-IX); el adună semnificații multiple, reieșite din întâlnirea doctrinei Întrupării
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
anti-modele, în schema rolurilor, cât și la nivelul imaginarului cronotopic. 19 Câteva fragmente din acest capitol fac parte dintr-un studiu pe care l-am publicat sub titlul: "Imaginarul identitar românesc, între visul basileic și realitățile locale". Mesina (coord.), Discursul identitar la români 125-50. 20 Oikonomia: concept discutat de Marie-José Mondzain în legătură cu textele iconodulilor din perioada crizei iconoclaste bizantine (secolele VIII-IX); el adună semnificații multiple, reieșite din întâlnirea doctrinei Întrupării (imaginea naturală a divinului) și a icoanei (imaginea artificială) cu planul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
intenționale). În genere, datul (ca element al fenomenului) este ceea ce se oferă ca posibilitate a unui obiect al cunoașterii sensibile (posibilă prin simțuri, dar, până la urmă, și prin gândirea care prelucrează materialul sensibil), ceea ce-și păstrează identitatea, prin intervenția identitară a conștiinței înseși care "simte" că numai prin potențarea diferenței sale față de propriul "obiect" ea mai poate fi ceva. Paradoxal, tocmai potențarea acestei diferențe ferește "obiectul" de trecerea lui către condiția de fenomen, care mai degrabă convertește datul în "element
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forțează deseori granițele dictaturii judicativului. În modernitatea târzie se petrece evenimentul reformalizării logos-ului ce va fi avut în vedere mai târziu, în contextul reducției judicative -, care constă în reluarea, pe baze noi, a analiticii elementelor logicului și mutarea accentului identitar al judicativului de la judecata propriu-zisă la "propoziție", altfel spus, de la unitatea aspectelor formal și alethic, la unitatea unei enunțări în care preeminență capătă cupluri de elemente heterogene, adică unul al aspectului formal, celălalt al aspectului alethic: subiectul și verbul, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în așa fel încât ei înșiși, timporizați, să "acționeze" judicativ-constitutiv. De ce timpul nu a fost la fel de atrăgător pentru logicienii, filosofii sau matematicienii care s-au ocupat de problema judecății, de funcțiunile de subiect și predicat, de "este" copulativ, existențial sau identitar etc., așa cum a fost pentru cei care s-au ocupat de ontologie, în primul rând, apoi de cosmologie sau metafizică? Poate pentru că noțiunea timpului este asociată cu aceea a spațiului, opacă logic (la prima vedere!), încă de la începuturile istorice ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care implică identitatea, însă resemnificată în sens de relație cu Celălalt, prin excelență diferit de cel care își stabilește identitatea tocmai în acest chip, adică prin diferență. În perioada modernă, ideologia a devenit mai cu seamă schiță teoretică a situării identitare a unei comunități 231. Unitatea umană pe care ea o vizează nu-i poate fi negată total "vocația" filosofică, tentația universalului este, de fapt, un deziderat, este tocmai ceea ce ea râvnește să instituie. Însăși forța ei forța fiind principala sa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o recunoaște, fiindcă există în chiar "logica" sa pretenția la deținerea adevărului absolut privind îndreptățirea unei părți a unui întreg de a ordona totul în "domeniul" său și de a autoriza orice act înlăuntrul acestuia. Prin urmare, ideologia reprezintă exercițiul identitar al "atitudinii naturale", adică al existenței omenești blocată în orizontul gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor. Iată și motivul pentru care ea nu poate fi, precum râvnește orice "ideolog", filosofie. Ea se află, continuu, în postura "conștiinței nefericite", după un gând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizontul gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor. Iată și motivul pentru care ea nu poate fi, precum râvnește orice "ideolog", filosofie. Ea se află, continuu, în postura "conștiinței nefericite", după un gând al lui Hegel, căci nu trece dincolo de limitele discursului identitar, dar "știe", cumva, că trebuie să ajungă să instituie o unitate (tocmai acea unitate care corespunde identității comunitare despre care ea vorbește). De fapt, orice discurs despre identitate, susținut printr-o "atitudine naturală", este ideologie. Dintr-o altă perspectivă, ideologia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de fel susțin discursul despre "sfârșit". Dar dacă ne însușim noi înșine criza spiritului critic dacă, prin urmare, devenim, măcar pentru o clipă, ideologi (ca și cum am avea putința de a nu fi nici o clipă!) -, atunci putem da peste forma discursului identitar autentic, putem pune la cale un discurs care dă seamă de timporizarea preeminentă a unui fapt devenit fenomen originar pentru o anumnită ordine "socială", ceea ce înseamnă că ne este deschisă calea unei înțelegeri non-judicative a ideologiei (desigur, a dictaturii judicativului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea este într-un acord total cu rosturile gândirii, rostirii și făptuirii după normele judicativului constitutiv, căruia îi oferă, de fapt, rațiunile, căci ea este, cum știm deja, elementul originar al acestuia și ipostaza sa desăvârșită. În acest nou exercițiu identitar, ideologia își uită limitele, prezentându-se ca unic temei al unor prefaceri sociale, culturale, economice etc. Noutatea absolută pentru acest stadiu al ideologiei este tăria cu care ea își trece unele elemente proprii în condiția unei ființări neîmplinite, timporizate doar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-se să surprindă caracterele distinctive, pe care le situează în ansamblul înnoirilor din literatura polonă a ultimelor decenii. Scriind despre Maria Da¸browska, Czeslaw Milosz, A. Kușniewicz, Stanislaw Lem, A. Szczypiorski și O. Tokarczuk, el încearcă să desprindă câteva trăsături identitare poloneze, pe care apoi le proiectează prin sugestii comparatiste pe fundal european. În partea a doua, așezată integral sub semnul comparatismului, după ce conturează un portret al lui homo polonicus, comentatorul stăruie asupra dificultăților de traducere a prozei și poeziei polone
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
depăși vechea logică politică ce leagă națiunea de un teritoriu și un stat. Incapacitatea multor grupuri neteritoriale de a gândi În afara sistemului de referință al statului-națiune este Însăși cauza unei mari părți a violenței la nivel planetar, deoarece multe mișcări identitare și de emancipare sunt forțate, În lupta lor Împotriva statului-națiune, să Îmbrățișeze Însuși modul de gândire de care Încearcă să scape 61. Potrivit lui Appadurai, diasporele culturale mai trebuie Încă să creeze un limbaj „care să acopere diferite forme de loialitate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
proprii rezultate din conjugarea caracteristicilor fiecăruia dintre elementele componente luate în considerare. Acest fapt individualizează și în același timp singularizează fiecare anumită unitate regională astfel stabilită, conferindu-i o identitate politico-geografică proprie numai sieși sau altfel spus, un anumit unilateralism identitar regional. Astfel, chiar și la o evaluare mai puțin profundă a realităților istorico-geografice și geopolitice din Maghreb, comparativ cu cele din peninsula arabă de exemplu, rezultă diferențieri regionale clare, identificabile chiar și între unități mult mai apropiate precum peninsula arabă
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
se caută un temei istoric, oricât de fragil, pentru noua entitate geopolitică dintre Prut și Nistru. Sensul e clar antiromânesc...”. Referindu-se la critica adusă lucrării lui Victor Stepaniuc de către Ion Varta (Istoria integrată în versiune comunistă. Radiografia unui război identitar, ediția a II-a, Chișinău, 2007), „text în care distinsul critic denunță ferm scenariul diversionist și antiromânesc”, Al. Zub descifrează substratul „istoriei integrate”, un proiect menit să anihileze politic majoritatea românească de peste Prut, față de care istoricul, omul de știință, nu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
opinie publică. Diversificarea țintește mai degrabă identitatea sociologiei, aspectele „soft”, „intangibile și imponderabile”, guvernate de criterii axiologice și cognitive, cum sunt ipotezele, teoriile, modelele, conceptele, stilurile de argumentare, imaginile, tematica cercetărilor sociologice ce reflectă experiențele naționale, zonale, locale. Un „marcator identitar” (Septimiu Chelcea și Abraham Dorel) al sociologiei Îl constituie tradițiile dominante ale disciplinei care se constituie ca niște angajamente anterioare, de la sine Înțelese, tacite, asimilate prin socializare intelectuală și care structurează evidența empirică. Revista Sociologie Românească a inițiat această anchetă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
SAPARD. Tuuli Toomore, În comunicarea Community Building an Estonian Village, remarcând funcționarea comunităților sovietice drept comunități care ucideau ințiativa civică și individualitatea, a abordat comunitatea ca un spațiu al securității, pentru noi fiind extrem de interesante sublinierile cu privire la schimbările În plan identitar, dezvoltarea legăturilor cu orașul și activismul ONG-urilor În susținerea dezvoltării comunitare pe fondul problematicii complexe generate de legitimitate, autoritate și guvernarea locală. Abordând problemele admnistrației locale În comunicarea Adaptation Strategies of Village Administrations: Qualitative Case Studies, Inna Kopoteva, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Ioana Bot), antropologia românească avant la lettre (Nicolae Constantinescu), șamanism și vrăjitorie În Europa Orientală (Giovanni Pizza), contextul sociopolitic al elaborării crucilor pictate de la Săpânța (Marinella Lörinczi), analiza etnofolclorică a ritului funerar din Maramureș (Ileana Benga și Oana Benga), semnificațiile identitare ale sarmalei În raport cu ,,civilizația” și ,,cultura” (Vintilă Mihăilescu), etnografia zonelor industriale din Valea Jiului și Făgăraș (David A. Kideckel, Bianca E. Botea, Raluca Nahorniac, Vasile Șoflău), cosmopolitism și transmigrație la oamenii de afaceri italieni din România (Cristina Papa și Veronica Redini
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1997) asupra ,,clivajului” dintre Europa Occidentală și ,,cealaltă Europă”, răsăriteană, o viziune argumentată religios (creștinismul catolic și protestant versus ortodoxie și islam), precum și prin procesele istorice legate de națiune, capitalism și democrație. Potrivit lui Mesnil, este vorba aici despre o ,,maladie identitară”, cu rădăcini istorice coborâte până la Carol cel Mare, apoi la Marea Schismă și la cruciada din 1204, fapt ce continuă a produce și azi ,,cartografii mentale” sau ,,rupturi” de civilizație de tipul ,,spațiului Schengen” sau cel al războiului din Kosovo
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]