19,706 matches
-
luptă. — Atunci vin cu tine, a zis Margaret. Vin după tine În Europa. — E ridicol, a zis În felul lui calm, potolit. Ești prea tânără, ce-ai putea tu să faci? Unde-ai locui? — Cu tine. Margaret Încerca să-și imagineze casa descrisă de el, o casă Înaltă, Îngustă, Întunecată. Dacă nu, În altă parte. Doar să nu fiu prea departe de tine. El a oftat. — Tu trebuie să-ți trăiești restul copilăriei, Margaret, restul vieții tale. știi bine că nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa Încât buzele ei Îi atinseseră bărbia. Iar când l a sărutat, a fost mirat de reacția lui, Își mișcase corpul spontan ca să-și lipească pieptul de al ei. Trupul ei Îl surprinsese pentru că Îi păruse străin, altfel decât orice Își imaginase vreodată, și totodată familiar, ca al lui. Pântecul Îi era plat, dar moale și catifelat, nu semăna deloc cu al lui, Însă avea pulpe zvelte, iar când a pus mâna, a simțit mușchiul lung care Îi traversa pulpa până la genunchi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de țară sau nu, tot În goana mare o să conduc. Ba nu, n-ai să faci asta, a râs ea, nu ești În stare. Mercedesul hurducăia peste gropi și peste șanțurile făcute de gunoaiele ploilor care desfundaseră drumul. Johan Își imagina că ar fi Într-o bărcuță când e hulă pe mare și pierzi sensul mișcării, nemaiștiind nici de unde vii și nici unde te duci. Întocmai așa fusese pe feribotul cu care venise În țara asta, spre noul lui cămin. Ambarcațiunea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de stradă și că toate bulevardele erau Închise. El Își cerea scuze, Indonezia devenise un adevărat haos, i-a zis, nu mai era ca Îna inte. Trebuie că pentru străini era teribil. — Da, a zis ea, uneori e complicat. Își imagina scena căreia trebuia să-i facă față când avea să-și anunțe nereușita. O să ajungă acasă și o să-l găsească pe Mick Într-un fotoliu, gesticulând, iar pe Bill plimbându-se de colo colo prin salon, cu ochii În podea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din urmă au izbutit să iasă pe aleea care ducea la casa ei. Au Încetinit ca să nu calce câinii tolăniți la umbra săracă a unor arbori de papaya. Când s-a oprit, Margaret a zărit pe fereastră Întocmai ce-și imaginase, pe Mick așezat și pe Bill plimbându-se neli niștit de colo colo. Doar că el nu se plimba nervos, așa cum se așteptase ea. Era În picioare, foarte răbdător, privea cu atenție pe cineva, o a treia persoană. Margaret a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu Indonezia. Nu suntem tocmai bineveniți pe-aici În acest moment. Adam privea pe fereastră. Cădea seara, iar aerul era tot fierbinte și Înăbușitor. — Când eram mic, visam să plec În străinătate. Citeam istorii despre copiii din Europa și Îmi imaginam cum ar fi printre ei. Tata Îmi spunea: Fiule, n-ai idee, e mai bine aici. N-am crezut niciodată că ar fi mai bine aici. Acum nu mai sunt așa de sigur. Nu știu cum e În Europa sau În America
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nu știu până unde merge prietenia lor, dar se ajută unul pe altul Într-un fel sau altul, mai cu seamă financiar. Au fost colegi de școală la Surabaya, Înțelegeți! Așa că i-a dat un telefon președintelui. Cum vă puteți imagina, un ordin primit direct de la președinte are multă greutate. L-au găsit imediat pe domnul de Willigen. Se pare că fusese pe lista de expatriere, din greșeală, zic ei, apoi s-a Îmbolnăvit și a trebuit să fie mutat din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și erau cufundate În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, maidanele care separau droaia de locuințe se pierdeau În beznă, astfel Încât În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor stricate el Își Închipuia arbori și eleșteie. Uneori putea să-și imagineze acolo și marea. Abia atunci se simțea el cel mai fericit, pentru că noaptea părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Ar fi vrut ca locul acela să nu aibă trecut. Ar fi vrut ca noaptea din ajun să nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca noaptea din ajun să nu fi fost decât un vis, iar luna dinainte nici să nu fi existat. El trebuia să se miște. Câtă vreme nu se oprea, nu i se putea Întâmpla nimic. Ploua. Uneori putea să-și imagineze marea. Străbătea În viteză orașul tăcut. Mulțumiri Îi sunt profund Îndatorat lui Nicholas Pearson, cel mai sensibil și mai Înțelept editor pe care și-l poate dori un scriitor; cu ajutorul lui am depășit numeroase furtuni. Mulțumesc, de asemenea, tuturor celor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o zi de muncă a tatălui ei, i-a spus celeilalte, miroși a Fa, te-ai spălat cu Fa roz, nu, nu mă înșel, confirmă-mi, așa-i? Și de aici o întreagă poveste despre deodorante, săpunuri și prețuri, vă imaginați, în timpul acelei ORE! Deci, vă spuneam că Evelina traversează o criză și m-am gândit că ați putea-o medita. Știu, dumneavoastră nu sunteți de specialitatea dorită de noi, Evelina indiscutabil o să urmeze medicina, declarase mama cu un aer maiestos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și unul și altul și în drum către stație inginerul i-a povestit cu lux de amănunte, cum s-a învățat soția lui să înfigă râma în cârligul undiței deși acest lucru îi producea la început repulsie. Carmina și-l imagină acasă, sub cupola mare a veiozei, migălind la cine știe ce aparat, cu penseta în mână, foarte concentrat, înconjurat de fel de fel de piese, de truse cu scule, mișcându-se cu precizie și pricepere. În spate cele trei fete ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ezitând, i-a așezat în buzunarul de la piept al pijamalei, de câteva ori și-a pipăit grijuliu buzunarul, se temea să nu-i dispară. Când a părăsit salonul, inginerul se simțea incomod, îl încerca un sentiment de neputință. Și-o imagină pe Nina, înconjurată de comisia de medici, împărțind complimente în dreapta și-n stânga, cu viteză, ca o mitralieră, cu privirea înecată de admirație, roșie în obraz de emoție, cu ochii jucăuși, risipind fraze măgulitoare, inspirate, adevărate performanțe diplomatice, așa, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cinci mii de lei. În ziua aceea cineva îi procurase de la farmacie șapte grame de ulei de anason, auzise că e grozav la pescuit. Vezi, vezi, vezi? Ar fi croncănit Nina. Un om bolnav n-o să-și poată prepara rețeta, imaginează-ți că asta îi este vital, ce zici? Și tu dai ulei de anason la pește. Vezi? Eh, îi răspunse el în gând, ne dăm în cap unul altuia, dacă e nevoie, numai să supraviețuim. La desert au mâncat cornete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai rezista încă nervos, numai vigoarea tinereții îl ajuta să se mențină la limita normalului. Cine-l vedea pe "bietul băiat" consumându-și energia în interminabile partide de fotbal, plin de vitalitate, transpirat, murdar, cu greu și-ar fi putut imagina chinurile interioare ce-l măcinau. Cât despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportând cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zise, nu pot fi șoareci în casă, probabil urină de pisică. Privi către animalul încolăcit la picioarele Sidoniei. Dormita acolo, negru, lucios, frumos, cu abdomenul ridicându-se ritmic, abia perceptibil după fiecare respirație, aproape îți era imposibil să ți-l imaginezi alergând pe la containere sau urinând în dosul canapelei. Și cum, Dumnezeule, să nu turbez, pur și simplu de grijă, când știu că ea a fost mereu o visătoare. Dacă ar fi mai stăpână pe ea, mai cu picioarele pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fotoliu parcă era o șoricioaică bătrână și o clipă Carmina gândi că poate de la ea provenea mirosul de șoarece ce se simțea iute, pronunțat, intrat de mult în cărți, în mobilă, în stofa scaunelor, în varul de pe pereți. Își imagină procesul de transformare fulgerătoare, tegumentele devenind mai dense, mai cenușii, secretând în procesul lor de ardere acel miros specific rozătoarelor. Pe urmă își stopă brusc imaginea. Ce aberație! Dacă ar ști doamna avocat Trofin ce-i trece prin minte, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu pornea din ea, din sentimentul superiorității sale, știa că a se căsători cu Ovidiu era egal cu a se îngropa undeva la o margine, ori ea merita mai mult, cu mult mai mult și trebuia să aibă! Degeaba își imagina Sidonia că amorul fizic între cei doi poate fi un factor important, ce ar duce în cele din urmă la legalizarea unei legături, în zadar încerca să popularizeze pe ici pe acolo relațiile intime dintre Ovidiu și Larisa. Degeaba juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
citești? Fana surâdea și cu sufletul. Avea acum o frumusețe aparte, sigură, calmă. Nu mă așteptam să veniți, nici prin gând nu-mi trecea. Și pe urmă, tu, Carmina nu m-ai văzut de atâta vreme, cine să-și poată imagina că vei veni aici, sau că te voi mai întâlni vreodată? Lângă ei apăru ca din pământ o fetiță, cu părul blond, cu breton tăiat rotund pe frunte, Fana îi așeză palma pe creștet și ceva din exuberanța ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-i admire inelușul de aur cu o împletitură bombată. Și Ștefan purta pe deget un ghiul mare, pătrat, dar, prins de conversație, părea să fi uitat cu desăvârșire de scumpa povară ce-i înconjura degetul mijlociu. Carmina și-i imagină atunci, cum, odată ajunși acasă, își dezbracă hainele bune și le așază în șifonierul cu miros de levănțică, își scot inelele și le ascund într-o tașcă din piele, sau nu, Elena avea desigur o cutie de medicamente înaltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nevastă-sa, Monica, frumoasă, alintată, unsă cu toate alifiile, se afla în toane bune și a conversat atentă cu cei doi tineri, i-a tratat ca pe doi oaspeți de seamă, un joc la urma urmei, pentru că așa și-a imaginat ea, că cei doi miri trebuiau purtați pe palme. Unchiul căzuse pe gânduri, prăbușit într-un fotoliu, cu ochii în lături. Venise toamna, ce mai, ieri bătuse un vânticel aspru, zbârlitor de frunze de salcâm, astăzi însă fusese o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spus în casă. Ia să aibă doi, trei copii să nu-și mai vadă capul de griji? Foarte indispus Angelescu continuă: Într-o zi au să mă găsească pe o stradă mizerabilă, țeapăn, ce, te joci cu inima omului...Își imagină scena morții, se înduioșă și mai și, gata, gata să dea în lacrimi. Am nervii slăbiți azi, să fiu atent. În ușă dădu nas în nas cu șeful, care venea val vârtej fluturând o hârtie. Își opri o clipă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu te joci, cu inima nu-i de glumit, de altfel el e hotărât să consulte ministerul sănătății, să meargă și la alți doctori, dar când, că mereu se ivește câte ceva să-l facă să amâne. În sfârșit... iar se imagină întins pe stradă, rece, ba, nu mai degrabă o să fie găsit de niște trecători, oameni adevărați, săritori, o să-l găsească imediat ce a căzut, ei, dar cum a căzut, a căzut cu capul de bordură, îngrozitor, apare și o salvare, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era el, Viorel Angelescu, om cumsecade? Nici gospodina, uite, nu are mâini de lepădat, observă el grav, o urmărea cum îi servea, avea o distincție anume, parcă spunea la fiecare gest, asta așa, aia așa, îi plăcea de ea. Își imagină cum o ia seara bărbatul să se culce cu dânsa... Dar între timp își dădu seama că uitase care era soțul femeii. Aburii fripturii îl moleșeau de tot. Cum femeia îi umplu paharul cu vin negru, abia stat din fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apărut lângă ele tatăl, nu-l văzuseră, pur și simplu răsărise gâfâind alături de ele. Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați vecinii, c-or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz, vineții, ies moi, tulburi, continuu, în valuri, se revarsă prin fisura creată în carcasa de os, o pastă caldă, vâscoasă ca lava unui vulcan. Monica vorbea despre cercul de Aeromodele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noi o absență și vom percepe altfel întâlnirea. De fapt ar trebui ca mirii să nu se vadă mai multe zile înaintea căsătoriei. Acum noi trăim cu mai multă intensitate totul și astea trei zile vor fi cât trei săptămâni, imaginează-ți că ne-am gândi la noi în tot timpul acesta, ne-am închipui ce înseamnă pentru fiecare dintre noi să fim departe unul de celălalt... Tu, cu poveștile tale, hm, nu înțeleg de unde le tot scoți, mormăi Ovidiu Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]