15,922 matches
-
singură frază în opera deja vastă a lui Vladimir Tismăneanu care să susțină, fie și perifrastic, o asemenea gogomănie? Poate-ați uitat că Vadim a fost creat de Petre Roman și Iliescu tocmai cu scopul de a-i discredita pe intelectualii critici din categoria lui Vladimir Tismăneanu! Ca unul care-i cunosc suficient de bine scrisul, care am petrecut cu el mii de ore discutând despre viața publică și politică a României, inclusiv a celei interbelice, depun, cu toată seriozitatea, mărturie
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
Tudorel Urian Emir Kusturica spunea că pentru el patriotismul este colecția cu pozele jucătorilor din echipa de fotbal a Iugoslaviei. Chiar dacă pare o afirmație teribilistă, îl înțeleg foarte bine. Cunosc destui intelectuali care privesc fotbalul cu disprețul arătat unei dubioase distracții a plebei. Și, privind ce se întâmplă astăzi pe stadioane (actele de huliganism, scandările rasiste și obscene, declarațiile agramate și vulgare ale finanțatorilor și conducătorilor de cluburi, arbitrii corupți și aranjamentele
La curtea Regelui Fotbal by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7339_a_8664]
-
Lisabonă veche" (p. 80), pentru a salva "o anumită idee a mea despre Portugalia" (p. 101). Scrisorile rezumă întreaga viață a celor doi și faptele brute sunt dublate în mod constant de reflecții, fără exces de analiză, protagoniștii fiind niște intelectuali lucizi, inadaptați, cu o interioritate complicată, ce nu se pot hotărî să treacă la modernitatea ce aduce cu sine uniformitate și conformism. Iubirea este nu numai trăită, ci și gândită, rețeaua de semnificații fiind prelungită și prin intermediul scrisorilor schimbate de
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
permanență de un roman al exilului, tribulațiile intime căpătând relevanță doar pe fondul crizei provocate de regimul comunist, cele patru personaje care fac schimb de scrisori fiind toate plecate din țara în care s-au născut. Este vorba de patru intelectuali ce pun astfel în discuție condiția acestei categorii sociale, atât în regimul totalitar, cât și după instaurarea democrației, tarele românești denunțate dovedindu-se unele cu efect durabil, ce le-au modelat identitatea psihologică. Asistăm la confesiunea revoltată a unui intelectual
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
intelectuali ce pun astfel în discuție condiția acestei categorii sociale, atât în regimul totalitar, cât și după instaurarea democrației, tarele românești denunțate dovedindu-se unele cu efect durabil, ce le-au modelat identitatea psihologică. Asistăm la confesiunea revoltată a unui intelectual profund marcat de "acei ani de ciumă" (p. 21) ai comunismului, în care singura consolare era aceea că nenorocirea calmă în care trăiau cu toții nu era doar a sa, ci aproape a tuturor. În țara percepută ca o imensă închisoare
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
fel de uitare. Pare absurd, dar, odată consemnate în scris, astfel de întâmplări, care nu interesează decât două persoane, participanții la iubire, dobândesc un fel de eternitate." (pp. 183-184). Dragoste, pasiune, singurătate, regăsire de sine, viziune critică la adresa societății, condiția intelectualului, raportul dintre viață și literatură - iată, pe scurt, ce poate găsi cititorul în acest roman al lui Mihai Zamfir.
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
Numai dacă erai român, băiatule, săreai peste rând. Dacă te nășteai finlandez sau nigerian sau american sau canadian, stăteai la rând la rinichiul ăla. Doar în România, pentru că ești Arșinel, ai sărit peste rând. Nu ești doct, nu ești un intelectual, dar îți transmit eu. Dacă nu erai român, azi erai mort. Deci nu este cazul să le dai tu peste bot ăstora. Sigur că oamenii se simt lezați. Dacă îi mușca maidanezul, dacă l-ar fi omorât pe băiatul lui
Radu Banciu: "Băi Arșinel, dacă nu erai român, azi erai mort" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/73543_a_74868]
-
Ascultîndu-l pe Vianu, sunt tentat să filosofez asupra insuficienței efortului atîtor generații în jurul acelorași probleme, peisaje de gîndire". Reacție tipică a unui tînăr literat al anilor '30, cînd portdrapelul entuziasmului generaționist, Mircea Eliade, reclama "depășirea momentului universitar în cultură, coborîrea intelectualului în arenă".
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
chestiune e, cu toate obiecțiile ce i se pot aduce, "mai mult decît util" părînd "a îndeplini criteriile formale ale unei opere cu caracter științific". Adăugăm totuși rezerva noastră față de unele note ale Scrisorii deschise semnate de un grup de intelectuali, la inițiativa lui G.Liiceanu, și adresate președintelui Traian Băsescu, la 7 februarie 2007, pentru "sprijinirea" înaltului demnitar, declarat exaltant "un personaj care pare să devină un președinte pentru alte coordonate istorice". Deoarece, așa cum am relevat și alte dăți, "condamnarea
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
impunere a ordinii socialiste, iar mai apoi, la mijlocul deceniului șapte, în necesitatea destinderii. Dacă ar fi rămas o voce publică, la sfârșitul anilor '80, probabil ar fi devenit un adept al perestroikăi și glasnostului. Stilul său este cel al unui intelectual "clarvăzător", capabil să depisteze foarte repede și exact din ce direcție bate vântul (puterii), iar apoi să se autoconvingă și să argumenteze rațional faptul că aceea este singura direcție corectă. Un fel de Silviu Brucan, dar sensibil mai inteligent și
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
Stauff, care nu este transpunerea sau "decalcul" lui Cioran, am intenționat să evoc tipul unui gînditor și filozof atemporal, etern, dar accentuînd ceea ce mi se pare a fi una din caracterisicile epocii noastre: impostura intelectuală, ceea ce Julien Benda denumea "trădarea intelectualilor". R.B.: Ați mărturisit că nu ați dorit să-l întîlniți pe Cioran, pentru că nu ați vrut să fi fost influențat de persoana lui. Stauff este totuși o "sosie" a lui Cioran, pe care l-ați resuscitat "in vitro". Se mai
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
Sorin Lavric În lumea intelectualilor, forma obișnuiă de revoltă împotriva ireversibilității vieții este jurnalul. Cum s-ar spune, singura revanșă pe care o poți lua în fața timpului este să-i consemnezi trecerea. Dar, dincolo de reacția instinctivă de a compensa disoluția cronologică a vieții, dificultatea de
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
cealaltă parte fără a suferi vreo modificare vizibilă. E același spirit cu aceeași culoare afectivă. Și nu e vorba doar de moderația și umorul fin al autorului, ci de o frecvență aparte a vibrației sufletești. E frecvența nebelicoasă a unui intelectual care nu poate să scrie cu răutate despre nimeni. În lumea literaturii contemporane, calitatea aceasta a început să fie percepută ca un defect. Tocmai elementul care, pentru alții, reprezintă principiul vital de întreținere a motivației culturale, și anume toxinele ostilității
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
îmbrățișează mitul biblic al unei misiuni de cucerire și convertire duse în numele unor porunci fără drept de apel." O viziune, desigur, care poate fi discutată. Unul dintre cele mai captivante eseuri ale acestei cărți este Fin-de-siécle cafč: Modernismul vienez și intelectualul de cafenea. Autorul, Sorin Tomuța, începe prin a contempla acuarela Café Griensteidl a lui Reinhold Völkel, pentru a dezvolta tema importanței pe care au avut-o în atmosfera culturală și în orientarea artistică a Vienei cafeneaua și foiletonul, inseparabile, considerate
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
Realismul constructiv, prin orientarea sa netă către componenta morală a creației, către înțelegerea și explicarea existenței noastre individuale și colective prin analiza expresiei artistice, se definește mai curînd ca o componentă gnoseologică. În fapt, Hans Mattis-Teutsch, în mod real un intelectual de stînga, în sensul stîngii democratice europene, are o nevoie fundamentală, în plină stalinizare a României - ca o ironie a sorții, chiar ca locuitor al orașului Stalin - și în plină ofensivă a realismului socialist, de o rediscutare teoretică a unui
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
realitatea cotidiană. Pe cerul înstelat al conștiinței lui Horacio Oliveira, personajul-cheie din Șotron, există ceva apăsător: diferența hamletiană între a face și a nu face (nicidecum între a fi și a nu fi!). Renunțarea, abandonul (auto-abandonul), iată tema obsesivă a intelectualului existențialist în secolul XX! Iată un individ care ar putea să fie fericit, dar nu poate. Sau nu vrea? Ardoarea anunță arderea, consumarea, sfârșitul; dar acest lucru se întîmplă în logica naturală a lucrurilor. Apoi mai este ceva: a gândi
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
sens, dar nici nu vrea să pună singur marcaje: el doar simte (deși pretinde că mai degrabă gândește). În atmosfera boemă pariziană, fără Maga (cea pierdută, abandonată, alungată, părăsită), alcoolizat și însingurat, dar securizat întrucâtva de o spumoasă causerie între intelectuali anti-sistem, Horacio Oliveira (personaj atroce și aparent anti-emoțional) o poate iubi în sfârșit necondiționat pe Maga (sau mai exact poate admite că o iubește): Oh, iubirea mea, mi-e dor de tine, mă doare lipsa ta peste tot, mă doare
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
pentru că se referă la o întîmplare a cărei istorie e neștiută publicului. E vorba de faptul că UNESCO a declarat anul 1976 drept "Anul Internațional Spiru Haret", iar Comisia Internațională de Astronautică a botezat unul din craterele Lunii cu numele intelectualului român. Motivația forumului internațional a fost aceea că cel care, pentru noi, trece drept întemeietorul învățămîntului modern a fost totodată un specialist în matematica și fizica astronomică, dovadă că teza de doctorat pe care a susținut-o la Paris în
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
s-au simțit obligați să-i acorde atenție. Alexandru Matei, în dorința de "a nu se face confuzie între valoarea omului și a disidentului Monica Lovinescu și valoarea romanului" avertiza că "ar fi trist să se extindă prestigiul ei de intelectual asupra calității de romancier", iar Paul Cernat, deși recunoștea că vorbește din auzite, fără a fi avut timp să citească el însuși, recomanda ca "acest roman să fie citit cu exigență și obiectivitate pentru ceea ce reprezintă în sine, ca literatură
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
pot genera discuții) ale acestei cărți-document" (România literară, 6/4/2009). Memoriile Monicăi Lovinescu, publicate sub titlul La apa Vavilonului, au avut din 1999 și pâna în 2008 deja două ediții cu tiraj bun. Sigur au fost parcurse de numeroși intelectuali, printre care și cei care au scris sau au spus ceva despre Cuvântul din cuvinte. Cum de le-au scăpat tuturor câteva cuvinte din finalul următorului pasaj referitor la atitudinea memorialistei față de scris: "Mai rămâne de elucidat relația mea cu
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
a lui Kim Ir Sen, sprijinită masiv de Stalin, atacase Coreea de Sud, proamericană. Războiul din Coreea va dura trei ani și mulți îl vedeau deja ca debut al unui al Treilea Război Mondial. În aceste condiții, ideologia comunistă făcea ravagii printre intelectuali. După ce luase Nobelul pentru chimie, Frédéric Joliot-Curie declara că "niciodată savanții progresiști, savanții comuniști, nu vor da o parcelă din știința lor pentru a duce război împotriva Uniunii Sovietice"; în anul următor, 1951, Joliot- Curie a primit Premiul Lenin pentru
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
scripte, drept Mache al popii Zamfirache.) Subiectivitatea, înțeleasă volubil ca lejeritate, îl costă scump pe autor. Din fericire, acestea sunt chestiuni mai mult sau mai puțin conexe. Le-am menționat, totuși, din pricina contrastului izbitor cu restul cărții, altminteri extrem de mobilă intelectual. M-a uimit, de pildă, să văd cum rețeaua de suspiciuni a lui Gelu Negrea funcționează exemplar în intrările de dicționar și tatonant în anticamerele acestor intrări. Secvența dedicată lui Costică Parigoridi (din Repausul dominical) se încheie cu o observație
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
în 1990 și în anii următori, căzuți din funcții, aș fi spus despre ei orice, numai c-ar fi consumat droguri, nu. De la Niculescu-Mizil, Verdeț și Mănescu la Dincă și Postelnicu îți lăsau impresia unor troglodiți, și nu a unor intelectuali ce încercau să evadeze în supra-lumea imaginarului și-a beției albe. Ce nevoie avea Pleșiță de droguri, când putea să-și domolească adrenalina stâlcindu-l în bătaie pe Paul Goma? Sau Ceaușescu însuși, care-și satisfăcea setea de putere încolonând
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
mecanice, simplă lectură a textului dogmei de partid: "am început să-mi dau seama că poți să vorbești fără să spui nimic și atunci luam și eu cuvîntul și citeam din broșură". Cînd însă a primit un subiect legat de intelectuali, Doina Cornea și-a spus: "pînă acum a fost glumă, bine; dar nu se mai poate continua așa...". Și, în consecință (era în anii '80, cînd situația țării se deteriora vădit), a optat pentru adevăr: "Trebuia să spunem ce bine
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
țării se deteriora vădit), a optat pentru adevăr: "Trebuia să spunem ce bine ne merge, cît sunt de încurajate cercetarea și scrisul și publicațiile... totul era minunat. Atunci mi-am luat inima-n dinți și am spus tocmai contrarul: că intelectualii sunt terorizați, obligați să scrie ce nu gîndesc...". Pe deasupra și-a îngăduit a elogia cîteva nume rău văzute de oficialități: "sunt autori români care ne fac cinste tuturor - mă refeream la Cioran, Ionescu, Mircea Eliade - și noi nu-i publicăm
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]