2,975 matches
-
identice în sensul lor ascuns. Toate miturile vizează misterul. Interinfluența culturilor, datorită marilor diferențe dintre ele, nu poate fi suficientă ca să explice această conformitate. Spaima față de ambianța neexplicată este accidentală. Ea își are rădăcinile în imaginația inconștientă; spaima față de misterul inexplicabil se referă la esențial, sensul etic al vieții efemere. Sursa ei se află în imaginația supraconștientă, care, spiritualizîndu-se, creează imaginea simbolică a misterului. Ținînd seama de sentimentul uman, spiritualizarea aceasta constituie o elevație, o sublimare a spaimei, în raport cu misterul însă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
forna venerării unei "forțe" misterioase primitiv simțită drept o amenințare care anihilează orice mijloc de apărare, sugerînd recurgerea la implorare. Aceasta spaimă sublimată transformată în adorare este cea care caracterizează simțul religios sub forma sa exprimata prin imagini. Misterul esențial inexplicabil "esența" misterioasă a vieții, dacă-i putem spune așa este cel care, suferind o transpunere pe plan imaginativ, reprezentată sub forma unei imagini pur simbolice, a fost numit în toate timpurile "Divinul". Pentru a înțelege procedeul mitic în lumina întregii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în răspuns, ar însemna asumarea sarcinii de a formula o întrebare și de a da un răspuns care nu ar trebui să conțină nici un antropomorfism, ceea ce este evident imposibil. E ca și cum am spune că întrebarea și răspunsul se referă la inexplicabil, de unde urmează că răspunsul nu adaugă nimic la întrebare. Semnificația lor comună este următoarea: MISTERUL ESTE MISTER, propoziție închisă în ea însăși care nu permite nici o dezvoltare explicativă. A vorbi despre un "Creator" nu constituie o explicație, ci o speculație
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Activitățile sînt bune sau rele (susceptibile sau nu să formeze o conexiune armonioasă și îmbucurătoare) în funcție de faptul dacă motivele lor sînt adevărate sau false, juste sau perverse, adică justificabile sau nu față de spirit și de efortul acestuia de a învinge inexplicabilul, care în ceea ce privește motivele, este inavuabil, înseși motivele care nu pot fi mărturisite, fiind penibile și ascunse mai mult sau mai puțin voit, sînt și ele legate prin analogie de contrastul ambivalențelor. Culpabilitatea refulată este, de exemplu, polul opus al vanității
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a sinelui, iar cealaltă corectivul: subvalorificarea, insatisfacția obsedantă a acestuia. Energia motivantă scindată patologic este paralizată, devenind "forță moartă"; dar, pe baza vanității manifeste și constatabile, existența polului opus refulat poate fi în continuare dovedită analitic, acesta fiind totodată psihicul inexplicabil din fiecare individ, cauza suferinței sale. Incapicitatea mărturisirii constituie o greșeală individuală în raport cu principiul esențial al vieții, bucuria, rezultat al armonizării, în opoziție cu spiritualizarea, refularea este semnul unei spaime exaltate fată de adevărul sinelui. Ea reprezintă o angoasă vitală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mici detalii ale vieții lui de zi cu zi. Detaliile depind în mod esențial de motivația intimă a fiecăruia, prefigurată cîndva de simbolistica mitologiilor, fără de care viața umană, biogenetică încă de la apariția ei, s-ar prăbuși iremediabil în spaima față de inexplicabil și în cea față de mediul înconjurător neexplicat. La ora actuală, spaima față de ambient este în primul rînd cea față de cauzele neexplicate ale dezordinii vieții sociale și de inter-reacțiile ei subconștient motivate. Cauza esențială a dezordinii sociale este pierderea spaimei sacre
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
legalitatea mecanică). Dat fiind că orice cauză este pentru el intenționată, totul devine capriciu din punctul lui de vedere. Intențiile care îl înconjoară enigmatic ("spiritele") pot pune stăpînire și să anime orice obiect (mai ales obiectele capabile de mișcări fizice inexplicabile, care i se par animate: fulgerele, norii, vîntul apa care curge etc). Intențiile pe care omul primitiv le suspectează peste tot deoarece pot acapara orice obiect se pot sluji la fel de bine de el însuși, de propriul lui trup; el nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mușcătură provoacă maladia, adică moartea, nu mai sînt considerați de la bun început drept spirite rele. Regularitatea care leagă consecințele mușcăturii de faptul real al întîlnirii cu animalul șarpe este înțeleasă, iar consecințele mușcăturii nu mai sînt concepute ca un fapt inexplicabil, ca o pedeapsă aplicată de un spirit rău (pentru încălcarea unui tabu, de exemplu). În schimb, faptul întîlnirii cu șarpele este cel imaginat ca fiind o pedeapsă. Spiritul ostil a trimis șarpele, animalul real. Șarpele va râmîne parțial o creație
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
organizatoare răspîndită în toată natura, care dirijează toate fenomenele naturale. În cadrul simbolului Dumnezeului unic semnificația morală și cea metafizică constituie un singur tot. Simbol al creației manifeste, Dumnezeu este personificat în plan metafizic și devine simbolic "Creatorul". El veghează asupra inexplicabilului și a misteriosului (care pot fi exprimate doar sub forma visului și a imaginii), asupra faptului evident că misterul a devenit evident; că a fost "emanată" o lume care s-a desprins de mister și care poartă în ea stigmatul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Criticismul german își asumă sarcina de a aborda chestiunea sub un unghi nou. Este cunoscută soluția magistrală propusă de Kant în "Critica rațiunii pure". Ca să restabilească domnia cauzalității, Kant introduce noțiunea de mister, pe care îl numește "Sinele lucrurilor", aspect inexplicabil, ca să zicem așa, al fenomenelor existente: "cauza primară", al cărei efect ar fi lumea manifestă, la rîndul ei supusă în mod necesar înlănțuirii misterios preexistente a cauzei și efectului. Astfel, Kant a introdus pentru prima dată în istoria filosofiei distincția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
zicem așa, al fenomenelor existente: "cauza primară", al cărei efect ar fi lumea manifestă, la rîndul ei supusă în mod necesar înlănțuirii misterios preexistente a cauzei și efectului. Astfel, Kant a introdus pentru prima dată în istoria filosofiei distincția dintre inexplicabil și explicabil. Dar datorită faptului că pentru el inexplicabilul nu este misterul insondabil, ci "lucrul în sine", cauza primară existînd în afara temporalului, Kant reintroduce în fond dumnezeul real, căci pentru teologie, dumnezeu a constituit dintotdeaura "cauza primară", causa sui, adică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
efect ar fi lumea manifestă, la rîndul ei supusă în mod necesar înlănțuirii misterios preexistente a cauzei și efectului. Astfel, Kant a introdus pentru prima dată în istoria filosofiei distincția dintre inexplicabil și explicabil. Dar datorită faptului că pentru el inexplicabilul nu este misterul insondabil, ci "lucrul în sine", cauza primară existînd în afara temporalului, Kant reintroduce în fond dumnezeul real, căci pentru teologie, dumnezeu a constituit dintotdeaura "cauza primară", causa sui, adică explicația cauzală a misterului fără nume. Adevărul este că
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Schelling face tot posibilul începînd de atunci să elimine dumezeul real reintrodus de Kant. Critica Cunoașterii atinge punctul culminant prin "FENOMENOLOGIA SPIRITULUI" a lui Hegel. Spiritul nu mai este o entitate transcendentă (Spiritul absolut al Scolasticii devenit la Kant Sinele inexplicabil, explicat în cele din urmă drept principiu moral). Spiritulul este la Hegel un fenomen imanent, care duce pe calea evoluției la gîndirea conștientă a omului și la imanența conștientă a sensului moral. "Sinele" lui Kant este eliminat dar o dată cu el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și o dată cu ele însăși posibilitatea unei metafizici simbolice. Cercul erorii se închide; dar el nu se închide decît ca să ducă din nou la adevărul simbolic, deoarece acest cerc a avut drept puncte de pornire dogmatizarea simbolurilor și explicarea speculativă a inexplicabilului, speculație prin care credința într-un dumnezeu real este opusă celei în misterul vieții: religia contra religiozității. Ceea ce neagă filosofia devenită critică a cunoașterii este posibilitatea de a-l cunoaște realmente pe dumnezeul presupus a fi un personaj concret care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu existență reală. Atunci cum să nu fie adevărat și faptul că toate fenomenele naturale posedă un aspect misterios imanent întregii naturi și care ar trebui foarte firesc să devină la specia gînditoare emoția în fața realității misterului de neconceput și inexplicabil? Nu este deci suficient să spunem "gîndesc, deci exist". Constatarea aceasta, justă în sine, necesită firește punerea întrebării metafizice: "dar cum se face că gîndesc că exist?" Refuzînd să recunoască necesitatea acestei întrebări fără răspuns, critica cunoașterii devine ea însăși
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
însă din misterul-Dimnezeu decît aspectul simbolic al legislatorului moral. Aspectul "Creatorului" rămîne misterios, rămîne mister. Numai omul puificat are atîta încredere și dragoste față de esențial, în cunoașterea sa intim trăită a misterului-legislator, încît aspectul rămas misterios, misterul creației pentru totdeauna inexplicabil, nu-l mai înspăimîntă și nu-l mai neliniștește. Poate spune că-l cunoaște pe Tată, că este una cu el, deoarece întreaga lui activitate este motivată de emoția în fața misterului. Mitul exprimă starea aceasta sufletească prin simboluri: încarnare, sanctificare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
13 oi; că 6 pietre plus 7 pietre fac 13 pietre? Pentru mine, acest lucru este unul din cele mai puternice exemple ale irezonabilei eficiențe a matematicii. Într-adevăr, găsesc că acest lucru este, în același timp, și straniu, și inexplicabil. În dezvoltarea numerelor, ajungem apoi la faptul că aceste numere, care calculează întregii, au fost folosite cu succes pentru a măsura de câte ori poate fi folosită o lungime standard pentru a epuiza lungimea de măsurat dorită. Dar acest lucru trebuie să
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
inclusiv cu retorica manifestului: revizuirea drastică a canonului cultural-ideologic românesc, pe baza aderenței la o formă autohtonă de corectitudine politică. Spunând asta, salut totuși o atare formă asumată public de partizanat (ocazional dezmințită de însuși Ion Bogdan Lefter, în mod inexplicabil), deși sunt departe de a-i îmbrățișa conținutul ideologic. În fond, generația mea - Generația ’80 - și-a petrecut deceniul eponim în confuzia metapolitică și culturală a ceaușismului târziu, inclusiv prin aderența simultană la un postmodernism fără ideologie (și, în orice
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
discurs consacrat Luceafărului urmărește o fenomenologie a temelor eminesciene, în care fundamentală este cea a Ființei - sacrificând voluntar, în cazul acesta, frumusețea formală -, pentru a releva „latența mitică” a cuvintelor, valoarea lor de simbol (în care semnificatul este deci transcendent, inexplicabil și indefinibil). Nu de puține ori autoarea își mărturisește stupoarea în fața „profunzimilor care-i scapă”, atunci când vorbește de „abisul” eminescian. Luceafărul este descris ca un complex mitic, sinteză specifică între Hyperion, Zburătorul, Narcis și Orfeu, totul concordat cu mitologia eminesciană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
ianuarie, 122. 4. Utilizarea terapeutică a extractului pancreatic al lui Paulescu purificat de Collip a fost realizată de Banting în februarie 122, acțiune nejustificată din punctul de vedere al cutumelor impuse de introducere în terapeutică a unor medicamente noi și inexplicabil acceptată de colectivul medical al spitalului din Toronto. Partea a patra “Protestul și dezamăgirea lui Paulescu din 123 - 125” în care, într-o manieră patetică, pe deplin justificată, autorul descrie surprinderea totală și efectul devastator pe care l-a avut
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și păcat. Și aici, și în Securi pentru funii (1970), R. manifestă o înclinație aparte pentru latura absurdă a vieții, lăsându-se însă, de cele mai multe ori, tentat doar de jocul cuvintelor, de speculațiile lexicale. El nu investighează întâmplări paradoxale sau inexplicabile, ci încearcă să inoculeze mister unor fapte absolut banale. Partea cu adevărat rezistentă din aceste culegeri o constituie proza fantastică, halucinantă, la granița dintre vis și realitate, cum ar fi povestirea Târgul cel mare, ce amintește prin detalii și atmosferă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
cele feminine, în intrigile altor bărbați - tați răi, unchi geloși, stăpâni războinici - constrânși de forțe pe care nu le pot controla și incapabili de a-și dirija propriul destin 712), se transformă în violatori (Tereu abuză de Philomela în mod inexplicabil, nemotivat, poate chiar involuntar, dintr-o dorință brutală; Tarquin o violează pe Lucreția dintr-o pasiune care poate fi cumva explicabilă, aceea a unei competiții masculine, ce îndeamnă la concupiscență și violență 713 ). Pe lângă această imagine, oarecum deplorabilă, pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Tați precum Anchises și Pandeon, deși trăiesc, nu au puterea de a-și proteja fii sau fiicele, sau, ca în alte cazuri concrete, acești părinți cauzează răul, intenționat sau nu, generațiilor tinere. Tații lui Tisbe și Piram interzic, în mod inexplicabil, iubirea și astfel generează, indirect, moartea propriilor copii. Aeete pecetluiește dispariția Medeei, atunci când îi poruncește să stea la masă alături de Iason. Tezeu îi lasă moștenire fiului său, Demophon, nu doar aspectul plăcut, dar și modul infidel de a le trata
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a pornit să se bocească,/ Ci s-a supus la voia-mpărătească”795 Nu face decât să îi dea copilei o ultimă binecuvântare, rugându-se divinității să o primească ca pe o jertfă a propriei ei măriri, dovedind o tărie morală inexplicabilă chiar și pentru narator: „Ci ea a strâns din dinți și, neclintită,/ A îndurat năpasta cea cumplită.”796 Atitudinea femeii este de o stăpânire perfectă, păstrând față de cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
amiază de vreme ce poetul se așeza pe pat, adică se repauza. Vom vedea că este și o altă variantă, a morții nocturne spre 16 iunie dimineața, atestată de știrile din presă rezultate, fără îndoială, din comunicate ori declarații ale medicilor variantă inexplicabilă de vreme ce dr. Vineș declară că transcrie fișe medicale sincrone bolii. Rezultă, încă o dată, că nu vrea să-l contrazică pe D. Cosmănescu care fixase momentul tot ziua, vorbise tot de așezarea poetului pe pat, etc. Fișele doctorului sunt, însă, parțiale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]