3,294 matches
-
de rând și de grade mai mari. Lumea era avertizată împotriva dezertorilor, se auzeau zvonuri îngrijorătoare despre o bandă de tineri: intrare prin efracție la serviciul alimentație, incendieri în zona portului, întâlniri secrete într-o biserică catolică... Toate aceste fapte incredibile erau puse în cârca acelei „bande a scărmănătorilor“ care, mai încolo, când mă săturasem în sfârșit de cuvinte ușor de invocat, avea să-mi devină importantă preț de câteva capitole. În romanul Toba de tinichea, unul dintre șefii bandei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi reluat legătura, ne-am fi recăsătorit și am fi făcut copii a doua zi? De ce nu am vrut să rămân cu cineva care ar fi făcut totul pentru mine? De ce mă gândesc la asta? Am mai avut o întîlnire incredibilă în existența mea din Franța. Eram la Lille. Am întîlnit o fată simpatică. Avea 18 ani și era acompaniatoare la un festival de film. A aflat că sânt român și mi-a spus că a fost și ea în România
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ore va fi determinat de ce îmi trece prin cap sau de oboseala adunată în ultimi douăzeci de ani. Stau, cum știi, nemișcat pe canapea. Nu-mi dau seama dac o fac împotriva voinței mele sau din dorința mea. Cele ma incredibile hotărâri le-am luat, aparent, după ce am gândit profund situația dar, în realitate, în urma unui impuls de o secundă, secundă astrală care determină schimbări majore de destin. Paradoxal, nu? Știi cum e. De câte ori nu te-ai gândit în momente de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mă bănuiești că am inventat toată povestea asta, dar nu pe barcă ar fi trebuit să te pitești ca să mă prinzi cu mîța-n sac, pentru că pe barcă nu s-a întîmplat nimic de necrezut, de-abia de încolo vin povești incredibile, așa că găsește-ți loc în rucsac sau în capul meu, dacă vrei să mă verifici și să traversezi Africa cu mine și cu Vero în cârcă. Când vă hotărâți, vă prezentați la punctul de frontieră din marină, ne-a comunicat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a văzut-o ăsta într-o vizită și că cică i-a făcut-o cadou Ceaușescu. Dar că acum era plecată la Paris la cumpărături și că era bine situată în topul nevestelor. Eram uimit de toată informația, oricum era incredibilă, așa că nu prea l-am băgat în seamă. După masă mi-a dat ultima mutare în plic. Știai că aveți ambasadă aici? Da. România are ambasadă la Bangui. Ce te uiți așa, ca muta la pulă? Du-te la ambasadă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de nici s-o vinzi nu puteai, că era plină de șoareci și ce-or mai fi fost și mâncată pe la colțuri de toate ciupercile pământului. Stătea să cadă, aia era. Și ei înnebuniți, că le-a lăsat lor casa. Incredibili erau. În fine. Numai cu tata s-ar fi putut discuta normal... De fapt și acum, cu toată povestea asta cu Alex, tata ar fi tranșat chestiunea practic, s ar fi dus frumos la Poliție, i-ar fi spus ăia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mine. Pentru mine era un om atât de dăruit, că mă miram cum de nu-i văzusem până atunci preocuparea pentru semiotică, abilitatea de a bate ouăle în mai puțin de zece secunde, pasiunea pentru muzică, apetitul pentru călătorie, ochii incredibili, imaginația luxuriantă. Era formidabilă, într-adevăr, dar nu mai era fără seamăn. Nu mai vorbea limba copilăriei mele. Era mama mea, nu și a fratelui meu. Nu și a lui David. Mama mea își părăsise unul din copii, după care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
oja mea? Aceiași ochi întredeschiși, leneși, același zâmbet complet detașat. — Asta nu-ți stă bine. Nu răspunde. Zâmbește mai larg și se așază mai comod în fotoliu. Schimbă privirea molatecă, de mâță, pe una de o impasibilitate aproape obraznică. E incredibilă siguranța asta la cineva atât de tânăr. — Ce planuri ai azi? — Eu nu am planuri, am, pur și simplu, treabă. Se face că nu observă. Nu e diplomată, cum sunt femeile, uneori, când le repezi și te ignoră, ca niște
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
urăsc vacanțele singur... nu încerc să te agăț, încerc să... să mă fac simpatic. Mai simpatic decât nenea ăla. Râsese cald și plin și ea, Ada, fusese convinsă că e Alex Hriavu. Nu, zicea el și-i povestea o viață incredibilă, cu un frate căruia-i spunea „vitregizat“ și o mătușă suprarealistă și călătorii la Pol și mama lui, care fusese scriitoare, divorțase de tatăl inginer constructor și uite-l pe el, speolog, dar acum în vacanță, recent despărțit de o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga sa ființă se rezuma la urechi și la auz. Nimic altceva. Era un simplu obiect neânsuflețit, dotat nu numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
barbă și la doi lei jigăriți care merg pe sîrme, cîștigi un ursuleț de ghips la roata norocului și apoi, te dai în călușei. Cu tine se-nvîrte totul; o lume feerică de lumini și paiete. Clovnii jonglează cu o abilitate incredibilă. Guști dulceața lumii cumpărînduți, de doi bani, o pufoasă vată de zahăr, apoi pleci trecînd pe lîngă cel care înghite flăcări și săbii de tinichea. Și bîlciul rămîne un punct vuitor în noapte în timp ce tu mergi să te culci uitînd
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să-și desprindă aripa. Peste penele ei curge lichidă lumina unui soare străveziu care o irită și pare că asta o doare și pe ea. Îmi văd, V. tînăr, fantoma înțepenită în sticla din spital. Și știu că oricăt de incredibilă ar fi, imaginea asta e reală. Îl văd aproape cu bucurie. Realizez asta și repet cu voce tare nedumerindu-l pe Doctor care nu știe despre ce vorbesc. Aproape că îi simt boala. Ceea ce simt e eu. Știu că nu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nici nu mă mai împing spre disperare. Acum văd bine: spunem “eu” însă, de fapt, gîndim nemărginirea. Și “eul” ăsta apasă asupra noastră. Violent și senzual amant, el ne închide ochii să nu vedem sfîrșitul. Timpul trece cu o iuțeală incredibilă. Lumină și întunecare. Și rîd cînd văd că nici măcar umbră nu putem face singuri. Pentru că noi deschidem ochii în fața oglinzii trezindu-ne la “eu” mult prea devreme. Și abia suferința reușește să-l alunge pe îndărătnic. Abia crîncena speranță și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
unor coșmaruri care se ciocnesc între ele. Se privesc. Se măsoară. Față în față. Mașina și Omul. Omul pare să fie paralizat. Încă nu știm cine e în mașină. Dar vom afla curând. Vom dezvălui ime diat niște lucruri uimitoare, incredibile, senzaționale și pur fantastice. Și mai ales, total neadevărate. Deo camdată, vrem doar să vă mai ținem puțin cu sufle tul la gură. Așa că, orice-ați face, nu schimbați canalul. Duelul psihologic durează. La fel ca în filmele alea vechi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
zgomot uriaș, lumea s-a scindat. Totul a fost împărțit în două. De atunci jumătățile despărțite se află în căutarea jumătății pierdute care să li se potrivească perfect, dar nu se pot găsi. Numai cu totul întîmplător, printr-o coincidență incredibilă din milioane de întîlniri, cele două jumătăți se întîlnesc din nou. Trebuie să fie o mișcare sălbatică atunci cînd se întîmplă un astfel de lucru, un moment de extaz atît de mare că timpul se oprește din nou. Uneori mă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fost un accident îngrozitor. Salța piciorul de pe accelerator cu un grad două și reduse viteza la o sută cinci kilometri pe oră. — Nu-mi vine să cred, repeta Fanny. — Gata, termină odată! o apostrofa Creighton. — Dar e de-a dreptul incredibil! — Ba deloc, o contrazise el, dacă stai să te gândești cum s-a comportat în ultimele săptămâni. S-ar zice c-a dat dovadă de-o nesăbuința crasa. N-avea cum să nu sfârșească rău. — Dar zi și tu, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai încrezător, iar când va deschide ochii nu o să-i vină să creadă. CROAZIERA Era a cincea zi de când erau pe mare și se bucuraseră din plin de croazieră. Afișele din oraș și de la agenția de voiaj promiteau o vacanță incredibilă, experiențe deosebite și servicii ireproșabile. Pe ea o atrăsese marea, pentru că experiențe și servicii asemănătoare au mai fost promise și de alte agenții, însă nu văzuse niciodată o mare atât de limpede și de frumoasă. Lui îi plăcuse oportunitatea: putea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
unde să o putem influența și controla. Aurora: Evelin, tu vorbești de veșnicia sufletului dar nu uiți de paranormalul meu: eu nu sunt o ghicitoare despre trecut și viitor, senzațiile, percepțiile mele sunt doar la timpul prezent. Și cele mai incredibile sunt cele care au fost înainte de a muri mama. S-a trezit după o lungă moarte clinică. Am vizitat-o cu câteva clipe înainte de a se trezi. Când m-a văzut a început să povestească pe ce tărămuri a umblat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
apropii de ușa ascunsă, le mai poți auzi încă vocile. Absorbiți de propria lor joacă, departe de cei mici care au crescut mari, uitându-i, ei rămân în mica lor grădină, plănuind o nouă plecare către lumea de sub pământ. Savanții incredibili ai universului lor sunt gata să le ofere privilegiul de a se juca cu noile lor creații. Totul arată la fel de inocent ca în ziua în care s-au născut. Și dacă Pif și Hercule sunt campionii comediei ce are energia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
-l captura pe Gilbert Gosseyn, omul cu creier superior... Da, să-l captureze! Și - mai rău! - prizonierul să nici nu știe când sau cum se făcuse asta... Ar trebui să aștept. Și să descopăr, cine sau ce, avusese această putere incredibilă. Pentru că, dacă putea s-o facă acum, a doua oară, ființa sau lucrul acela s-ar putea să nu mai riște să mă scape." Un timp, Gosseyn se relaxă și-și lăsă corpul să zacă pur și simplu, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
milionime de secundă mai târziu Fusese neașteptat, desigur, deoarece își dăduse seama cât de periculos era băiatul-âmpărat. Toate particulele acelea erau deviate către bagheta energetică din spatele băiatului. Și energia rezultantă produsese aprinderea și zgomotul acela ca un fâșâit. Realitatea neașteptată, incredibilă, era că aici, în băiatul acesta, se afla ceva de același ordin de magnitudine cu super-creierul lui Gilbert Gosseyn. Tânărul împărat avea un echipament în capul său echivalent cu un surplus de creier. O cantitate specială de celule pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
erau ținute strâns unite și continuau să "existe" datorită conștiinței. Inteligența și Materia aveau un Rost. Motivul pentru care trebuiau să se întoarcă în a doua galaxie era că nimic nu se afirma acolo datorită unei idei greșite fără sfârșit; incredibilul sistem de conducere Troog, din cauza căruia nimeni nu se gândise să pună capăt războiului: așa că Trogii atacau mereu și ființele umane mereu se apărau. ...De două milioane de ani! La întoarcerea lui Yona, acesta avea să facă o afirmație, susținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
să creadă că e atât de obosită, Încât, dacă va face un efort, stomatologul Paul va putea pune mâna pe el. Când Noimann se apropia la un pas de el, piciorul se smulgea din loc, mișcându-se cu o viteză incredibilă. Curând, tot sărind de pe un tampon pe altul, ajunseră la capătul garniturii. Fluturând din tricorn, piciorul se cățără, intrând În locomotivă. Noimann aruncă o privire fugară În jurul lui. Deasupra se Întindea un cer spuzit de stele, dedesubtul său un câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scăldată în sudoare, cu atât mai luminos trebuia să-și închipuie viitorul. Fețele îi dureau de la atâta zâmbit. Îi ardea pielea înroșită de mângâieri. Cu cât maratonul dura mai mult, cu atât recompensa trebuia să crească la proporții tot mai incredibile. Apoi, în cât timp îi ia unui doctor să-ți spună că boala ta e mortală sau unui judecător să pronunțe o condamnare la moarte, au terminat. Soții Clark își făcuseră unul altuia toate lucrurile imaginabile. Le mai rămânea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care, dacă nu au schimbat lumea, măcar au schimbat nume, orașe, state, continente“), veți Încheia spunând că nu v‑ați pierdut credința În aflarea acelor scrisori, așadar În „ recuperarea irecuperabilului“. Ceea ce m‑a Îndemnat să vă scriu a fost această incredibilă cutezanță, credința că cea mai mare parte a corespondenței ar mai putea exista și că s‑ar putea afla În posesia unei persoane (citez din memorie) „care din rațiuni sentimentale sau din alte considerente nu dorește să se despartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]