14,062 matches
-
Era lipsit de armura lui obișnuită. Părea mai mic. — Ce este atât de important, messer Alighieri, Încât să mă scoți de la treburile mele? Întrebă el de Îndată. Taverna e treaba ta, mizerabile, se gândi poetul, dar se mărgini să Îl ignore. Sucea În mâini ciudatul pumnal pe care Îl găsise În biserică. Există templieri la Florența? Întrebă el. — Ce? — Trezește-te, Bargello. Ordinul cavalerilor sărmani ai lui Hristos, zis al Templului. Straiele lor albe, cu crucile evidente. Știi dacă există vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o clipă de nemișcare absolută, femeia Își mișcase capul, lăsându-și privirea să alunece peste chipurile bărbaților aflați la masă. Cel din urmă Îl fixă pe Dante, care, dimpotrivă, se Încăpățâna să Încerce a privi În gol, străduindu-se să ignore forța acelor ochi care Îi străpungeau. Dar fără patimă, ca și când dânsul ar fi fost o piesă de mobilier din Încăpere. Și totuși privirea femeii nu se urnea. Cu Încetineală, se Întoarse spre ea. Pomeții ridicați sub pleoapele alungite de machiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
avans sub gaj. Un cerc de aur, zise cu un zâmbet strâmb, arătându-i un inel galben pe care Îl scosese de sub tejghea. Toți sunt la fel, marinarii ăștia, conchise el făcând din ochi cu un aer complice. Dante Îl ignoră. Înșfăcă bijuteria, un inel mare Încrustat cu mici semne aproape nedeslușite, și Îl examină cu atenție, Înainte să Îl Înapoieze schimbătorului de valute. — Mda, toți sunt la fel. Voi mai trece să te văd, messer Domenico. Trebuie să vorbim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
naturii, ori numai inspirată de demonul lăcomiei. Acest dubiu conștiința nu Îl poate rezolva, ori de câte ori mintea noastră pătrunde Într-un secret al naturii, cât de mic. — Dar credeți că se poate face? Sau că s-a făcut deja? Întrebă Dante, ignorând scrupulele morale ale bătrânului, care ridică din umeri cu privirea ațintită Într-un punct din depărtare. — Unii afirmă acest lucru. Am Întâlnit oameni de toate soiurile care se jurau că erau În posesia secretului. Șarlatani și aventurieri, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de sus al scării și părea să Îl aștepte. Îl fixa cu privirea ei aspră, ca o păzitoare a infernului. Ce i-ai spus despre mine, blestemato? Și ce vrea târfa aceea? murmură Dante. Cum trebuie să o plătesc? Pietra ignoră insulta. — E o femeie stranie. Are niște dorințe stranii. — Ce vrea? Fata șovăi o clipă. — Timp. A zis că vrea timp. Ce Înseamnă asta? — Vrea timp, repetă ea ridicând din umeri. Asta mi-a spus să Îți cer. Dumneata ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al claustrului, parcă nerăbdător să ajungă din nou sub umbra ocrotitoare a porticului. — Mă bucur să te Întâlnesc În sediul oficiului dumitale, frate, Îi zise, Întinzându-i ostentativ crucea pe care o purta la gât. Dante mișcă Încet din cap, ignorând gestul. Celălalt Își retrase crucea cu iuțeală, fără să remarce Încălcarea ceremonialului. — Vă aflați aici ca să stați de vorbă cu Consiliul? Îl Întrebă Dante. — Nu cu Consiliul, ci cu domnia ta, messer Alighieri, care ești glasul cel mai nobil al Consiliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amestecate viguros, hrănindu-se reciproc, Într-o literatură abundentă, ce s-a revărsat În deceniile trecute din teascurile editurilor, din paginile ziarelor și de pe ecranele televizoarelor din aproape Întreaga Europă Occidentală. Fără a inventa mare lucru În materie, ba chiar ignorând numeroasele dovezi că mitul comorii de la Rennes-le-Château este măcar o speculație dexteră, dacă nu simplă mistificare, iar Dosarele Secrete ale Sihăstriei Sionului un pseudodocument crucial al istoriei religioase, Dan Brown a Împănat acest melanj pitoresc de adevăr și fantezie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lui Solomon de la Ierusalim unde au cerut să fie găzduiți? Faptul că decimarea Templierilor a fost săvârșită de Filip cel Frumos cu acceptul Papei Clement al V-lea (dar nu și la instigarea acestuia, cum vrea să creadă Dan Brown, ignorând nonșalant concluziile cercetătorilor) a generat un raționament simplu: membrii Ordinului au aflat un lucru Îngrozitor, ceva cumplit, o informație mai mult decât periculoasă, de-a dreptul mortală pentru Biserica Catolică. De aici prigonirea Templierilor și cursa nebună, Întinsă pe veacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fie și așa, și altfel, să-și ucidă semenul, dar și să-l iubească până la pierderea de sine. Această libertate Îi aparține, e singurul lucru important pe care Îl are, chiar dacă, de cele mai multe ori, se comportă prostește și fie o ignoră, fie nu știe s-o folosească. Nu știe, dar va afla, nu este conștient de sine, dar va deveni. - Sunteți sigur? - Dar dumneavoastră sunteți cinic? Bineînțeles că nu sunt sigur, bineînțeles că mă Îndoiesc și mă tem că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aberația asta sinistră? Oameni Împotriva oamenilor, oameni Împotriva omenirii - absurd! Și totul făcut În profundă cunoștință de cauză, cu metodă și cu asumarea consecințelor... Nu e posibil!- mi-a venit să strig, uitând că eu Însumi cochetasem cu ideea și ignorând unde mă aflam. Uite că avea dreptate Roger Howard: ne place și credem În ceva atâta vreme cât cevaul respectiv rămâne la stadiul de prezumție, de aspirație sau de teorie. Practica ne omoară, just au grăit strămoșii noștri ingineri. Și, pe deasupra, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
interdicții. Le refuza instinctiv. Iar singura ființă căreia nu-i putea refuza nimic nu mai era. Mânzul, cum i se spunea Stagiritului, În tinerețe, din cauza firii sale nestăpânite, arogante și iconoclaste, Își păstrase peste ani reflexele de frondeur Înnăscut. A ignorat, prin urmare, sfidător sau poate doar nepăsător, avertismentul, afișându-și durerea, revolta și suferința În fața unor prieteni, apoi a părăsit Atena, retrăgându-se În insula Eubeea, la Chalkis. Întâmplător sau nu - mai degrabă, nu -, a murit În același an cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
organizației se adună și iau În discuție problema. O concluzie se impune cu rapiditate: doar decapitarea Ordinulu,i prin eventuala asasinare a Marelui Maestru Jacques de Molay, este insuficientă, ba chiar periculoasă. Exista deja un precedent ce nu putea fi ignorat: uciderea prin crucificare a lui Isus din Nazaret, unul dintre numeroșii profeți evrei care propovăduiau cuvântul Domnului În provinciile romane, Îl preschimbase pe acesta În Hristos, proiectându-l În mit Întemeietor de religie. Templierii nu trebuiau doar distruși, ci, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nimic, dar n-avea sens să-l contrazic. Probabil că Eva știa ce știa când i-a atras atenția că nu se află Într-o stare de sănătate Întru totul propice rememorării aventurilor din subterană, dar el se Încăpățânase să ignore avertismentul și, poftim bucluc... - Ți-am cerut de la Început să nu mă Întrerupi și te rog să te conformezi. Dacă ai Întrebări, ține-le minte și poți să le pui la sfârșit, altfel, cu regret, Încheiem discuția aici, acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
evoluție a societății umane organizate. Asta Înseamnă o cincime, atât! Și am luat În considerație limita minimă a timpului istoric atestat ca atare. Poți să-mi răspunzi că nu e un argument. De acord. Dar este un fapt dificil de ignorat. Evidența că, după căderea Cortinei de Fier, ideile socialiste nici n-au sucombat, nici n-au căzut În derizoriu ar trebui să-i pună măcar o clipă pe gânduri pe cei care s-au grăbit să-i cânte prohodul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al puștii te afli - este că problema nu s-a pus niciodată așa. Să fi contat atât pentru artizanii Înfăptuirii dezideratelor Manifestului Comunist lozinca lui Marx: religia este opium pentru popor? Puțin probabil. Și Vladimir Ilici, și Iosif Visarionovici au ignorat multe dintre zicerile, Maurului, nu prea-i văd eu Împiedicându-se habotnici Într-o propoziție. Aveau oricând la Îndemână pentru situații de-astea subterfugiul aplicării creatoare a marxismului, la care au și recurs, nu o dată. Materialismul dialectic? Și el putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sunt, probabil, mai complexe, nu se pot reduce la... Roger m-a Întrerupt ciocănind În masă și ridicând două degete, ca la școală: - Pot să te Întrerup puțin? Întâmpinarea ta pare judicioasă; există Însă un contraargument ce nu poate fi ignorat. Este de presupus că, Într-adevăr, Ceilalți au dezvoltat un număr oarecare de proceduri menite să le ofere informații privitoare la viitor. Dar, atenție: oare recursul la o cale atât de complicată și costisitoare cum este acest experiment-gigant nu dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de-acuma sunt lămuriți și știu ce au de făcut - de ce ar trebui neapărat să ne distrugă? - În principiu, ai dreptate să raționezi așa, mi-a răspuns fizicianul. Sigur, Ceilalți pot foarte bine să ne lase-n pace, să ne ignore ca pe o cantitate neglijabilă. Dar dacă n-o vor face? E un joc al probabilităților cu valori, teoretic, egale, și tocmai de aceea, nici una dintre soluții nu poate fi exclusă, de acord? Într-o astfel de situație, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
toată nenorocirea ce s-au abătut asupra sărmanilor nevinovați de amnezia Tatălui, amplificându-se cu timpul și accentuându-se progresiv și Încurcătura, și nenorocirea, căci fiii și fiicele ex-eternilor au rămas cu iluzia și reflexele eternității, comportându-se În consecință, ignorându-și condiția de muritori și sfidându-și finitudinea prin tentative disperate de supraviețuire cu orice preț și În orice formă: ca amintire, ca regret, cult al morților, mitologie thanatică, moștenire - mai cu seamă În această formă absurdă și periculoasă... vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era ligamentul cu propoziția următoare? Dacă era vreunul, firește... Războiul schimbă ordinea lumii... lumea schimbă ordinea războiului... ordinea lumii schimbă războiul... lumea războiului schimbă ordinea... războiul ordinii schimbă lumea... Încercam Împerecherile de cuvinte cele mai zănatice, forțam semantica ori o ignoram cu totul, doar-doar, prin cine știe ce miracol, din ciocnirea silabelor se va aprinde flacăra unui Înțeles folositor, a unui Început de Înțeles, măcar. Singurul rezultat a fost golirea treptată a micii propoziții de orice sens, transformarea cuvintelor În sunete goale, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tu? Este evident: În sintagma SCHIMBĂ ORDINEA! Cele două substantive, „războiul” și „lumea” sunt, În acest context și În acest joc de intenții, parazitare, inutile, substituibile cu oricare altele. Nu ele sunt purtătoarele mesajului lui Noel Corbu; le putem, deci, ignora liniștiți: nu e nimic de pierdut aici. Ce vrea să Însemne Însă imperativul SCHIMBĂ ORDINEA!, la ce se referă el În mod efectiv? Dacă răspundem cum trebuie la această Întrebare, avem RĂSPUNSUL, cheia, dezlegarea... Așa deprimată și obosită cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
succesul bubuitor În care sper, după un an, scoatem o nouă ediție și dăm În vileag toată mișculația. Pentru ce toate astea? Uite-așa, ca un bobârnac, ca o leapșă trasă fandoselilor strepezite ale criticilor noștri care fie o vor ignora, fie o vor expedia din vârful buzelor În derizoriul maculaturii comerciale, asupra căreia dumnealor nu catadicsesc să se aplece pen’ că s-ar compromite, mă-nțelegi; ei se ocupă de capodopere, de chestii abisale, fundamentale și național-universale, că de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aș vedea mai degrabă pe cititorul Împătimit al lui Dinescu. Ia ascultați: „capra mănîncă trandafirii grădinilor municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe cîte ceva despre păduri; / statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă Într-un scrînciob de fum numai această capră Încăpățînată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
luat-o spre sufragerie, care era plină de lume. Nu puteam să accept gândul că va urma o descriere amănunțită a tot ce era mai rău în viața lui Claire așa că, văzându-l pe Paul, m-am îndreptat spre el ignorând efortul lui Claire de a mă deturna din drum. Speram că prezența lui va neutraliza situația. Stătea pe canapea și s-a dat la o parte să ne facă loc. Claire s-a așezat lângă mine fără tragere de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți de toamnă, rece și clară. Aerul circula înviorător prin plămânii mei și am început să simt cu adevărat că sunt vie, în ciuda menghinei din jurul capului. Ignorând restul, a fost o petrecere reușită. Nu luasem prea multe droguri și nici nu ajunsesem acasă cu cineva cu care n-aș fi vrut în mod special să ajung. Aerul rece îmi curăța plămânii și venele. în curând va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de Poezie? O să o fac cu Naomi Birtwhistle și cu nenorocitul ăla de bibliotecar, colectorul de taxe sau ce naiba face el, John ăsta, țâfnosul‚Shaw... —Nu ai văzut-o pe Lee mergând în grădină cu cineva, nu? l-am întrebat, ignorând ce-mi povestea. Nu, ce naiba, Sam, nu am nici cea mai vagă idee, a spus Tom iritat. Aveam o sticlă întreagă de bourbon în mine. Nu m-aș fi recunoscut nici pe mine în oglindă în halul în care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]