3,194 matches
-
Teodor Baconski, Eseuri despre urbanitatea credinței. Întâmplător, am utilizat ca semn de carte o bucată de carton dintr-un ambalaj de săpun FA, nu am avut altceva la îndemână. Cu un gest hotărât, vecina mea ia cartea, o răsfoiește puțin indiferentă, nu aruncă o singură privire pe rândurile scrise, dar când ajunge la semnul de carte, miroase nerăbdătoare, prelung, parfumul artificial păstrat în memoria de carton a ambalajului. 19 martie 2000 Duminică, sunt în permisie și primesc vizita la domiciliu a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și retardat mental sever, care se deplasează în cărucior. După felul în care se mișcă și se manifestă, pare a fi scăpat de undeva, de sub supraveghere. Își exprimă dorințele printr-un geamăt-urlet animalic. Cele două fete încep să urce aparent indiferente scările de la universitate. Paraliticul își ia avânt cu scaunul, se blochează în scări apoi începe să urle și să se zbată neputincios. În cazul său, bestia sexuală care zace ascunsă în fiecare dintre noi se poate manifesta liber. Aș dori
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Mihai, prof. dr. docent „Sub steagul tricolor al țării, sub steagul roșu al partidului, sub semnul științei și al științei societății create de Marx, Engels și Lenin, Congresul, raportul prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu au arătat că nu ne este indiferentă lumea înconjurătoare, din contră, că este posibil s-o înțelegem și să o influențăm prin realizările și conceptele noastre, dacă vom acționa strâns uniți în jurul partidului și conducătorului iubit, tovarășul Nicolae Ceaușescu, care ne cheamă la înaltă răspundere istorică față de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
acestui partid, spun drumul pe care va merge acest partid, compus din oameni ca mine și ca dumneata, iluminați de aceeași idee a libertății și a dreptății. Când spun drumul acestui partid eu nu văd, în nici un fel, o traiectorie (indiferentă la participarea noastră) a unei forțe oarbe. Eu văd ceea ce sufletul meu a auzit hotărându-se prin gura celui mai curajos dintre noi, a tânărului, demnului și neînfricatului nostru conducător Nicolae Ceaușescu.“ (Tribuna, 16 martie 1972) „Că dacă n România
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și ale trecerii la comunism în țara noastră, precum și statutul și rolul filozofiei în activitatea conștientă a poporului nostru.“ (Revista de filozofie, mai- iunie, 1978) FLORIAN M.N. „Prin el simțind că noi românii nu putem rămâne la greul lumii nicicând indiferenți, căci pentru noi toți, omul cu nume de patrie asudă ca lumii libertatea numită România să-i fie suflet și minte deopotrivă când, în ianuarie, semințele-ncep să se declare ființe pe sub pământ, iar fulgii de zăpadă se visează muguri
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în oglindă și să ne întrebăm: cine suntem noi în realitate? Marian Ciornei Ziarul „Monitorul” 25.05..1996 Dramele cotidiene prezentate în paginile ziarelor nu ar trebui să reprezinte doar un spectacol la care asistăm mai mult sau mai puțin indiferenți, ci normal ar fi ca ele să stârnească reacția cititorilor pentru ca astfel de drame să nu mai aibă loceste de părere domnul Marian Ciornei, pornind de la cazul recent al torturării unei fetițe de către propriii ei părinți. "Ce-am făcut noi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mi-am dat seama că nu am cu cine materializa bunele mele intenții. Elevilor le lipseau cunoștințele elementare de cutură generală care i-ar fi ajutat să înțeleagă și să asimileze noțiunile fundamentale ale disciplinei de specialitate. Erau pasivi, chiar indiferenți și nu manifestau nici un semn de îngrijorare privind examenul de la finele anului școlar. Am găsit explicația acestei stări de lucruri abia la examenul din sesiunea iunie, când elevii mei s-au dovedit contrariați, unii chiar iritați de faptul că nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
curse regulate între Crasna și Huși. Am revăzut-o șerpuind pe dealurile Dobrinei, acum vreo douăzeci de ani. Am recunoscut-o îndată și m-am bucurat. Dar înfățișarea pe care i-am găsit-o era de data aceasta tristă și indiferentă. Mișcările sale nu mai aveau vioiciunea de odinioară. Mi s-a părut că locomotiva sufla ca un astmatic iar vagoanele scârțâiau ca și cum ar fi suferit de reumatism. Și m-am gândit, cu melancolie, că în compartimentele sale micuțe, odată cu valizele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atunci factorul "timp") o concepuse cu mult înainte de venirea sa la departamentul instrucției, schițând-o în celebrul său "raport asupra învățământului" din 1884. E lesne de înțeles că elevii din cursul superior al liceului, departe de a rămâne străini și indiferenți la aceste lucruri, le urmăreau cu un interes dus până la pasiune, că erau la curent cu toate mișcările, cu toate propunerile, cu toate argumentele, cu toate reformele de pretutindeni. Că între ei între noi, adică părerile se diferențiau, ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
m-am întrebat și atunci când am auzit istoria aceasta; cine dintre acești doi oameni a dovedit mai multă înțelegere și mai multă inimă? Și căreia dintre cele două atitudini i se cuvine aprobarea noastră? Acestui sentiment, acestei atitudini, nu numai indiferentă și neînțelegătoare, dar chiar ostilă i se datoresc, cred, multe din loviturile pe care centrul politic le administrează Iașului. De câte ori e vorba să se facă, pentru ușurări bugetare sau pentru motive administrative, câte un lucru care implică o restrângere, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ar fi trebuit să se impue și ca centru de viață culturală și națională a noului ținut. Totul îl indica la aceasta: trecutul său, instituțiile sale, atmosfera sa, prestigiul său. N-a fost însă ajutat la aceasta. Ba prin atitudinea indiferentă și adeseori rău voitoare a guvernelor, el a fost chiar împiedecat de la tot ce ar fi putut realiza singur. În timpul acesta, Chișinăul și Cernăuții au câștigat în importanță (O, așa de puțin! e drept...) în dauna Iașului, a Moldovei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
său (semnalând o dificultate nouă): "Judecata celor din apropierea noastră e de obicei primită cu multă neîncredere. În opiniunea celor mai mulți, intimii noștri se-nșeală pentru că ne iubesc și nu văd clar pentru că văd prea mult. Dar atunci, cine să ne discearnă? Indiferenții care trec, sau amicii care rămân? Când mai ales, fiecare ne vede prin gândirea sa proprie, tot așa cum ne-ar privi prin sticle de culori diferite..." Grija mea (exagerată, poate), grija mea pentru adevărul pe care-l caut, am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu Înseamnă că trebuie neapărat să-i impunem o mască tragică, socotind că singura obligație ce ne rămîne este aceea de a ne Înduioșa de soarta lui. Poate, grecii n-au vrut să spună decît că mîinile sale nu ating indiferente stînca, iar faptul În sine nu conține nici un motiv de tristețe dacă voi părăsi prejudecata de a vedea În acest munte o Golgotă. Cu puțina fantezie, aș putea auzi În această noapte cum lumea se umple de zgomotul stîncilor ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ajute în urmarea menirii pentru care este creat. Prin urmare, omul trebuie să se folosească de ele în măsura în care slujesc menirii sale și să se lepede de ele în măsura în care-i sunt o piedică în calea acesteia. De aceea, trebuie să devenim indiferenți 1 față de toate lucrurile create, în tot ceea ce este îngăduit libertății liberului nostru arbitru 2 și nu-i este oprit. În așa fel încât să nu iubim și să nu vrem, în ceea ce ne privește, mai mult sănătatea decât boala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
156. Trei dialoguri. Se vor purta aceleași trei dialoguri care s-au purtat în contemplația de mai înainte, cea a celor două steaguri. 157. Notă. Trebuie ținut seama că, atunci când simțim înclinație sau repulsie față de sărăcia materială, când nu suntem indiferenți față de bogăție sau sărăcie, este de mare folos, pentru a stinge o astfel de înclinație neorânduită, să cerem în dialoguri (chiar dacă ar fi împotriva trupului), ca Domnul să ne aleagă pentru sărăcia materială; și să vrem, să cerem și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și mântuirea veșnică a sufletului meu1. 170. PENTRU A ȘTI ÎNTRE CE LUCRURI TREBUIE SĂ SE FACĂ ALEGEREA. CUPRINDE PATRU PUNCTE ȘI O NOTĂ. Primul punct. Este necesar ca toate cele din care vrem să facem o alegere să fie indiferente sau bune în sine și să-și aibă locul în Sfânta Maică Biserică ierarhică și să nu fie rele sau potrivnice ei. 171. Al doilea punct. Există unele lucruri care fac obiectul unei alegeri irevocabile, așa cum sunt preoția, căsătoria etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
templu închis care păstrează un secret. Își stăpânea furia mai întotdeauna, ceea ce însemna un semn bun de înțelepciune. - Toți oamenii prețuiesc viața. Unii chiar foarte mult. Se agață de ea ca de o bijuterie prețioasă chiar și atunci când se prefac indiferenți, zise Nicky. - Așa este, afirmă Carlina. Viața este, trebuie să o trăim așa cum putem mai bine. Să avem grijă de ea. - Trebuie doar să ne temem de forța prostiei și să avem curajul înțelepciunii și al adevărului despre ea. În
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
despre sine și le cerea să învețe ca să ajungă premianți. În vacanțe, îi lua pe copii la București, deși avea sănătatea șubrezita și trăia în condiții precare, aproape insalubre, în subsolul unei cladiri, chiar în apropierea unor rude bogate, dar indiferente și neomenoase. Oameni străini, dar cu suflet generos se indurau de copii, oferindu-le găzduire ori aducându-le cele necesare. Solicitați, mulți oameni de cultură îi achiziționau tablourile, asigurându-le traiul de pe o zi pe alta. Totuși, boala lui Viorel
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și intru. Observ că înăuntru sînt și femei și bărbați. Cuprind dintr-o privire pe cele trei femei și spun "sărut mîinile", apoi înclin capul spre cei doi bărbați, șoptindu-le "bună ziua". La biroul din stînga, după ușă, o doamnă, indiferentă la ce se întîmplă în jur, răsfoiește dosarele unui biblioraft și bifează din cînd în cînd cîte un nume de pe un tabel. La biroul de alături, unul din cei doi bărbați, cu paltonul între umeri, scrie ceva de zor. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vin eu și te întreb: dacă l-ai găsit, ce-ai făcut cu el, de ce nu-l folosești?! Și-ți răspund tot eu: pentru că-i mai ușor de găsit scuze, decît de luptat. Dar ție, acum, lupta nu ți-e indiferentă, încă te mai roade; te mai roade dragostea pentru literatură, soarta ei. Altfel, nu m-ai fi așteptat în fața cofetăriei, n-ai fi ținut atît de mult să-mi pui întrebarea aceea, pentru care îți mulțumesc! Este întrebarea născută dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o dată, Ioane, îți amintești?, dar nu ne-a lăsat să intrăm, că-și serba ziua odrasla unuia de pe la municipiu... Ascultă, deșteptule! țipă la mine Ion, învăluindu-mă în privirea lui tristă, injectată de furie. N-o mai fă atîta pe indiferentul... Azi te-ai zbătut de ceasul morții să dai de urma tabelului cu numele tău, pentru garsoniera de la blocul-turn, așa-i? De unde știi? Cumnată-miu și inginerul Teodoru au aranjat să se rătăcească tabelul, să nu primești locuința. Sînt colegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vin aici să-mi răzbun orgoliul rănit o scuză acceptabilă, dar falsă. Falsă în cazul meu. Adevărul e altul: am venit aici de teamă... Auzisem în stația de autobuz, la plecare, că tu îți pornești instalația. Am vrut să fiu indiferentă, ba m-am gîndit o clipă că aș dori să sari în aer. "Să-l ia dracul!", am exclamat de cîteva ori. Cînd am văzut că nu vii m-a apucat teama; o teamă cumplită că ți s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
copiii semănând supărător. Mare brouhaha: a plecat Mița R. și Suchi, masa a fost fărâmițată, cafelele izolat luate. La 4 m’am dus la Curti să cumpăr 20 kg. de brânză pentru București: o discuție oțioasă și stupidă. Atitudinea Chiranei, indiferentă, vizibil. Am stat puțin; am mers la Menaru, unde nu am mers toată săptămâna pentrucă ea a fost ocupată la Hurm... și la văruit. Am găsit-o frământând un fel de clătite turcești; frământa și conversa cu aere disprețuitoare de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu mai ’ta pe d’um, vin’ la noi apum“? [...] Iată, sfârșitul acestei hârtii determină efuzia mea epistolară de astăzi. Nu înainte de a-ți spune că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine însămi. Trec prin fața cutiei și mă fac indiferentă, mă uit cu ochelarii - și fără - și apoi plec mâhnită, resemnată și totuși fericită că aștept, că exiști, că ești copilul meu iubit. Mamina [manșeta paginii] Astăzi, 6 decembrie, zi de vizite: Maria, Irène și apoi Sab[ine] foarte, foarte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pașaport ca să vină să se îngrijească, are ceva la șira spinării, săraca -, cealaltă îmi vorbea de „Mircică“ spunând că i-a scris două cărți poștale cu „Muți scump, Muți iubit, kilogramul de porto cale costă 100 de franci“. Nu erau indiferente, erau normale, dar eu, îmi dau seama, sunt - din cauza vârstei poate - anormală, stupidă... Însă dacă sunt pregătită să ajung la un moment când co respondența dintre noi ar fi complet întreruptă, am dreptul, acum, când încă se poate (de vreme ce celelalte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]