6,649 matches
-
și de fiecare dată se sfătuia cu ea despre mersul lucrurilor din țară. Fata avea o imagine clară despre cum ar trebui condusă comunitatea lor ca să învingă dreptatea, iar regele la fiecare întâlnire o provoca la discuții să învețe din intuiția și experiența frumoasei localnice. Apoi o saluta cu respectul cuvenit și pleca la vânătoare. Slugile înconjurau mistreții cu câinii, iar regele țintea doar un singur mistreț. Bucătarul îl tăia și făcea bucate alese din el. Regele trimitea și fetei cu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
atâția psihologi câți părinți. Unii chiar învață din propriile greșeli și mai există, slavă Domnului, și bunul simț pedagogic sau psihologic al adulților, doar câți copii au devenit oameni de treabă contrar evenimentelor nefaste. Și mă încred în mila și intuiția părinților pe durată lungă. Încălzirea globală și broaștele țestoase Când cei doi pescăruși au aterizat pe catargul vaporului, absorbind efectele binefăcătoare ale odihnei, după lungi zboruri zdrobitoare, nu puteau renunța la polenul fertil al comunicării cotidiene, care aduse atâta noutate
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Ceva din această acțiune, suflul ușor de aer, aroma care se ridicase, toate Îmi reiterară realitatea nou-nouță despre mine Însămi. Dar nu era tocmai o realitate. Pe atunci nu era ceva atât de solid precum un fapt. Era doar o intuiție pe care o aveam despre mine Însămi și căreia venirea dimineții nu-i aducea nici o limpezire. Era doar o idee care Începea să pălească, să devină parte din beția din pădure din noaptea precedentă. Când Oracolul se trezea după una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
platou de cină. Specialitatea low-Cal. De ce să mă fi gândit că eram altceva decât o fată? Pentru că mă atrăgea o fată? Asta se Întâmpla tot timpul. Se Întâmpla mai mult ca niciodată În 1974. Devenea o preocupare la scară națională. Intuiția extaziată pe care o aveam despre mine Însămi era acum puternic reprimată. Câtă vreme aș fi reușit s-o ascund, nu știu. Dar până la urmă n-a mai depins de mine. Așa se Întâmplă cu lucrurile majore. Nașterea, adică, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dacă a fost acolo. Părea că, personal, nu acorda prea mare importanță acestei indicații. Credeți că da? — N-aș putea să răspund. Pentru ce s-ar fi dus acolo și ce legătură ar putea avea cu evenimentele de la Vichy? — O intuiție vagă..., se scuză Maigret. Când te ia apa, te agăți de orice. Polițistul care stătea de pază era și el tânăr și, În ochii lui, cei doi bărbați care discutau sub marchiză erau personaje prestigioase, care ajunseseră În vârful ierarhiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
încredere în tine ca să fii un bun jurnalist. E o mare diferență. Jurnalismul înseamnă să sapi, înseamnă să dai sute de telefoane, să te duci din ușă-n ușă dacă e nevoie, ca să-ți scoți reportajul. Înseamnă să mergi pe intuiție, să urmărești pistele, să nu te oprești până nu obții ce vrei. Tu nu ai instinctul ăsta, dar Geraldine îl are. Știu că nu e ea reporter, dar ar putea fi. Jemima, tu scrii minunat, de fapt, scrii mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Știi, singurul lucru pe care nu mi l-am pierdut e curiozitatea. — N-ai pierdut niciodată nimic. Ești cel mai desăvârșit om pe care-l știu. — Doamne, femeile astea nu-nțeleg nimic. Pe ce te bazezi când zici asta? Pe intuiție? Asta pentru că tocmai atunci moartea se apropiase și-și așezase capul la picioarele patului de campanie, iar el Îi simțea răsuflarea grea. — Să nu crezi niciodată povestea aia cu coasa și cu craniul, Îi spuse el femeii. Poate să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Poliția mi le-a cerut. Îți sugerez să profiți de ocazie și să admiri frumusețea lacului. Lasă-mă pe mine să mă ocup... E uimitor, nu credeți, cât de ușor predau oamenii frâiele celor care Își asumă puterea. Împotriva propriei intuiții, se lasă să aibă Încredere În cei În care simt că nu ar trebui să aibă. Mă includ și pe mine aici, pentru că și eu am făcut cândva la fel. Dar eu eram doar un copil pe când Harry era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
le lipești cu lipiciul amintirii și al rațiunii, Însă tot mai rămân piese de găsit. Dar nu voi mai zăbovi prea mult. Acum știu ce se află dincolo de locul În care sunt acum. Prietenii mei au avut și ei această intuiție la un moment dat. În boarea În care plutesc o sută de cărăbuși de smarald. În ecourile care urmează fiecărei bătăi de tobă. În nemișcarea absolută când toate mințile devin una singură. Nu pot spune mai mult de atât, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și vagon în care mă aflasem eu. Am simțit pericolul pe pielea mea... Cei de la spitalul Akasaka nu mi-au acordat prea multă îngrijire, m-au trimis acasă să mor liniștit (râde). Pentru că am stat în picioare, am avut buna intuiție să mă trag mai în spate. Cei care stăteau jos în același metrou nu au putut să se miște ca mine și mulți dintre ei au stat destul de mult timp internați. Am auzit asta de la niște detectivi care au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
această secție, personalul medical de aici a fost format dintr-o echipă de profesioniști. Aici sunt aduși oameni aflați la granița dintre viață și moarte. Nu au prea mult timp la dispoziție să se gândească cum să acționeze. Aici intervine intuiția și experiența doctorului. Nici nu mai trebuie să menționez că e absolut necesar să cunoască toate simptomele. Datorită faptului că muncește într-un astfel de loc, vorbește scurt și la obiect, pe înțelesul tuturor și are putere de convingere. Mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zâmbet plăcut (normal că nu a zâmbit mereu, însă asta e imaginea cu care rămâi). Când a auzit anunțul din metrou la stația Tsukiji, i-a venit brusc ideea: „Probabil că e la fel ca la incidentulMatsumoto...“. A avut o intuiție destul de bună. Și felul cum a procedat cu colegul lui, prăbușit în fața stației Hibiya, pe care l-a ajutat și l-a transportat la spital, demonstrează că este perspicace. Într-o situație atât de gravă precum atacul cu sarin, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
probabil că ar fi apărut alte discrepanțe. Lanțul de interviuri pentru această carte au fost pentru mine - atât ca scriitor, cât și ca individ - o experiență mult mai profundă, decât am prevăzut la început. 5 Ce ar trebui să fac? Intuiție Am avut un motiv bine întemeiat, atunci când m-am decis să scriu cartea aceasta. Pe scurt, mereu mi-am dorit să cunosc Japonia în profunzimile ei. Am stat multă vreme în străinătate, departe de țara mea. Mai întâi în Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cartea aceasta pentru mine, ci pentru altceva, de aceea trebuie să realizez o operă de valoare.“ Dacă aș fi fost întrebat: „Ai reflectat asupra comportamentului tău?“, aș fi dat un răspuns pozitiv. Cred că mai adecvat ar fi să spun „intuiție“, decât „reflecție“. Lucrurile acestea depășesc bariera logicii sau a conștiinței, mai degrabă țin de suflet. Oare de unde s-a născut această inspirație naturală? Cu siguranță vine din interiorul „poveștilor“ (nici nu mai trebuie menționat că a celor „din partea noastră“) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
porțiuni în care nu poți avea încredere oarbă. Am certitudinea că pot să diferențiez părțile în care pot avea și pe cele în care nu pot avea. Am o capacitate ciudată de a alge părțile acestea, poate datorită experienței sau intuiției. - Ascultându-vă, mi-ați lăsat impresia că excludeți cu tărie toate elementele care nu sunt în conformitate cu simțămintele și principiile dumneavoastră. Dar, în lumea aceasta, părerile sunt la fel de multe ca și oamenii. Meritul opoziției. Nu prea ne cramponăm de astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
râde). Mergeam să învățăm la locul unde se tăbăcea pielea, să descoperim ce fel de lemn ar fi bine să folosim. Începeam de la lucrurile fundamentale. Unde se găsea lemnul potrivit pentru tobe, nu știam. Am renunțat și am mers pe intuiție. Cum am spus și mai înainte, ne ocupam și cu dezvoltarea aparatelor de curățat Cosmo, cu alte cuvinte, o imensă mașinărie de curățat aerul. Tot în legătură cu aparatele Cosmo, în 1994, am fost detașat la Ministerul Apărării. Ce nume rezonant, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cred că ființele ar trebui să-și deschidă cutiile negre și să le accepte așa cum sunt, în caz contrar se poate întâmpla ceva periculos. Ascultând declarațiile criminalilor, îmi lasă impresia că ei nu au reușit să facă asta. Analiza și intuiția nu mai conviețuiesc. Mai direct spus, analizează lucrurile, dar lasă pe altcineva să se ocupe de partea intuitivă. Felul de a privi viața devine static. De aceea, când o persoană dinamică precum Asahara îți spune să faci într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nimic din discursul domnului Matsumoto (râde). Eram obosit din excursie și am ațipit. Am simțit o forță care străbătea predica lui și îți lăsa impresia că era un lucru profund. Cred că am privit lucrurile din punct de vedere al intuiției artistice, lăsându-mă pradă emoțiilor mistice, în detrimentul logicii. După ce a terminat de vorbit, ni s-a spus să rămânem dacă vrem să aflăm amănunte. Am stat de vorbă față în față cu Murai Hideo care spunea că Salvat. Domnul Murai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios, cald și neted de atâta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prelungi o discuție cu mediocrul X. Irina, la argumentele mele, spuse: "Ai dreptate, eu nu-mi dădeam seama!" Cu un astfel de răspuns de femeie - și deseori veneau astfel de răspunsuri din partea Irinei - nu erai sigur de nimic. Aveam vag intuiția că toate teoriile mele asupra vieții, a naturii sau a artei, aprobate cu atâta grabă și împămîntenite imediat, nu fuseseră decât niște monologuri, Irina neavând decât rolul să-mi întreție elocința, rolul confidentelor din tragediile clasice. Am făcut o excursie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nici frumusețe, inteligența ei este așa de puțin personală că se mulțumește numai să-mi repete observațiunile mele. E deseori comună și găsește plăcerea între cei comuni. Neîntreagă la minte, uită, se încurcă, greșeste, nu pricepe, cu toate că aprobă, n-are intuiții... Și astăzi mă gândesc iar la ziua plecării, la un răspuns, la o veste, mă gândesc ce să fac ca să nu mă mai gândesc. Ca să am impresia că nimic nu s-a întîmplat, să chibzuiesc ce dar îi voi duce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceste atâtea emoții, atât orgoliu de a trăi intens, de a fi în mine un foc cu arșițele și palpitările lui! De a descoperi atâtea lucruri noi, în mine, în vecini și în natură, atâtea taine, nebănuite. De a avea intuiții în orișice moment. Simt fiecare nerv întins ca să vibreze la cea mai mică atingere. Dar de o mie de ori îmi simt corpul prea firav ca să suporte aceste zbuciume, și mă plâng că n-am avut noroc. Și în ora
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mă izgonea. Scrisoarea se termina cu: Pentru că ești un om care nu se poate ține de cuvânt, totul s-a terminat între noi". Astfel de scene grozave s-au mai petrecut, dar acum am priceput că a vorbit adevărat. Aveam intuiția de importanța ce o căpătase celălalt, chiar dacă știam ce puțin el se potrivește Ioanei și că nu va fi în stare să o facă fericită. În seara aceea teribilă m-am îndepărtat încet de casa ei, am trăit intens fiecare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
literară, fără influența nimănui, neputând să-i schimb părerile, și ce patimă pune să-ți demonstreze adevărurile descoperite de ea. Minunatele ceasuri petrecute cu ocazia unei discuții asupra literaturii, muzicii, vieții! Ioana e cel mai priceput critic al meu, de la intuiția căruia am învățat atât de multe, egalul meu în atâtea preocupări subtile și, când am eu dreptate, sunt mândru ca de o victorie, iar alteori trebuie să accept concluziile ei, cu teama de ceea ce crede despre mine. Sunt convins că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în filozofie, sunt prieten vechi și ne-a plăcut întotdeauna să discutăm îndelung, în plimbări nocturne. Mare asemănare nu este între noi, el inteligent, orice observație asupra unei cărți sau unui om prefăcîndu-se într-o idee; eu având doar unele intuiții. Prietenia noastră pare multora ciudată, căci domnul Theodoriu este recunoscut ca un om cu replică tăioasă, utilizează ironia și nu-și pierde capul în nici o împrejurare. Dar cu mine a fost întotdeauna extrem de cald și, fără să-mi facă declarații
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]