4,840 matches
-
Leapșa în curtea școlii” în „Leapșa în curtea școlii - pe ceață”. Subiecții creativi se disting prin capacitatea de a produce forme noi îmbinând elemente discordante, de acționa în direcții noi abătânduse de la comportamentul obișnuit fără teama de nou și de incert. Subiecții inteligenți sunt preocupați de căutarea răspunsului „just”, bine verificat și aprobat de societate. Caută să aibă acele calități pe care le consideră importante pentru succes, deci se dovedesc mult mai bine orientați spre acele profesiuni bine cotate social. Înclină
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
îndrăzneață poate conduce la identificarea unei probleme de rezolvat. Întrebările care se pun pot fi generate de aspecte care sunt nelămurite, care stânjenesc, care produc disconfort fizic sau psihic, care necesită mult efort, mult consum de energie, care produc rezultate incerte, etc. Uneori provocările provin din iritări, asememea perlelor care cresc atunci când stridia este iritată de firele de nisip din interiorul cochililei. Problemele sesizate pot fi diverse: tehnice, științifice, din domeniul artelor, manageriale, de relații interpersonale, etc. Pentru genii problema de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
trădează fixații creatoare (de pildă, rescrierea). Accentul nu cade însă niciodată pe ele. Ora oficială de iarnă nu consemnează istoria scrierii unor romane, ci experiența istoriei lor. La fel ca înregistrarea sau playbackul, iarna este o experiență simbolică, la limita incertă dintre ficțiune și ceea ce poate fi numit în mod obișnuit realitate. Foarte adesea însemnările nici nu sunt datate, iar spațial vorbind, totul se petrece în Est, acesta fiind titlul simptomatic al unui mare roman de multă vreme proiectat de scriitor
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
părând să nu fie la înălțimea propriei sale căutări, încât inițierea rămâne fără obiect. Este numai unul din singuraticii a căror existență măruntă prozatorul o observă cu înțelegere, evitând în egală măsură sarcasmul facil și emoția ieftină. În finaluri adesea incerte, aceste personaje se estompează și dispar. După o febrilă activitate de jurnalist în perioada imediat postdecembristă, T. revine pe scena literară cu o culegere de proză scurtă Povestiri din lumea nouă (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor), iar mai târziu cu Îngerul
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
apoi eu. Partizan tenace al ideii de sinceritate, m-am înfățișat, urmînd neabătut regula instaurată de Montaigne, „pe cît cuviința omenească îngăduie”, minus cîteva alunecări în divertisment și „pitoresc”, pe gustul timpului nostru. Dar, în ciuda tuturor aproximărilor, limitele sincerității rămîn incerte, fluide. Unii vor susține că le-am depășit, alții că nu le-am atins. Primii mă vor acuza de indiscreții, ceilalți de parti-pris-uri. Ambelor tabere le voi opune un NU solid în față: nu am obținut nimic din ceea ce am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
3. Pe fila cu Jenică Tatos (În treacăt fie spus, văzând acum din nou autograful, mi se pare că poate fi citit și Borizon; deci, variante: Barizon; Borizan; Barizan; dar tot nimic nu ne spune; de altfel, am menționat „lecțiune incertă”) - deci, pe aceeași filă: În 6 sept. 1937 Îl vizitează pe Octav. Iar În paranteză: Cralic. Octav e probabil fratele lui mai mare. Locuia tot În Fălticeni? Dar Cralic cine e? și imediat, În continuare: Vine Jean la 7, de la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
literaturi, a marii filosofii. „Nedeterminarea este mai bogată, mai plină, mai densă decât contrariul ei - este zona liberă, a tuturor posibilităților, a tuturor proiectelor”, scrie Raicu. Și, trecând de la estetic la etic pe calea de acces a Înfrățirilor adânci, adaugă: „Incertul ne obligă să conferim complexitate eticii. El ne plasează În acele situații de double bind... În care ești nevoit să tranșezi Între două imperative contrarii. Femeia beduinului asasinat vede sosind În amurg un fugar, asasinul soțului ei, care cere să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întors. Lapidara mențiune este urmată de o semi-confesiune, de o Îndurerată resemnare, care ar putea părea exagerată, dacă nu am ști cu toții cât de reale sunt Îndoielile scriitorului și cât de nerăbdător este, bietul de el, să fie contrazis În incertele sale autoflagelări. „La vremea jurnalului din Transilvania aveam douăzeci și cinci de ani, știam și spuneam că nu sunt scriitor, credeam Însă că pot servi arta. Acum, că am mai mult decât dublul acelei vârste, știu la fel de bine că nu sunt scriitor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gândise, desigur, când s-a apucat de studiul limbii și literaturii române. „Eram de-acum În anul IV la Filologie când a mai făcut o ultimă Încercare de a mă recupera”, povestește israelianul de azi despre fierarul nemulțumit, desigur, de incerta profesie a fiului. „M-a luat deoparte, să nu ne audă mama, și mi-a propus să renunț la studii - tot nu rămâi cu o meserie din ce Înveți tu acolo - și să vin să lucrez cu el. Îți dau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acest cuvânt târât În toate mascaradele retoricii de ocazie. Un erou autentic, zi de zi și clipă de clipă, al cărui curaj nu este doar al unui superb moment de Îndrăzneală și uitare, nici nu servește cine știe căror „cauze” incerte. Blecher nu este un Pavel Korceaghin. Victoria solitarului Încercat de toate Întrebările transgresează orice cauză. Nici o cauză nu l-a susținut pe Blecher. Ceea ce a gândit și scris, Înainte și după accidentul maladiei, se află În perfectă unitate. El a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vorbească despre mama sa”, scria Sebastian În 1941... Trecuseră mai mult de cincizeci de ani, era sâmbăta seara, nu dimineața, dar adâncul rănit cerea, parcă, și acum, descărcarea, „ca și cum l-ar fi apăsat, ca și cum s-ar fi Înăbușit”. Taina identității incerte, ruginită de timp și Încă sângerândă, „lepra asta scumpă”, cum spusese Sebastian? Chipul părea marcat: dezolarea Înțelegerii realității umane. „Încrederea” În capacitatea omului de a se salva, În pofida ororilor pe care el Însuși le produce, nu rezultase, se vedea bine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care se dezvoltase recent, s-ar putea spune fără știrea și consimțirea sa, cu cei fără adăpost avea cea neliniștitor. El suferea, În fond, ca de o boală.” Un insidios sentiment de nesiguranță Îl copleșește, din nou. Sunt stări de incertă identitate. „Întrebarea hamletiană Însemna pentru Keseru nu a fi sau a nu fi, ci: sunt eu sau nu sunt deloc.” Viața sa este o viață „secundă”, dependentă de viața manuscriselor. Deși autorul Îl situează, din prima frază, În centrul romanului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
precedase și nimic din ceea ce s-a Întâmplat ulterior nu l-a infirmat, ne avertizează Imre Kertész. Crimele „contra umanității” continuă, Într-adevăr, zilnic, cu regularitatea cu care Pământul se Învârte, netulburat, În jurul Soarelui și În jurul axei sale tot mai incerte. Fisura adâncă și ireversibilă pe care Auschwitz a marcat-o, totuși, În conștiința despre sine a omului a lăsat arta, literatura, „În suspensie”, spune Kertész. Supraviețuitorul devenit artist creează În subterana deznădejdii. Premisa răului domină cerul ilizibil și mut pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mulți petrecuseră o vreme la Trieste, cu autorul! Un mod cordial de a experimenta ceea ce susținuseră marii romantici, anume că traducerea este, Înainte de toate, o formă esențială de critică literară. Nimic nu arată mai limpede, o știam, unde textul este incert sau infirm. În același timp, știam și asta, Încă mai bine, traducerea diletantă, neinspirată poate ucide textul și răni definitiv autorul. Povestindu-și experiențele de conlucrare cu traducătorii, Magris a menționat „echivalentul dialectic”, adesea ridicol, al translării imposibile a unor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Perfect Weather. Cu drag.” („Salutări și Dragoste din Vremea Perfectă.”) Evada În fiecare an În Caraibe, când vremea În New York era neplăcută. Acest ultim mesaj era un semnal de reconciliere, presupun. Avusesem, câteva luni Înainte, o convorbire telefonică cu final incert. Încercam să stabilim o dată să ne vedem doar În doi, cum obișnuiam s-o facem, periodic. Impulsul pornise, de data asta, de la remarcile sale admirative despre fragmentele pe care le publicasem la Începutul iernii din A Hooligan’s Return. Discuțiile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mai degrabă în sensul aptitudinilor de scenograf cu ochi educat și cu o bună informație istorică sunt și descripțiile minuțioase ale lui F., preocuparea lui pentru acuratețea reconstituirii interioarelor și a cadrelor exterioare. Înrâurirea lui Balzac, invocată de exegeți, rămâne incertă. În Ciocoii vechi și noi se încheagă, astfel, o ambianță caracterizată fie de opulența obosită, agonică, fie de fastul grosolan, fie de mizeria tristă. Dacă finalitatea etică îngroșată, structura hibridă, inegală, stilistica ezitantă, prinsă între „presiunea retorică a vremii” și
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor (trăitori în holospațiu), care vizionează filmul vieții bunicului. Perspectiva aparține când nepoților virtuali („noi”), când prezentului bunicului - un eu incert, identificat cu autorul: „Viața mea se întâmplă cel mai mult pe video: mă înregistrez în fiecare zi, de la 7:30 până seara. [...]Nepoții mei vor privi la mine ca la discursul lui Kennedy, de asta îmi vor și spune, după ce
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
În aceste condiții, măsura este de natură să conducă la Întărirea acelor aspecte a căror eliminare a constituit, În mod paradoxal, obiectivul inițiativei. Acestui fapt i se pot atribui două cauze. În primul rând, conținutul documentelor de politici publice rămâne incert. Ce anume numim politici publice În cadrul unei administrații cum este cea românească, În care predomină abordarea „legalistă” a guvernării? Dacă există acțiuni, produse, elemente deja prezente la nivelul administrației, asociate cu un demers de politici publice, care este rațiunea sub
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
, Alexandru (12.II.1862, Golești, j. Argeș - 19.X.1929, București), dramaturg. De origine incertă, probabil italiană dacă nu franceză, tatăl lui D., generalul Carol Davila, nu a dezmințit niciodată legenda potrivit căreia ar fi fost fiul pianistului Franz Liszt și al contesei d’Agoult (scriitoarea franceză Daniel Stern). Pe linie maternă, D. era o
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
rezolve într-un alt fel, din momentul în care dragostea lui și a Ancăi e jertfită, cu inevitabilă cruzime, întru reușita calculelor reci. Apariție surprinzătoare, „bătrânul” de legendă de mai târziu se înfățișează deocamdată ca un june cu un caracter incert, răscolit de patimi contrarii - când îmboldit de delicate, cavalerești sentimente amoroase, când răvășit de „viziuni de mărire”, turmentat de elanuri tulburi, în care ambiția lui nestăpânită hrănește bezmeticia sedițiunii și declanșează excitația subită a loviturii ucigașe. Pumnalul se oprește în
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
simte, iar rezultatul este o tensiune latentă Între un văz raționalizabil și o expresie incontrolabilă, ca-ntr-o negociere a rațiunii cu derațiunea, Între conștient și inconștient : vechii inamici, rațiunea și simțirea, Își reiau pozițiile Într-un sfîrșit de secol incert, care cere atitudinea sceptică, retragerea demisia, fie ea cu părere de rău, dintr-un angajament monden de-acum inocuu. Enormul poate fi egalul insignifiantului, dacă te uiți la ultimul cu binoclul. Te așezi Într-un an inventat din secolul viitor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cititorul ia cunoștință din timp, incomodat Însă de lipsa oricărei informații despre presupusa legătură dintre el și Ferrer. Cei doi se Întâlnesc spre finalul romanului, printre cele câteva femei cu care Ferrer avea relații sporadice și pentru care nutrea sentimente incerte sau interes conjunctural. Se Împacă, tot răul spre bine. De Revelion, Însă, Ferrer se vede părăsit de ultima iubită (qui s’en est allée, aluzia la titlu este constantă de-a lungul romanului). Se hotărăște În ultima clipă să-l
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din piese a căror ordine n-o mai știe nici eroul. Jungla roade orașul Puesto Libertad În timp ce Fabian Golpiez recurge la diverse tertipuri pentru a-i vorbi psihiatrului-șaman Gonșalves fără a-i divulga Însă nimic - identitatea sa, trecutul său politic incert, de vreme ce, oficial, el fusese Împușcat În urmă cu cîțiva ani. Golpiez trebuie să simuleze nebunia (ca Hamlet) pentru a se debarasa de poliția secretă de pe urmele sale, iar Gonșalves Își oferă serviciile În sensul acesta În schimbul unor interminabile și istovitoare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
definește originalitatea profundă a poeziei lui C. Proiectarea generalului în particular, lirismul discret, subtextual în viziunea obiectivată epic sau dramatic, caracterizează idilele. Poetul prinde în mici scene de un firesc grațios semnele tulburării erotice, jocurile și capriciile iubirii, o vârstă incertă, între candoarea copilărească și o instinctivă tactică erotică. Flăcăul și fata care se iubesc sunt în poezia lui C. întruchipări ale masculinului și femininului. Adevăratul principiu liric al idilelor stă în nostalgia, indirect exprimată, a unei vârste sufletești apuse. Idealizat
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
inteligențe artistice remarcabile. Romanul Așteptare reia, stilistic, toate datele și premisele anunțate anterior în Nu ucideți femeile. Scrisă tot la persoana întâi, mai mult, eroina purtând același nume - Raluca -, această carte se dovedește mult mai ambițioasă, încercând sondarea unui psihic incert care, deși păstrează aparențele normalității, este gata oricând să o încalce. Raluca, posedând o incredibilă disponibilitate de a trăi în imaginar, refuză realitatea sau, în orice caz, îi respinge orice imixtiune în forul său interior. Drama se declanșează în momentul
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]