3,516 matches
-
chitina la artropode). Monozaharida riboză este un component important al unor compuși biochimici, precum adenozintrifosfatul sau acidul ribonucleic (la fel cum este și dezoxiriboza componentă a acidului dezoxiribonucleic). Zaharidele și derivații lor reprezintă biomolecule care joacă roluri importante în sistemul imunitar, fecundare, previn evoluția bolilor, în coagularea sângelui și în dezvoltare. Sub aspect biochimic și fiziologic, glucidele constituie o materie primă pentru sinteza celorlalți compuși biochimici: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici. În trecut, în chimie era folosit termenul de „carbohidrat” pentru
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
al bolii, poate efectua orice activitate, poate urca pe munți, poate avea familie cu copii, pe scurt, poate duce o viață normală. În caz contrar: (a) Dispar rezervele de proteine, vitamine și minerale și apar simptomele de malabsorbție. (b) Sistemul imunitar (de apărare) obosește, cel afectat e mai sensibil la viroze și infecții. (c) În timp, după ani de zile, se poate mări de 5 până la de 11 ori probabilitatea unui cancer de tub digestiv sau sistem limfatic (în funcție de tipul de
Celiachie () [Corola-website/Science/304396_a_305725]
-
trei sau patru doze, ce prezintă o rată de eficiență a prevenirii bolii severe între 71 și 93%. Vaccinurile polizaharidice, deși eficiente la adulții sănătoși, nu sunt eficiente la copiii de sub doi ani sau în cazul acelora cu un sistem imunitar slăbit. În general, vaccinurile pneumococice sunt sigure. În cazul celor conjugate, la aproximativ 10% dintre bebeluși apare o senzație de durere și roșeață la locul administrării, febră sau tulburări de somn. De asemenea, poate apărea și febră. Cazurile de alergii
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
Aceste anatoxine au rolul de a a mări răspunsul imun față de antigenele neproteice din vaccinurile fracționate, care conțin doar anumite componente microbiene. Fracțiunile din învelișul polizaharidic extern al pneumococului sunt prea puțin imunogene. Legând aceste fracțiuni de anatoxine proteice, sistemul imunitar este determinat să recunoască polizaharidul ca și cum ar fi un antigen proteic. Acest fapt le conferă acestor vaccinuri imunogenicitate la sugari și copiii mici, începând de la vârsta de 2 luni. În România sunt disponibile trei vaccinuri pneumococice conjugate, "Prevenar" (Wyeth), heptavalent
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
Sinuzita este o inflamare a sinusurilor paranazale, care poate sau nu poate fi rezultatul unei infecții, de la probleme bacteriale, virale, alergice, imunitare sau ale unor ciuperci. Noi clasificări ale sinuzitei se referă la rinosinuzită, o inflamare a sinusurilor, dar și a nasului (rinită). Sunt câteva perechi de sinusuri paranazale, incluzându-le pe cele frontale, maxilare, cele ale oaselor tâmplelor, precum și cele ale
Sinuzită () [Corola-website/Science/311988_a_313317]
-
a sinuzitei pot fi problemele stomatologice care afectează sinusul maxilarului. Episoadele acute ale sinuzitei pot proveni, de asemenea, din infecții ale ciupercilor. Aceste infecții sunt cel mai des prezente la pacienții ce suferă de diabet sau alte deficiențe ale sistemului imunitar (cum ar fi virusul HIV) si pot amenința viața bolnavului. Sinuzita cronică Sinuzita cronică reprezintă o multitudine de boli care au în comun inflamarea cronică a sinusurilor. Cauzele sunt in număr mare, și pot include alergii, factori ai mediului înconjurător
Sinuzită () [Corola-website/Science/311988_a_313317]
-
o încercare voită de a muri, unii consideră că nu poate fi întâlnit în cazul altor specii animale. Comportamentul sinucigaș a fost observat în cazul salmonelei în încercarea de a lupta cu bacteriile concurente prin declanșarea unui răspuns al sistemului imunitar împotriva acestora. De asemenea, s-a observat comportamentul sinucigaș în scop de apărare al furnicilor lucrătoare din specia "Forelius pusillus" din Brazilia, în care un grup de furnici părăsește siguranța cuibului pentru a-l sigila din exterior în fiecare seară
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
25%. Până la sfârșitul anului 2005, 25 de gene au fost asociate cu astmul, la șase sau mai multe populații separate, incluzând:"GSTM1", "IL10","CTLA-4", "SPINK 5","LTC4S", "IL4R" și "ADAM33" printre altele. Multe dintre aceste gene sunt legate de sistemul imunitar sau modulează inflamația. Chiar și printre genele din această listă, susținută de studii reproduse pe scară largă, rezultatele nu au fost consecvente la toate populațiile testate. În 2006 peste 100 de gene erau asociate cu astmul într-un singur studiu
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
de bucătărie și mucegai. Parfumurile sunt o cauză comună a atacurilor acute la femei și copii. Atât infecțiile virale, cât și cele bacteriene ale tractului respirator superior pot înrăutăți boala. Stresul poate înrăutăți simptomele - se consideră că stresul afectează sistemul imunitar și, astfel, crește inflamarea căilor respiratorii la alergeni și iritanți. Astmul este rezultatul inflamației cronice a căilor respiratorii, care duce la o contractilitate crescută a mușchilor netezi înconjurători. Acest lucru, împreună cu alți factori, duce la accese de îngustare a căilor
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
laminei reticularis. În mod cronic, mușchiul neted al căilor respiratorii poate crește în dimensiune odată cu creșterea numărului de glande mucoase.Alte tipuri de celule cuprind: limfocite T, macrofage și neutrofile. De asemenea, pot fi implicate și alte elemente ale sistemului imunitar, printre care: citokine, chemokine, histamine și leucotriene, printre altele. În timp ce astmul este o afecțiune binecunoscută, nu există o definiție universal acceptată a acestei boli. Global Initiative for Asthma o definește ca pe „o afecțiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii, unde
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
față de agenții patogeni. Acest rol de apărare este important pentru menținerea sănătății organismului, în cadrul raporturilor sale multiple cu mediul înconjurător, unde este supus continuu influenței factorilor externi. Toate organismele vii dispun de un astfel de sistem de apărare, dar sistemul imunitar este cu atât mai complex cu cât organismul considerat este mai sus situat pe scara evoluției biologice. La vertebrate acest sistem s-a perfecționat, devenind mai complex, acționând mai diferențiat și mai eficace. În mod normal, sistemul imunitar caută îndepărtarea
Sistemul imunitar () [Corola-website/Science/310886_a_312215]
-
dar sistemul imunitar este cu atât mai complex cu cât organismul considerat este mai sus situat pe scara evoluției biologice. La vertebrate acest sistem s-a perfecționat, devenind mai complex, acționând mai diferențiat și mai eficace. În mod normal, sistemul imunitar caută îndepărtarea sau distrugerea corpurilor străine nesănătose sau nefavorabile sănătății sale, pătrunse în organism (agenți patogeni), cât și distrugerea unor structuri proprii dăunătoare, alterate. Agenții patogeni care pot pătrunde în organism, generând reacții ale sistemului imunitar, pot fi: substanțe biologice
Sistemul imunitar () [Corola-website/Science/310886_a_312215]
-
În mod normal, sistemul imunitar caută îndepărtarea sau distrugerea corpurilor străine nesănătose sau nefavorabile sănătății sale, pătrunse în organism (agenți patogeni), cât și distrugerea unor structuri proprii dăunătoare, alterate. Agenții patogeni care pot pătrunde în organism, generând reacții ale sistemului imunitar, pot fi: substanțe biologice (toxine, veninuri), organisme infracelulare (virusuri), organisme monocelulare (bacterii, ciuperci microscopice, protozoare) sau organisme pluricelulare (viermi paraziți). Structurile proprii cu modificări anormale, care sunt recunoscute și distruse de sistemul imunitar, includ celule tumorale, celule cu defecte sau
Sistemul imunitar () [Corola-website/Science/310886_a_312215]
-
pătrunde în organism, generând reacții ale sistemului imunitar, pot fi: substanțe biologice (toxine, veninuri), organisme infracelulare (virusuri), organisme monocelulare (bacterii, ciuperci microscopice, protozoare) sau organisme pluricelulare (viermi paraziți). Structurile proprii cu modificări anormale, care sunt recunoscute și distruse de sistemul imunitar, includ celule tumorale, celule cu defecte sau moarte. Este sistemul de apărare prezent la majoritatea organismelor vii, încă de la începutul existenței organismului (imunitate înnăscută, moștenită). Nu se modifică în decursul vieții. Acționează prin mecanisme care apără gazda de infecția cu
Sistemul imunitar () [Corola-website/Science/310886_a_312215]
-
de apărare prezent la majoritatea organismelor vii, încă de la începutul existenței organismului (imunitate înnăscută, moștenită). Nu se modifică în decursul vieții. Acționează prin mecanisme care apără gazda de infecția cu alte organisme, în mod nespecific. Aceasta înseamnă că celulele sistemului imunitar înnăscut sunt capabile să recunoască și să reacționeze la agenții patogeni în mod general, fără a conferi o imunitate protectoare sau de lungă durată gazdei. Este sistemul imunitar dominant la plante, fungi, insecte și organisme pluricelulare primitive. El este constituit
Sistemul imunitar () [Corola-website/Science/310886_a_312215]
-
infecția cu alte organisme, în mod nespecific. Aceasta înseamnă că celulele sistemului imunitar înnăscut sunt capabile să recunoască și să reacționeze la agenții patogeni în mod general, fără a conferi o imunitate protectoare sau de lungă durată gazdei. Este sistemul imunitar dominant la plante, fungi, insecte și organisme pluricelulare primitive. El este constituit din structuri și mecanisme cu rol protector. Unul din mecanismele este fagocitoza, realizată de celulele macrofage, limfocite și granulocite neutrofile, care prezintă receptori celulari cu care recunosc agentul
Sistemul imunitar () [Corola-website/Science/310886_a_312215]
-
și la corodarea mucoasei digestive. Substanța poate afecta sistemul nervos central, provocând amețeli prin excitarea și apoi deprimarea lui. Expunerea la un nivel mai ridicat decât cel admis poate duce la pierderea cunoștinței și la moarte. Benzenul poate afecta sistemul imunitar, scăzând numărul de elemente figurate ale sângelui, urmat de trombocitopenie. Este cancerigen pentru oameni, Centrul International de Cercetare a Cancerului incluzându-l pe lista substanțelor cancerigene de grupa 1 (rezervată pentru cel mai ridicat grad de risc), putând provoca leucemie
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
În 1940 emigrează în Statele Unite. În anul 1943 devine cetățean american. Este profesor universitar la New York și Boston. Face cercetări de microbiologie, patologie, imunologie și oncologie. Specializat în imunogenetica, a descoperit și inaugurat studiul factorilor genetici în reglarea activității celulelor imunitare. Fratele său, Paul Benacerraf, este filozof.
Baruj Benacerraf () [Corola-website/Science/309701_a_311030]
-
potențiale ale tratamentului este reacția Jarisch-Herxheimer. Aceasta se produce de obicei în decurs de o oră și durează timp de 24 de ore, cu simptome de febră, dureri musculare, cefalee și tahicardie. Aceasta este provocată de citokine eliberate de către sistemul imunitar, ca răspuns la lipoproteinele eliberate prin ruptura bacteriilor care provoacă sifilisul. Se consideră că sifilisul a infectat 12 milioane de persoane în 1999, cu peste 90% din cazuri în lumea în curs de dezvoltare. Acesta afectează între 700.000 și
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
folosesc în prezent și pentru a mări răspunsul imun față de antigenele neproteice din vaccinurile fracționate care conțin doar anumite componente microbiene. Fracțiunile din învelișul polizaharidic extern al anumitor bacterii sunt prea puțin imunogene. Legând aceste fracțiuni de anatoxine proteice, sistemul imunitar poate fi determinat să recunoască polizaharidul ca și cum ar fi un antigen proteic. Vaccinurile care încorporează anatoxine în acest scop se numesc vaccinuri conjugate. Exemple din această categorie sunt: vaccinul conjugat împotriva Haemophilus influenzae tip B (care folosește anatoxină tetanică), vaccinul
Anatoxină () [Corola-website/Science/309146_a_310475]
-
cele care apar în cazul tabagismului. Cercetările au evidențiat modificări hepatice, pulmonare (conținutul de gudron al substanței inhalate prin fum este mult mai mare ca la tutun) și mai ales psihotice. Comunicările despre modificări ale echilibrului hormonal, sistemului enzimatic, sistemului imunitar și la nivelul materialului genetic uman nu au putut fi demonstrate experimental până în prezent.
Hașiș () [Corola-website/Science/310795_a_312124]
-
cerebrale, drenuri extraventriculare sau rezervoare Ommaya, pot determina un risc crescut de meningită. În aceste cazuri, este mai probabilă infecția cu Stafilococi, Pseudomonas, și alte bacterii Gram-negative. Acești agenți patogeni sunt de asemenea asociați cu meningită la persoanele cu sistem imunitar deficitar. O infecție la nivelul capului și gâtului, cum este otita medie sau mastoidita, poate duce la meningită în cazul unui procentaj redus de persoane. Persoanele cu implanturi cohleare pentru pierderea auzului prezintă un risc mai mare de meningită pneumococică
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
auzului prezintă un risc mai mare de meningită pneumococică. Meningita tuberculoasă, care este o meningită provocată de "Mycobacterium tuberculosis", este mai frecventă la persoanele din țările în care tuberculoza este endemică, dar este de asemenea întâlnită la persoane cu probleme imunitare cum este SIDA. Meningita bacteriană recurentă poate fi provocată de malformații anatomice persistente, fie congenitale, fie dobândite, sau de tulburări ale sistemului imunitar. Defectele anatomice permit continuitatea dintre mediul extern și sistemul nervos. Cauza cea mai frecventă de meningită recurentă
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
persoanele din țările în care tuberculoza este endemică, dar este de asemenea întâlnită la persoane cu probleme imunitare cum este SIDA. Meningita bacteriană recurentă poate fi provocată de malformații anatomice persistente, fie congenitale, fie dobândite, sau de tulburări ale sistemului imunitar. Defectele anatomice permit continuitatea dintre mediul extern și sistemul nervos. Cauza cea mai frecventă de meningită recurentă este fractura craniană, în special fracturile care afectează baza craniului sau care se extind spre sinusuri și stânca temporalului. Aproximativ 59% din cazurile
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
meningită recurentă este fractura craniană, în special fracturile care afectează baza craniului sau care se extind spre sinusuri și stânca temporalului. Aproximativ 59% din cazurile de meningită recurentă se datorează unor astfel de anomalii anatomice, 36% se datorează unor deficite imunitare cum este deficitul de complement, care predispune mai ales la meningita meningococică recurentă, și 5% se datorează infecțiilor curente în zone adiacente meningelor. Virusurile care provoacă meningită includ enterovirusuri, virusul Herpes simplex de tip 2 (și mai puțin frecvent de
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]