3,144 matches
-
picioare, dizgrațioasă la figură, devine adesea la cincisprezece ani izvor de seducții roind din formele rotunzite, din reliefurile ce se anunță, din enigmaticul "da și nu" inconștient încă al figurii, din încrețiturile rochiei, din atitudini pasive și cu atât mai imperative - seducții care lipsesc adesea femeilor frumoase, "reci", cum spunem noi, lipsite de "vino-ncoace", cum spune poporul, expresii care indică deficitul acelui principiu, vital nou, care a operat la pubertate mai puternic în fata mică, dizgrațioasă, decât în cea frumoasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la figură, poate deveni adesea la cincisprezece ani izvor de seducții roind din forme-le rotunzite, din reliefurile ce se anunță, din enigmaticul "da și nu" inconștient încă al figurii, din încrețiturile rochiei, din atitudini pasive și cu atât mai imperative - seducții care lipsesc adesea femeilor frumoase, "reci", cum spunem noi, lipsite de "vinoncoace", cum spune poporul, expresii care indică deficitul acelui principiu vital nou, care a operat la pubertate mai puternic în fata mică, dizgrațioasă decât în cea frumoasă, supraîncărcînd-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
văzând viața în roz. Trăia într-o lume a lui, nu avea ghinioane, nici treburi pe la ghișeie, și nu-i băga nimeni mâna în buzunar. Pur și simplu stătea în casă și bea, bea și cerea providenței pe un ton imperativ să oprească timpul! Scurt! Străveziu Pășesc pe trotuar și nu-l văd. Cred că e străveziu. Pac, pac, pac, pac... ce pantofi am, dar ce naiba, eu n-am nimic în mine care să mă facă material? De unde vin? De fapt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
e la putere. Voi încheia citând din H. R. Patapievici care, pentru că nu a vrut să fie funcționar, a fost demis și ICR trecut în suburbia parlamentului. Legea celui care a supraviețuit este să mărturisească. De acum înainte e supus imperativului moral de a vedea lumea cu ochii celor care au încetat să o mai vadă. Nimic din ce au văzut cei care nu mai văd, nu mai are dreptul să rămână ascuns. Liber ești numai atunci când ai curajul să rostești
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
nori de metan și fire de praf auriu, devenise aspru și rigid. Prin el înainta acum arhitectul, ca o nebuloasă din ce în ce mai întinsă, înghițind constelații întregi, fluturând în bătaia câmpurilor electromagnetice, dar emițând permanent, ca o mare voință, propriile sale ritmuri, imperative și proaspete. Când ajunse în centru, brațele sale răsucite în spirală umplură întregul spațiu al fostei galaxii. Materia corpului și-a brațelor sale, ajunsă în timpul migrării la o rarefiere extremă, se condensa de-a lungul unei perioade incomensurabile de timp
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă depărtez fără să salut. Uneori se întâmpla ca, gonind după o femeie care-mi prinsese privirea și mă chema cu ochii ei groaznici, o altă femeie din mulțimea care venea spre mine să-mi arunce aceeași privire tânjitoare și imperativă. Paralizat de nehotărâre și de nevoia de a alege rapid, mă opream în loc, dar, observând că femeia care merge în fața mea se uită înapoi după mine, mă întorceam și o porneam pe urmele ei, privind și spre prima femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai necăji - o rugă. O să trecem noi și peste asta, dar ca să reușim, va trebui să ne apucăm de treabă chiar acum. De îndată se îndreptă spre celălalt capăt al peșterii, unde se aflau ostaticii, și întrebă pe un ton imperativ: Cine e Maurizio Belli? Cel mai tânăr dintre ei abia șopti: — Eu! Vino cu mine! — Unde? — Nu pune întrebări! Tonul său era atât de sec și tăios, că sărmanul băiat aruncă doar o privire neliniștită spre tovarășii săi și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
părea mai plin de o liniște ideală, cu cât se va apropia mai mult de antic, cu cât va domina mai mult în el elementul reflexiunii, cu cât mai departe narațiunea și descrierea va prezinta o largititudine epică cu-atît mai imperativă este cerința portamentului. Fiindcă portamentul constă din facultatea de-a purta tonul, de-aceea își are firește rădăcina în puterea de-a lăsa să răsune vocala și diftongul. Căci numai pe ele poate să persiste tonul, consonanta dispare îndată ce organul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
printr-un sacrificiu uman și libații cu sângele victimei (IV), ezitările lui Vindicius de a-și trăda stăpânii, după ce a fost martor întâmplător la întrunirea regaliștilor (IV), capturarea în stradă a conjuraților cu haine înfășurate în jurul gâtu lui (V), îndemnul imperativ adresat de Brutus băieților lui să-și explice conduita înainte de a fi condamnați (VI), decizia consulului, care a dictat singur executarea propriilor fii, de a lăsa soarta celorlalți complotiști la latitudinea cetățenilor Romei (VII). În piesa scriitorului român apar și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Da, îi e frică. Acum știe că Vesta le-a dat un semn care nu poate să însemne decât ceva rău. Ordinea firească a lucrurilor e tulburată. O simte cu toți porii ființei. — Rex? întreabă din nou, pe un ton imperativ. Bărbatul s-a apropiat îndeajuns ca să-și dea seama că plânge. Îl apucă de mâini. Se zgâlțâie de parcă ar avea frisoane. — Asinia..., reușește să articuleze între două spasme. Asinia! O, zei preamilostivi, nu o loviți din nou pe copila asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ales, temeiurile legale care au determinat implicarea organelor de cercetare penală ale securității în instrumentarea cazului respectiv. Și, totuși, ceva-ceva a existat. În primul rând, a constituit un serios element de suspiciune faptul că inițiatorii acțiunii, respectiv, soții S., cereau imperativ viitorilor adepți și practicanți ai meditației să completeze câte un formular-chestionar, cuprinzând toate datele de identitate, studiile, profesiunea și domiciliul acestora, precum și - atenție! - unitățile în care și-au efectuat stagiul militar, cu specificarea profilului și specificului acestora! Apoi, a atras
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
eveniment comunicativ, fiind plasat într-o situație enunțiativă care se constituie ca un loc social. Discursul capătă proprietăți structurale constitutive, derivate din condițiile specifice de producere. Spre exemplu, discursul politic capătă determinanți precum ambiguitatea intenționată, caracterul disimulat al mesajului, tonalitatea imperativă și substratul polemic 15, rezultați din caracteristicile situației de comunicare, marcată de lupta pentru putere într-un mediu conflictual. Însă, dacă nu ne raportăm la discurs ca la o sumă de eșantioane lingvistice izolate, ci ca la un produs dinamic
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
Discursul politic este o formă discursivă prin intermediul căreia un locutor încearcă obținerea puterii în lupta politică, împotriva altor indivizi, grupuri sau partide 91. Din punct de vedere textual, Constantin Sălăvăstru identifică patru caracteristici: ambiguitatea intenționată, caracterul disimulat al mesajului, tonalitatea imperativă și substratul polemic 92. Ambiguitatea intenționată are un rol pozitiv pentru că prin unul și același discurs este vizat un număr foarte mare de persoane, de diferite categorii și formații. Ambiguitatea creează posibilitatea ca fiecare să ia din respectiva intervenție sensul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
selecție a unor fapte, prin aranjarea într-o anume ordine, se realizează o evaluare și se induce o acțiune agreată. Prin urmare, limbajul politic nu doar spune, ci spune ce trebuie făcut, aceasta fiind cea de a treia caracteristică, tonalitatea imperativă. De fiecare dată discursul politic așteaptă o reacție, el cere un răspuns, o acțiune, chiar și atunci când nu o face explicit. În sfârșit, substratul polemic trimite la ideea că orice emitent de discurs politic are de fiecare dată un adversar
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
axa comunicațională) contract de discurs Discursul jurnalistic Obiectivitate Raționalitate Interes Atractivitate Instituții media Ziar, radio, televiziune, internet Ziariști, public Specific pe fiecare gen discursiv Să informeze și să comenteze spațiul public Discursul politic Ambiguitate intenționată Caracterul disimulat al mesajului Tonalitatea imperativă Substratul polemic Instituții politice Unde sonore, ziar, radio, televiziune, internet Politicieni, public Specific pe fiecare gen discursiv Să legitimeze puterea Discursul publicitar Dezirabilitate Atractivitate Concizie Agenții de publicitate Banner, afiș, ziar, radio, televiziune, internet Comercianți, public Specific pe fiecare gen
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
această clipă unică de istorie nouă a României cu adevărat libere!" (Deșteptarea, 23 decembrie 1989) Acest exemplu ilustrează o distorsiune în statutul partenerilor de dialog social, pentru că nu intră în atribuțiile unui jurnalist să dea sfaturi audienței pe acest ton imperativ. Dacă însă o face, autoritatea sa este atât de mare încât se va sfârși, cel mai probabil, într-o acțiune. Jurnaliștii pot deturna discursul jurnalistic atât prin acceptarea imixtiunii celorlalți actori implicați în discursul jurnalistic, dar și prin folosirea presei
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
favorabil sieși, prin care delegitimează anumite acuze penale la adresa sa, cele legate de "scandalul termopanelor". Textul este discurs politic întrucât este partizan (susține punctul propriu de vedere), polemic (trimite la acuze aduse adversarului său politic, Traian Băsescu), cu o tonalitate imperativă ("nu trebuie să banalizăm", "să închidem ochii", "să tolerăm practici mizere", ca acelea care îl vizează pe Adrian Năstase), într-un limbaj ambiguu 162 (însăși manifestarea ca om politic sub mantia editorialului sporește ambiguitatea discursivă). Camuflarea altor tipuri de discurs
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
reclamele luminoase care ne obosesc peste măsură. Această ultimă opțiune este " Aici " așa cum pâlpâie fără încetare pe banda luminoasă, cerând parcă o următoare comandă. Atunci Justin lovește ușor cu bagheta discul ce se repune pe nesimțite în rotație. O comandă imperativă apare pe ecran : " Alege un protector prin care să ții legătura cu mine ! " Acest " cu mine " îi dă Dorei un frison, întrebându-se în vis. "Oare cu cine dialoghează Jus-tin ?" Nu are însă timp de gândire căci pe ecran apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
față de "indezirabilii" de români ! Chiar presupunând că se întâmplă ceva, la Kiev este ambasadă franceză care poate soluționa orice. Nu văd rostul insistențelor tale, Ciprian, doamna Dora trebuie să hotărască. Puținele cuvinte ale lui Dragoș sunt rostite pe un ton imperativ, dat de o îngrijorare greu de ascuns. Dora găsește răgazul să intervină : Domnul Ciprian nu a făcut decât să mă pună la curent cu posibilitățile de a atinge scopul călătoriei la care am pornit. Din precizările lui am înțeles foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
personale pun suficientă presiune pe narator, încât să nu mai observe că se întâmplă să refuze interlocutorului ceea ce sieși își poate, totuși, îngădui. Dau un exemplu ce îmi este oarecum... familiar. Când Mihai Drăgan îi cere, probabil pe un ton imperativ, precum îi dicta firea, să-și definească opțiunea față de polemica sa cu I. Constantinescu (declanșată nu numai datorită diferendelor în interpretarea textelor eminesciene, ci și, după cât mi amintesc, din cauza unui anume comportament duplicitar al celui din urmă), Constantin Călin preferă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
personale pun suficientă presiune pe narator, încât să nu mai observe că se întâmplă să refuze interlocutorului ceea ce sieși își poate, totuși, îngădui. Dau un exemplu ce îmi este oarecum... familiar. Când Mihai Drăgan îi cere, probabil pe un ton imperativ, precum îi dicta firea, să-și definească opțiunea față de polemica sa cu I. Constantinescu (declanșată nu numai datorită diferendelor în interpretarea textelor eminesciene, ci și, după cât mi amintesc, din cauza unui anume comportament duplicitar al celui din urmă), Constantin Călin preferă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
hoc eroul care trezește leul, fata etc., fiind inclus în chiar scenariul colindei), fie colindătorului, a cărui incantație are menirea de a trezi gazda sau chiar pe Dumnezeu și, odată cu el, întreaga natură : „Scoală, Doamne, nu dormi !”. În această formulă imperativă pare să supraviețuiască relictual unul dintre arhaicele rosturi rituale ale colindei. În utilul Index tipologic și bibliografic al colindelor românești realizat de Monica Brătulescu (42, pp. 165-168) sunt decelate tipurile de colinde care tratează exclusiv acest subiect : colindătorii „trezesc” din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
loc ? Ce cânți, fiică,-așa cu jele De stau apele a mere ? (29, p. 179). Complementaritatea celor două gesturi magice (cusutul și cântatul) rezultă și din discursul melopoetic al fetei. Este un discurs cu valențe magice, pronunțat pe un ton imperativ, care poate fi asimilat unui descântec de tip „poruncă directă, cu amenințări și îngrozire”, dacă utilizez tipologia descântecelor propusă în 1931 de Artur Gorovei (77, p. 122). Lin, mai lin, cerbe stretin, Lin, mai lin cu-notătura, Să nu-mi turburi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau „bulci [= franzele], din alea mai dulci” (40, p. 12), sau „pită cu unsoare [= untură]”, „pită cu turtă”, „pită cu fragi” etc. (54, p. 136). Amenințarea pentru alunga- rea stihiei a fost substituită cu oferta pentru îmbunarea ei, iar tonul imperativ a fost înlocuit cu unul invocativ. în incantații infantile de tipul : „Pita popii s’o ’năcrit/ Și a noastră s’o ’ndulcit” (9, p. 163), sau „Domnul face pita/ Pita se despică/ Ploaia nu mai pică/ Nici o țirică” (11, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
20, p. 125). 5. Omul, partenerul zeului Am comentat până acum, din folclorul copiilor, câteva formule recitative de tip mai mult invocativ : recitative care imploră, ademenesc sau „îmbunează” fenomenele meteorologice. O altă categorie importantă este aceea a recitativelor de tip imperativ. Din punct de vedere tipologic, ele pot fi încadrate în rândul descântecelor de tip „poruncă directă cu amenințări și îngrozire”, conform primei încercări de clasificare a descântecelor românești făcute de Artur Gorovei (15, p. 107). Iată sintetic un astfel de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]