4,210 matches
-
la fel ca și abordarea În termeni de „piețe multiple”, care combină o serie de factori pentru a demonstra că există diferite moduri de schimb posibile. Această nouă sociologie insistă pe ideea de rețele, comunitatea astfel formată (care generează Încrederea interpersonală și altruismul) dând naștere unei raționalități În egală măsură instrumentală și non-instrumentală. Mai recent, Rețeaua Sud-Nord Culturi și Dezvoltare propune o critică rațională a concepției obișnuite asupra promovării economice și sociale a națiunilor defavorizate, ținând seama de valorile și de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reprezintă tot atâtea niveluri posibile de categorisire. Fiecare palier necesită principii de diferențiere și de comparare care Îi sunt proprii, permițând astfel să fie evidențiată, În funcție de context, o categorie sau alta. Polul „identitate personală” este pregnant atunci când individul efectuează comparații interpersonale; polul „identitate socială” este activat atunci când intră În joc acest tip de apartenență. Un subiect se poate percepe pe sine ca „bărbat” În cadrul unei dezbateri cu privire la procentul reprezentat de femei În rândul universitarilor, ca „lingvist” Într-o echipă de cercetare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vol. 19 (3-4), 1993; tom II, vol. 20 (1-2), 1994. GILBERT Muriel (2001), L’Identité narrative. Une reprise à partir de Freud de la pensée de Paul Ricœur, Geneva, Labor et Fides. GILES Howard et alii (1973), „Towards a theory of interpersonal accommodation through language: some Canadian data”, Language in Society, vol. 2, nr. 2, octombrie, pp. 177-192. GOFFMAN Erving (1963), Stigma. Notes on the Management of Spoiled identity, Englewood Cliffs, Prentice-Hall. HONNETH Axel (1992), Kampf um Anerkennung. Zur moralischen Grammatik sozialer
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lung, ale acestor „incivilități”), se Întreține În același timp o totală confuzie cu privire la sensul precis și la modul de folosire al noțiunii. Or, este evident că trebuie să ieșim cât mai curând din această situație paradoxală, care impietează asupra relațiilor interpersonale, tulburând spiritele și sensul cuvintelor. Sociologul Eric Debarbieux a arătat că absența conștientizării colective a „micilor atacuri la adresa securității” joacă un rol important În alunecarea progresivă către delincvență (Debarbieux, 1999, tom 2, p. 63). Într-o primă fază, vom porni
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dintre două medii și schimbărilor implicate de acest contact. Astfel, elevii proveniți din medii populare sau din rândul imigranților și-au dezvoltat alte „reflexe” decât cele la care se așteaptă mediul educativ din partea lor. Ei pot prefera, de exemplu, relațiile interpersonale bazate pe valori mai curând umane decât intelectuale sau pot aprecia mai mult elementele concrete decât pe cele care necesită o anumită abstractizare. Toate aceste diferențe sunt potențial generatoare de disonanță În raport cu Însușirea unei noi limbi și a unei noi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
similară cu povestirea vieții sau scrierea propriei autobiografii, este intervievarea cuiva care-și relatează viața. A asista pe cineva în efortul personal sacru al relatării propriei vieții poate fi una dintre cele mai plăcute și mai pline de satisfacții experiențe interpersonale în care am putea fi implicați și o manieră de a le oferi putere altora ghidându-i spre o înțelegere mai profundă a propriei vieți. Am realizat primul interviu de tip povestirea vieții acum 30 ani pentru o teză de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
reprezintă cheia succesului unui interviu. Întrebările care trebuie puse, care ne vor conduce la ceea ce vrem să știm despre povestitor, trec în plan secund și nu necesită prea multe explicații. Partea dificilă a interviului este stilul personal sau, mai degrabă interpersonal, care îl invită pe cel ce-și relatează povestea să facă acest lucru la un nivel profund, sensibil. Comparativ cu alte tipuri de interviu, în acesta cercetătorul este mult mai implicat personal, procesul putând include și un anumit grad de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
corecturi, dacă e necesar. Poate aspectul cel mai semnificativ este că, atunci când veți fi încheiat interviul de tip povestea vieții, veți ști, în mod nemijlocit, cum e această experiență și că este, într-adevăr, una dintre cele mai puternice interacțiuni interpersonale posibile. Este o experiență pe care amândoi o veți prețui, care vă va influența pentru mult timp de acum înainte. 4. INTERPRETAREA INTERVIULUI Sunt mai multe lucruri de făcut după finalizarea interviului decât înainte de a-l realiza. Este important de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
fidelitatea și validitatea nu sunt, în mod necesar, standardele de evaluare adecvate pentru o poveste a vieții. Acesta este un demers foarte personalizat; analiza poveștii vieții este foarte subiectivă și poate avea de-a face cu calitatea și profunzimea relației interpersonale și cu orice teorie care ar putea fi aplicată conținutului narativ. Aceasta este o relație creativă ce se dezvoltă între cele două persoane implicate în interviu și ar putea determina într-o anumită măsură ceea ce se spune și chiar maniera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
porecle: Popescu(le), Ștefan(e), Ursu(le); b) termeni de rudenie: mamă, tată, surioară, mătușă (valorificați și în adresarea inversă - de exemplu, mama i se adresează copilului/unei persoane apropiate folosind termenul mamă); 3) nume generice de persoană, marcînd relațiile interpersonale în plan general - așa-numitele ,,apelative passe-partout" domnule, doamnă, domnișoară și,,termenii de înrudire secundari": fată, băiat, fecior, bărbat, copil(ă), creștin, moș, babă - și în plan particular: prieten(ă), amic(ă), coleg(ă), vecin(ă); 4) nume de profesii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care îl însoțesc (folosiri impuse, uzuale sau facultative - în cazul salutului, mulțumirilor etc.); în raport cu așa-numita,,mecanică a conversației" (rol important, cu precădere în cazul schimbării rolurilor); în raport cu nivelul,,relațional" al interacțiunilor (rol fundamental în negocierea identităților și a relației interpersonale; acești termeni pot exprima deferența, distanța sau intimitatea, tandrețea sau injuria, flatarea, tachinarea, sarcasmul etc.) - de unde posibila funcție de manipulare, respectiv ludică a acestor expresii. Dintr-un alt punct de vedere, într-o analiză semantico-pragmatică a acestor termeni, se disting funcții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a acestor expresii. Dintr-un alt punct de vedere, într-o analiză semantico-pragmatică a acestor termeni, se disting funcții precum cea de interpelare și identificare/desemnare a interlocutorului, de marcare a rolului comunicativ al acestuia (funcția conativă) și a relației interpersonale locutor - interlocutor (în adresarea inversă, și de indicare a locutorului, a condiției acestuia și a atitudinii față de interlocutor), funcția de marcă dialogală (funcția de inițiere a unui dialog, funcția fatică, funcția de încheiere a unui mesaj și de transferare a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în momentul realizării lui și dacă cel care a realizat discursul a aderat sau nu la o normă sau la alta. Dacă discursul este realizat în limba populară, autoritatea nu este relevantă și se reduce la imitație și la influențare interpersonală, dacă însă se înscrie în sfera limbii literare, atunci el relevă măsura în care autoritatea a devenit, prin aptitudinile ei valorice, un modelator al conduitelor în folosirea limbii de cultură. Desigur, în aprecierea performanțelor autorității, trebuie avute în vedere deopotrivă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îl constituie cercetările clinice de după 1950, cînd s-a făcut trecerea de la psihanaliza lui S. Freud la cercetarea formelor psiho-afective și comportamentale surprinse în relațiile interumane. Pe de altă parte, această etapă este revendicată și de cercetătorii din domeniul comunicării interpersonale. În ordine cronologică, se remarcă două etape de cercetare, ambele fiind conturate în jurul unor lideri ai grupului. 1) Prima etapă este marcată de G. Bateson și Don D. Jackson, ale căror studii se îndreaptă către mecanismele care guvernează comunicarea în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate chiar să contrazică, total sau parțial, conținutul informațional vehiculat, atunci cînd interlocutorul are capacitatea de a decoda corect anumite semne etc. Demersul de decodificare a limbajului gestual trimite la o identificare a mecanismelor corporale implicate în relația de comunicare interpersonală. Pe de o parte, considerată drept un fenomen paralingvistic, gestica însoțește permanent enunțarea, marcînd existența unor categorii abstracte care îmbracă forma unor caracterizări diferite (afirmare, negare, îndoială, siguranță, respingere, enervare etc.) și care pot să modifice parametrii comunicării intersubiective. Pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de principiu. A n a l i z a d i s c u r s u l u i nu s-ar putea realiza, de exemplu, fără a avea în vedere condițiile de producere a discursului, determinările istorice, sociale, interpersonale sau de altă natură, care constituie factori al căror statut material nu poate fi contestat. În același timp însă, activitățile raționale și rezultatul lor, care însoțesc producerea discursului, precum și analiza lor, sînt elemente de idealitate în aceeași măsură indispensabile. V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În această perspectivă, se asociază lumea cu scena de teatru: individul este, în mod alternativ, actor, spectator (roluri transparente) sau figurant (roluri subtile sau contradictorii), și fiecare instanță confirmă sau nu rolul jucat de către ceilalți, prin jocul propriului rol. Comunicarea interpersonală poate fi abordată din trei perspective diferite: 1) perspectiva acțională (teoria țintei - comunicarea este unidirecțională); 2) perspectiva interacțională (teoria ping-pong-ului - fiecare protagonist este, pe rînd, emițător și receptor; răspunsul oferit de receptor îl determină pe emițător să reconfigureze codul, cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
indivizi aparținînd unor culturi diferite, fie similitudinile și diferențele în realizarea elementului observat. Se urmărește în acest mod identificarea axei de variație ce permite descrierea profilului comunicativ ce caracterizează o anumită societate, precum și existența axelor care-i urmează concepția relației interpersonale, manifestarea politeții, gradul de ritualizare etc.). Desigur, studierea situațiilor interculturale nu se opune comparațiilor interculturale, ambele fiind complementare din perspectivă metodologică. Apar în acest demers numeroase probleme în funcție de spațiul în care este circumscris fenomenul analizat (arie culturală, țară, etnie, comunitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interpretării lui. În mod evident, intertextualitatea se înscrie ca dominantă dialogică proprie oricărui discurs, dar interacțiunea cu alte discursuri avînd același obiect nu epuizează dialogismul intern al discursului, însă intertextualitatea (relația dialogică cu ceea ce spune altul despre obiect) și dialogismul interpersonal (relația vorbirii altuia în răspunsul anticipat de interlocutor) nu pot fi diferențiate întotdeauna precis. Ținînd cont că mijloacele intertextuale antrenate în realizarea diferitelor tipuri de discurs sînt variate, se poate observa că intertextualitatea este diferită de la un tip la altul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ele sînt primele care sînt suprimate în versiunile scrise ale unui dialog, căci sînt semnele unei limbi secundare. Importanța lor pentru decriptarea mecanismului conversațional nu se poate însă nega, studiul lor presupunînd unele probleme de metodologie. V. context, etnometodologie, relație interpersonală, secvență conversațională. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MARCATOR DISCURSIV v. MARCATOR CONVERSAȚIONAL MATERIALISM v. MATERIALITATE MATERIALITATE. În general, materialitatea este considerată ca fiind trăsătura obiectelor și proceselor ce se pot percepe cu simțurile, prin urmare, ca fiind raportabile la un corp
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constatări similare, dar în loc de maxime sînt denumite legi ale discursului sau postulate ale conversației. Pe de altă parte, au existat încercări de a extinde lista, adăugîndu-i un corpus de "reguli de politețe", cu funcția de a menține armonia în relațiile interpersonale. V. implicit, legi ale discursului, negociere, pertinență, politețe. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MEDIOLOGIE. Termenul mediologie a fost introdus de către Régis Debray, după 1970, pentru a desemna o disciplină care "tratează funcții sociale superioare în raport cu structurile tehnice de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
politicos!") - fiind complementară principiului cooperării, ambele completînd natura duală (ilocuționară și socială) a interacțiunilor. Din punctul de vedere al pragmaticii, politețea reprezintă o trăsătură a comportamentului comunicativ, desemnînd un ansamblu de strategii lingvistice care facilitează instituirea, menținerea sau dezvoltarea relațiilor interpersonale. Așadar, politețea presupune abordarea strategiilor prin care nu se pierde din vedere responsabilitatea față de co-enunțiator, acest concept fiind întocmai cu acela ilustrat de E. Goffman și apoi preluat de P. Brown și S. C. Levinson în teoria imaginii publice a eului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fără acțiuni redresive, nu încalcă principiul cooperării, respectînd maxima cantității, însă toate celelalte strategii încalcă una sau mai multe maxime. Ca atare, din dorința de a fi politicos, emițătorul încalcă maximele și folosește strategiile politeții. V. dublă constrîngere, față, relație interpersonală, ritual. MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN PORTRET DISCURSIV. Noțiunea "portret discursiv" a fost folosită prima dată în 1988 de S. Moirand pentru reprezentarea transmisă de locutor despre el însuși prin maniera în care se ilustrează ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
avînd un suport material, în timp ce spațiul este mobil, fiind legat de indivizi ca entități psihocorporale, și corespunzînd unei bule imaginare care îi înconjoară și care se deplasează împreună cu ei. Antropologul E. T. Hall, "părintele" proxemicii, distinge patru tipuri de distanțe interpersonale: intimă (0,15 - 0,45 m), personală (0,46 - 1,20 m), socială (1,20 - 3,5 m) și publică (mai mult de 3,5 m), cu mențiunea că aceste norme proxemice variază de la o cultură la alta, sau, în cadrul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numai pentru o anumită cultură, ci și pentru o anumită atitudine. Raportul oamenilor cu spațiul pe care îl ocupă este la fel de semnificativ ca ceea ce spun, percepția asupra utilizării spațiale de către ceilalți contribuind la construcția intersubiectivității. V. față, gestualitate, politețe, relație interpersonală. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAYNE - BARBERA 2004; VARO-LINARES 2004. DH PROZODIE. În antichitatea greacă și latină, prozodia indica variațiile de accentuare, temporale și de înălțime din pronunție, care se foloseau în metrica și în melodia poeziei. Întrucît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]