2,850 matches
-
a resfințit la 27 iulie 1969, în vremea înțeleptei arhipăstoriri a Părintelui Patriarh Justinian, preoți fiind: Ioan Nicolae, paroh, Davidescu Marin, ajutor, cântăreț Matei Serghie, epitropi: Iancu Grigorescu, Vasile Mărăcineanu, Gh. loniță, Petre Grigorescu, Const. Râdulescu; consilieri parohiali: Dumitru Popescu, institutor, Iosif Avram, Dtru Alexandrescu, Gh. Bugoi, Stoica Marin, D. Teodorescu, Pavel Vasile, T. Vasilescu. Pictori: Profeta Eugen, Zemlica Victor Inginer: N. Panait Paroh: Preot Ioan Nicolae ". 1970 Biserica avea să treacă însă printr-o nouă și grea încercare. Cutremurul din
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
(n. 25 octombrie 1948 Telciu, județul Bistrița-Năsăud) este prozator, eseist și istoric literar român. Institutul Pedagogic de Institutori, Cluj-Napoca-1970 Suverana clipă, Bistrița, 1978, Spații posibile, 1980, Bistrița, Poem pentru orașul natal, antologie, Ed. George Coșbuc, Scriitori Bistrițeni, 2007, Ed. George Coșbuc. Revista-magazin „VIAȚA-AZI”, 1997-funcția: director-fondator; Revista literară „Litera Nordului”-director-fondator; Revista „Săptămâna politică”-director-fondator; Editura George Coșbuc - director-fondator
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
arhaică a cuvântului maimuță, momâie, sperietoare.(din "maimu", în ngr. sau tc.) Orașul avea pe atunci o populație mare de aromâni. Comunitatea aromânilor (Comuna armânească - "Frats Manachia") reprezintă azi 1,3% din populația orașului. Tatăl său, Naum Maimuca, a fost institutor și ulterior, director al Școlii Centrale de băieți din Bitolia.(1881-82) În 1887, tatăl său era profesor de fizică și franceză la Gimnaziul din Bitolia, cu o subvenție anuală de 1710 lei. De asemenea, a condus librăria românească din oraș
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
care a deprins de la dascălul sau dragostea de profesia de învățător, îl urmează în urbea copilăriei scriitorului de mai tîrziu, Mihail Sadoveanu. În 1880, Ion I. Onu intra că bursier la Liceul Național din Iași, urmează apoi Școală Normală de Institutori din București, absolvind-o în anul 1890 cu cea mai mare distincție, fiind numit institutor clasa a III-a la Școală Normală de Institutori, Alex. Odobescu. Este apoi subrevizor școlar al județului Ilfov, iar în anul 1898, este numit revizor
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
copilăriei scriitorului de mai tîrziu, Mihail Sadoveanu. În 1880, Ion I. Onu intra că bursier la Liceul Național din Iași, urmează apoi Școală Normală de Institutori din București, absolvind-o în anul 1890 cu cea mai mare distincție, fiind numit institutor clasa a III-a la Școală Normală de Institutori, Alex. Odobescu. Este apoi subrevizor școlar al județului Ilfov, iar în anul 1898, este numit revizor școlar pentru județul Falciu, apoi pentru județul Tulcea. În 1911 pleacă la Geneva pentru a
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Ion I. Onu intra că bursier la Liceul Național din Iași, urmează apoi Școală Normală de Institutori din București, absolvind-o în anul 1890 cu cea mai mare distincție, fiind numit institutor clasa a III-a la Școală Normală de Institutori, Alex. Odobescu. Este apoi subrevizor școlar al județului Ilfov, iar în anul 1898, este numit revizor școlar pentru județul Falciu, apoi pentru județul Tulcea. În 1911 pleacă la Geneva pentru a-și desavirsi pregătirea profesională la Institutul - Jean Jacques Rousseau
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
la dezvoltarea orașului, unii dintre ei fiind membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea s-a dezvoltat. În perioada interbelică funcționau aici două societăți culturale evreiești. La Liceul "Dragoș Vodă" se preda religia mozaică de către rabinul dr. Wolf Mischel (1907-1921) și de institutorul liber Wetter (1921-1925). Din 1925, profesorul de religie mozaică nu a mai fost plătit din bugetul statului, ci din taxele elevilor mozaici. În perioada 1946-1956, profesorul Leon Rauchwerger a predat religia mozaică și limba rusă. Conform recensământului din 1930, în
Templul Havre Gah din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323665_a_324994]
-
la dezvoltarea orașului, unii dintre ei fiind membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea s-a dezvoltat. În perioada interbelică funcționau aici două societăți culturale evreiești. La Liceul "Dragoș Vodă" se predă religia mozaica de către rabinul dr. Wolf Mischel (1907-1921) și de institutorul liber Wetter (1921-1925). Din 1925, profesorul de religie mozaica nu a mai fost plătit din bugetul statului, ci din taxele elevilor mozaici. În perioada 1946-1956, profesorul Leon Rauchwerger a predat religia mozaica și limba rusă. Conform recensământului din 1930, în
Sinagoga veche din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323666_a_324995]
-
de învățător și de atunci a slujit și biserica, și școala. El deschsese în casa parohială de la Răuceștii de Sus o școală primară pentru copiii sărmani ai țăranilor din sat. Pe 1 septembrie 1938 preotul Resmeriță a fost transferat ca institutor în orașul Iași la Școala primară Nr.11 Socola, iar ca preot, la biserica „Sf. Ilie” de pe strada V. Alecsandri nr. 9 (a fost demolată în anul 1953, după ce fusese bombardată în timpul războiului). În seara zilei de sâmbătă, 28 iunie
Grigore Resmeriță () [Corola-website/Science/325618_a_326947]
-
învățătorul Preda Barbu , de la școala Băești, a primit, pe lângă mulțumirile sătenilor, un inel de argint și o rublă , în dar, din partea lui Barbu Pârâianu, proprietar. Eforia școlilor - cu aprobarea Secretariatului statului - publică o notă în Buletinul Oficial și îi cere institutorului superior să mulțumească aceluiași învățător, din partea sa, ” pentru împlinirea datoriei”. (Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuță - Istoria învățământului din Oltenia, vol. II,Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981, pag.181-182). În anul 1909, la Obislavul, a funcționat ca învățător I.N. Dumitrașcu, unul dintre
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
celor folosite de principalele minorități. Plecând de la acest principiu, autoritățile române au numit profesori, desemnați "hogi", care să-i învețe pe copii limba turcă, chiar și în școlile românești frecventate de copii musulmani. În programul Școlii normale de învățători și institutori din Constantă, creată în 1883, figură că obligatoriu studiul limbilor turcă și bulgară. Ținând seama de existență fostului seminar din Babadag, Legea de organizare a Dobrogei din 9 martie 1889, art. 21, hotărăște: "„Se va înființa în orașul Babadag un
Seminarul musulman din Medgidia () [Corola-website/Science/326338_a_327667]
-
a Apelor din România prin proiectarea schemelor de amenajare complexă a mai multor sisteme hidrotehnice, precum și a lucrărilor hidrotehnice aferente în calitate de șef de proiect complex sau consilier Născut la 18 septembrie 1924 dintr-o familie de cărturari, ambii părinți fiind institutori la Scoala Floreasca din București, s-a înscris în 1935 la Liceul Spiru Haret, pe care l-a absolvit în 1943. A urmat în continuare cursurile Facultății de Construcții din cadrul Școlii Politehnice din București pe care a absolvit-o în
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
român, de naționalitate evreu. În decursul timpului, ca publicist, a folosit mai multe pseudonime: B. Askenazi, Ion Corbu, Ion Crângu, Vasile Crângu, Luca Zimbru, Cireșeanu, Barbu Exoticu, Germanicus Galitiensis, Tedesco. Benjamin Deutsch s-a născut la Galați, fiul lui Iacob, institutor la școala izraelită din acest oraș, și Sanina Deutsch. La 10 ani, Benjamin Deutsch rămâne orfan de tată. Pentru a întreține familia, ocupă diferite funcții mărunte, ca practicant de birou, reporter, funcționar etc. În 1904, debutează cu poezie în săptămânalul
Barbu Nemțeanu () [Corola-website/Science/322306_a_323635]
-
(n. 7 ianuarie 1888, Bârlad - d. 13 decembrie 1967, București) a fost un medic român, profesor de microbiologie la Facultatea de Medicină din Iași. s-a născut la Bârlad într-o familie de institutori. Absolvent al Liceului „Gheorghe Roșca Codreanu” din orașul natal, s-a înscris la Facultatea de Medicină din București ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1906-1911. A fost interesat de microbiliogie încă din perioada studiilor medicale si a participat
Petru Condrea () [Corola-website/Science/327300_a_328629]
-
(n. 11 august 1945, Chambéry, Savoie - d. 11 aprilie 2001, Chasselas, Saône-et-Loire, Bourgogne) a fost un ceramist francez. Fiu al unor institutori, și-a petrecut copilăria la Montmélian în Savoie. În 1959, el și fratele său mai mic, Jean, (n. 15 ianuarie 1947) și-au instalat primul atelier în subsolul casei familiei lor. În 1962, cei doi frați au reușit să organizeze
Alain Girel () [Corola-website/Science/329028_a_330357]
-
sfârșitul secolului al XlX-lea când, prin donația academicianului Vasile Alexandrescu Urechia, s-a deschis o expoziție permanentă la Colegiul "Vasile Alecsandri" care cuprindea obiecte de artă plastică și decorativă, monede, documente și alte înscrisuri din epoca modernă. Prin strădania institutorilor Paul și Ecaterina Pașa, în anul 1913, într-o sală de clasă de la Școala de Băieți nr. 6 s-a organizat o expoziție cu bunuri culturale donate de către gălățeni. Bunurile culturale din cele două expoziții, diverse ca tematică, au alcătuit
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” () [Corola-website/Science/331344_a_332673]
-
cu poetul Mihai Eminescu. Cei doi s-au cunoscut la începutul anului 1875, când Eminescu (revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui) a fost numit în comisia de examinare a cărților didactice din Iași. Ion Creangă era în acea vreme institutor la Școala primară de băieți nr. 2 din cartierul ieșean Păcurari și publicase în colaborare "Metodă nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară" (1868) și "Învățătoriul copiilor - carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
cu poetul Mihai Eminescu. Cei doi s-au cunoscut la începutul anului 1875, când Eminescu (revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui) a fost numit în comisia de examinare a cărților didactice din Iași. Ion Creangă era la acel moment institutor la Școala primară de băieți nr. 2 din cartierul ieșean Păcurari și publicase în colaborare "Metodă nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară" (1868) și "Învățătoriul copiilor - carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
măsuri clare și la obiect, atacând problema de la rădăcină. Mijloacele de stimulare pentru educația gospodărească vor fi strânse prin ajutoare, prime, subvenții, înființare de cursuri. Fondul va fi formt din cotizațiile anuale în funcție de calitatea deținută (Învățători 1 lei pe an, Institutori 2 lei pe an și profesori 4 lei.), donații, venituri create prin conferințe cu plată, petreceri, abonamentele publicației. Sediul central este la Iași. Membră poate fi orice persoană de cetățenie română cu o bună reputație morală, interesată de binele femeilor
Asociația Unirea Educatoarelor Române () [Corola-website/Science/333650_a_334979]
-
a Femeilor Române a hotărât construirea unei clădiri în stil național în care să funcționeze Muzeul "Alexandru Ștefulescu", iar ca loc pentru amplasare s a ales „partea din sud din Parcul Orașului Tg Jiu în apropierea podețului care traversa canalul”. Institutorul Alexandru Ștefulescu, director al școlii primare de băieți din Târgu-Jiu întemeiase în 1893 o colecție istorică și arheologică. El reușise să strângă în jurul său oameni de cultură din județ, printre care profesorul Iuliu Moisil, inginerul Aurel Daiconovici și artistul plastic
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
pentru uzul clasei I primară, cunoscută și ca "Abecedarul" lui Creangă, a fost o lucrare didactică redactată de Ion Creangă, în colaborare cu colegii săi institutori C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A. Simionescu. A apărut la Iași, în 1868, și a avut 23 de ediții succesive până în 1893. În epocă și ulterior după aceea până în perioada interbelică, sistemul a permis existența unor
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
rezultatul dorit și a propus reluarea concursului. În 1864, tânărul Ion Creangă, pe atunci diacon înscris la Școala preparandală de la Trei Ierarhi din Iași, unde îl avea ca profesor și director pe Titu Maiorescu, a fost numit prin decret domnesc institutor provizoriu la clasa I-a, secțiunea a II-a, a școlii primare (vasiliene) Trei Ierarhi. Începe astfel o lungă carieră în care scriitorul a slujit cu pasiune în învățământ (chiar și pe timpul destituirii sale vremelnice, între 1872 și 1874), până la
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
redactarea unui manual destinat învățării scrierii și citirii. A făcut-o, probabil, la îndemnul lui Maiorescu și mai ales datorită nevoii grabnice de cărți școlare din acea perioadă. În relatarea lui George Călinescu, Ion Creangă se uni cu alți cinci institutori "„spre a compune un abecedar ca lumea. Până atunci copiii învățaseră cum da Dumnezeu și după cum era și dascălul, cărți fiind puține și proaste”". Gheorghe Ienăchescu (poreclit „Ghiță Chițibuș”) era un vechi prieten al diaconului de pe vremea Seminarului teologic de la
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
dascălul, cărți fiind puține și proaste”". Gheorghe Ienăchescu (poreclit „Ghiță Chițibuș”) era un vechi prieten al diaconului de pe vremea Seminarului teologic de la Socola. C. Grigorescu era un dascăl mai vechi de la Școala primară din Trei Ierarhi unde preda și Creangă. Institutorii V. Răceanu, A. Simionescu și A. Climescu erau și ei colegi de generație de la aceeași școală. Colaboratorii (care conform celor spuse de Creangă s-au reunit încă din perioada 1863-1864) și-au împărțit sarcinile, Creangă păstrându-și "„partea literară și
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
de un corp de literă caligrafică, necesar învățării scrisului de mână, iar apariția cărții risca să întârzie. Autorii s-au adresat atunci nou înființatei „Societăți pentru învățătura poporului român” de la Iași. Aceasta a numit o comisie alcătuită din trei membri (institutorul I.A. Darzeu și profesorii M. Buznea și I. Stavrat) care a analizat manualul și a recomandat tipărirea lui. Prima ediție a fost publicată pe cheltuiala „Societății pentru învățătura poporului român” în 1868 la Iași la tipografia "H. Goldner", într-
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]