KorAP: Find »[drukola/base=insista & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...610 >

15,241 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

mișcă, te rog să-mi spui! Nu vreau să mă ia pe nepregătite, Nu pricep de ce stă acolo, spuse Calistrat și el nerăbdător. Ar fi trebuit să se repeadă spre tine până acum. Tu ai auzit ce te-am rugat? insistă Cristian. Am auzit! răspunse bătrânul cu o voce agasată. No, fii pe pace, dacă se apropie ai să știi. Deocamdată nu se întâmplă nimic și asta nu-mi place deloc, mă pune pe gânduri. Ți-am spus eu că ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
apoi mergem la treabă. L-ai auzit, nu vrea să vii și tu acolo. Și ce dacă nu vrea? Nu sunt obligată să țin seama de voința lui Calistrat. Domnițele nu se supun paznicilor. S-ar putea să aibă dreptate, insistă inspectorul, e foarte periculos. Și eu cred că ar fi bine să rămâi acasă. Bine, mai vedem noi ce facem. 23 Era trecut bine de amiază, soarele strălucea puternic și se lăsa se zăpușeala. Așezați pe bușteanul prăbușit, Cristian și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
umeri pentru că era clar că ea nu aștepta nici un răspuns. Încercase s-o lase acasă, așa cum îi ceruse Calistrat, însă domnița nici nu voise să audă una ca asta. Calistrat a spus că asta-i o treabă numai pentru paznici, insistase Cristian, iar eu îi dau dreptate. Ar putea fi periculos. Calistrat să-și vadă de treaba lui! Vin cu voi ca să mă asigur că totul este în ordine, îi replicase hotărâtă Ileana, ieșind pe poartă împreună cu el. Nu mai încăpea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
eu dinamita din ladă și o pun în traistă. Acolo, după stânca aceea cred că ar fi cel mai bine. Ești sigur că poți să faci asta? întrebă femeia. Nu-i prea periculos? Sigur că e periculos, de asta și insist să plecați de aici. După ce umplu traista, îl voi chema pe Calistrat să mă ajute să le pun la locul lor. Pe tine am să te rog să rămâi acolo, nu vreau să fii aici lângă mine. Nu te pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de aici. După ce umplu traista, îl voi chema pe Calistrat să mă ajute să le pun la locul lor. Pe tine am să te rog să rămâi acolo, nu vreau să fii aici lângă mine. Nu te pot lăsa singur, insistă ea. Dacă lucrurile nu merg așa cum ne dorim noi, trebuie să rămână cineva care știe ce s-a întâmplat aici. Dar... Ileana, nu mai are rost să vorbim! spuse inspectorul hotărât. Plecați acolo unde v-am arătat. Pierdem vremea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
decât să-l cheme dacă avea nevoie de el ca să coboare de pe stâncă dar din vocea bătrânului rezulta foarte clar că nimic în lume nu l-ar fi convins să renunțe la hotărârea lui. Nu avea nici un rost să mai insiste, n-ar fi fost decât pierdere de timp. Bine, dacă nu vrei să pleci, n-ai decât, ridică Cristian din umeri, însă dacă tot stai aici, încearcă să-ți ții mâinile cât mai departe de exploziv. Uite, îți dau o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
avere. Apropo, să știi că, anul trecut, a făcut un testament la notar. Casa și grădina ți-a lăsat-o ție. M-am trezit cu el la secție fluturând bucata aceea de hârtie în mână. Mi-a lăsat mie testamentul, insistând să nu-ți spun nimic până ce el nu va mai fi. Trebuie să-l caut, e pe aici pe undeva, printr-un sertar. Mirat, Toma tresări auzind acest lucru. Ce-i cu tine? întrebă Pop. Nu te așteptai? Sincer să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
haine în afară de cele pe care le purta el de obicei. Calistrat avea un toiag pe care îl purta tot timpul cu el. Da, așa este. Cred că l-am așezat alături de el, în coșciug. Crezi, ori chiar așa ați făcut? insistă inspectorul, plin de speranță. Așa e obiceiul, fiind atât de bătrân, trebuie să aibă în ce să se sprijine pe lumea cealaltă. Nu pot să bag mâna în foc, dar eu așa le-am spus babelor care s-au ocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de voal și n-am putut să văd bine. Cristian Toma răsuflase ușurat când socrul său îi spusese că moșul fusese îngropat cu tot cu toiag, dar iată că Pop nu mai era sigur. Ce să mai creadă? Oricum nu mai putea insista, deja coman dantul se arăta mirat că inspectorul este atât de interesat de felul în care fusese înmormântat Calistrat iar el nu-i putea explica de ce acest lucru era atât de important. No, dacă nu mai ai și alte întrebări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în pădure ca să urce înspre bârlogul bestiei. După ce reușise să găsească toiagul, o condusese pe Ileana acasă iar el plecase pe munte. Nu mai avea răbdare, trebuia să vadă cu ochii lui ce se întâmpla acolo. Bineînțeles că nevastă-sa insistase să vină și ea cu el dar inspectorul o refuzase ferm. Dimineața era aproape și nu voia ca socrii lui să intre la bănuieli negăsindu-i acasă pe nici unul dintre ei. Zgribulit, Cristian Toma își trase fermoarul hanoracului până sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pricepi că nu ai ce căuta aici? În halul în care te afli acum nu ești bun de nimic. Nu ai face decât să mă încurci. Argumentele lui Calistrat erau raționale și pline de bun simț, așa încât inspectorul nu mai insistase. Coborâse de pe munte ajutat de cei doi și, împreună cu Ileana se dusese acasă. Urcase direct în camera lui să se spele și să își schimbe hainele rupte și pline de praf. Ileana rămăsese jos împreună cu maică-sa care le deschisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
tele părinților miresei care se plângeau că nu au timp pentru pregă tirile necesare unui asemenea eveniment. Lui Cristian i se păruse că la nuntă venise toată suflarea din Baia de Sus. Numai Calistrat nu fusese de față. Deși inspectorul insistase personal să vină, bătrânul îl refuzase. No, nu-i vorba de mine, îi spusese el, eu vreau să fiu lângă voi. Lumea însă nu mă vede cu ochi buni, v-aș strica petrecerea și nu-mi doresc așa ceva. Nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl refuzase. No, nu-i vorba de mine, îi spusese el, eu vreau să fiu lângă voi. Lumea însă nu mă vede cu ochi buni, v-aș strica petrecerea și nu-mi doresc așa ceva. Nu mă interesează ce spune lumea! insistase Toma. Ești prietenul meu, cum să nu vii? E nunta mea și a Ilenei, iar noi te vrem la petrecere. Era convins că îl lămurise pe moșneag dar, în ziua cu pricina, acesta nu își făcuse apariția. La biserică, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a veniturilor reali zate. De aceea vreau să existe, cel puțin scriptic, cât mai multă marfă, pentru a nu avea probleme mai târziu. Boris nu era de loc convins că șeful său avea dreptate ba, dimpotrivă. Renunțase însă să mai insiste, știa că, odată ce îi intra ceva în cap, nu mai reușea nimeni și nimic să-l convingă de contrariu. Continuase să întocmească documente fictive pe care le ducea personal contabilului șef. Numai că acesta nu era prost deloc, se prinsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de urgență pe bătrânul Vișinescu. Acum? se arătase mirat Boris, privind la ceas. Discuția avea loc în biroul lui Vlad, imediat după miezul nopții. Acesta era înconjurat de hârtii scoase din dosare pe care le studia foarte intens. De îndată, insistase acesta nervos, și spune-i să aducă și documentele pe care le-a furat de la noi. Vezi cum vorbești cu el! Vreau să-l faci să priceapă că nu glumim cu treaba asta. Ori vine, ori ... lăsă acesta fraza neterminată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sape pentru a găsi aurul mult căutat. Aveau ei semnele lor care le spuneau că sunt aproape de zăcământul bogat. Pentru Godunov, zona nu se deosebea cu nimic de rest, însă lui Vlad Mihailovici începuseră deja să-i sticlească ochii și insistase să treacă imediat la treabă. Aduseseră oameni care să excaveze în timp ce Boris se ocupa să deschidă un drum prin pădure până la noul punct de lucru. Patronul vedea acolo o exploatare mare și intenționa să aducă utilaje cu care să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de mâna cu care acesta îl strângea de gât. Se eliberase cu ușurință, împingându-l la o parte pe agresor. Pornise apoi cu pași mari spre pădure, continuând să arunce fulgere din priviri către minerii rămași încremeniți în camion. Oricât insistase Boris, oricât îi amenințase și zbierase la ei, nu reușise să-i determine să se apuce de lucru. Nimeni nu mai voia să muncească acolo. Muncitorii refuzau să continue să sape. Merce narului nu-i venea să creadă că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lucrau și pusese oameni de pază care să asigure perimetrul. Fără nici un rezultat, în fiecare dimineață, chiar înainte de a veni la lucru cu minerii, el era acolo, blestemând și amenințând ca de obicei. Nu se poate! Înțelegi, nu se poate, insistă Mihailovici. Individul acesta se plimbă ca la el acasă, prin curtea noastră! făcu el un gest circular cu mâna. Asta înseamnă că toate măsurile tale de pază sunt varză. Bomboana pe colivă o reprezentase momentul când se trezi seră cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
griji pentru mine, mă descurc. Tu ai auzit ce am spus? De data asta, nu te mai las de capul tău. No, ori lucrăm împreună, ori încep ancheta oficial. Oamenii aceștia sunt foarte periculoși. Acesta e și motivul pentru care insist să nu fii singur. Nu te mai încăpățâna, măi, ficior! continuă Pop, văzând că inspectorul încă ezită. Ai nevoie de mine, la fel de mult cum am și eu nevoie de ajutorul tău. Știu că ești un investigator iscusit, însă nu cunoști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mă privește cum faci, n-ai decât să-l ucizi cu mâinile goale dacă nu vrei să procedezi cum ți-am spus eu. E treaba ta, numai elimină-l cât mai repede. Godunov știa că nu are rost să mai insiste. Își cunoștea foarte bine șeful, în lunga perioadă petrecută alături de Vlad, asistase de multe ori la ieșiri de acest fel. Știa că, odată ce acesta lua o decizie, nimic nu-l mai putea întoarce. Clătinând resemnat din cap se îndreptă încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să se apuce de săpat, închisă în măruntaiele muntelui. Într-adevăr, ei fuseseră cei ce o eliberaseră. Încercase să-i spună acest lucru și șefului său, numai că nu reușise să o facă așa cum trebuia. Exasperat de faptul că acesta insista să-l convingă că au de a face cu un animal, îl întrebase unde stătuse acesta până acum. Mihailovici nu-l lăsase să vorbească până la capăt, dar pe Godunov îl mai înspăimânta ceva. Dacă într-adevăr era un animal, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
după care rămase tăcut. Te ascult! spuse Mihailovici după câteva clipe în care îl lăsase să savureze cafeaua. Povestește ce ai făcut la grota de pe platou, vreau să știu fiecare detaliu! Boris îi relată cu lux de amănunte aventura sa, insistând asupra faptului că, pe parcursul zilei, bestia nu putea ieși afară din peșteră, lumina soarelui o ținea prizonieră în subteran. Sublinie și groaza pe care o răspândea în jur atunci când se apropia de cineva. Ai observat că nu intră în spațiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îi îmbărbăta el. Până atunci nimeni nu se oprește nici pentru a se duce la budă. Fiecare dintre ei era un supraviețuitor al măcelului din seara precedentă, văzuseră cu ochii lor tot ce se întâmplase, așa încât nu era necesar să insiste prea mult. Oamenii se străduiau din răsputeri să îndeplinească ordinele mercenarului șef. Cu toții erau foști combatanți în trupele speciale. Făcuseră multe la viața lor iar de văzut, văzuseră și mai multe, însă cu un asemenea inamic nu se mai întâlniseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de treabă de făcut și totul cu maximă discreție. La fel cum orice călătorie începe cu primul pas, tot planul său depindea de capturarea duhului. Dispoziția ca pe parcursul nopții, nimeni să nu iasă afară din clădiri, o menținuse în vigoare. Insistase să meargă singur pe platou, el și numai el se aventura acolo, ca să declanșeze capacul capcanei. Deși nu se aștepta să se ofere nimeni să-l însoțească, nu se putu opri să-i disprețuiască nițel pe ceilalți, văzând că toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
când, arunca priviri speriate pe fereastră, ca și cum se aștepta să apară cineva ori poate ceva în curte. Ușa de jos este închisă? întrebă el pentru a treia oară. E nebun! răbufni Pop nervos. Ar fi bine să o țineți închisă, insistă Vlad, credeți-mă că știu ce vorbesc. Mihailovici era speriat de-a binelea. Nu de cei doi polițiști care îl interogau, pe el îl înfricoșa duhul lui Godunov. Nu știa dacă acesta reușise să prindă arătarea, iar în cazul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]