3,561 matches
-
purta religios cu ea, elegant, cum procedam eu cu Pif-urile: paginile se-aliniau albe, lipite, recunoscătoare. Până și mirosul de cerneală plutea curat și proaspăt. Cu timpul, încropise o bibliotecă impresionantă - o spun aproape ca o femeie, cu admirație și invidie. Un fel de submarin de beton, cu sute de ușițe și compartimente. Și-l construise singur, săpând spații paralelipipedice în pereții ultimei camere, până o transformase în depozit. Apoi umpluse spațiile cu cărți, din podea până-n tavan: câteva mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plușate rotund. Domnul Pumpi fusese tăiat de vameșii austrieci, să verifice dacă nu e umplut cu heroină. Când lipseam de-acasă ori veneam noaptea târziu în pat (după seriile catastrofice de pe Discovery), Maria adormea cu el în brațe, stârnindu-mi invidia. Îi găseam îmbrățișați, fericiți, cu pastila de stofă a botului moțăind între sânii ei. Cu timpul, apartamentul din Dorobanți s-a mobilat cu gesturi, obișnuințe și utilități pe care le memoram încă înainte să le punem în mișcare. Ciclul fugoid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mi-a explicat că se trăgea singură de ele la toaletă, pentru a atrage privirile bărbaților. Scena mi-era desigur dedicată, trebuia să fiu mândru că marea traversare se-oprea la mine: destinatarul privilegiat, unicul beneficiar al spectacolului poftelor și invidiei generale. În jocul de roluri și-enigme al Mariei, piesele de șah ale minții și realității se mișcau tridimensional, ca eroii dintr-un roman bine scris. Scenele se împrospătau firesc, plictiseala lipsea. Ne completam fricile și nesiguranța, sărăcia și nepotrivirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urmărit). Se vor identifica mijloace de stimulare a autorului, să furnizeze pe mai departe material. A se intensifica munca de urmărire informativă. M-am abținut cu greu să râd. Aprecierea din final trăda o înclinație estetică, dacă nu și ceva invidie. Comentatorul își exprima nemulțumirea, ar fi vrut mai mult de la omul lui. Ce-i drept, nu se înțelegea foarte clar cine trebuia „urmărit“, stilul sau individul, dar intențiile se-aflau acolo, demne și lăudabile. Anonimul Filologesc părea generos, își încuraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
secolului trecut ipoteza că Maiorescu ar fi știut de Scrisori, le-ar fi citit pe toate, dar, din motive oculte, le-ar fi eliminat pe ultimele două din ediția 1883. Originalele ar fi fost puse la păstrare, din spirit critic, invidie sau calcul. Cufărul cu minunății ar fi zăcut undeva în Iași, pe strada Episcop Rafail, până la primul război mondial, când clădirea ar fi fost ciuruită de Baronul Roșu și arsă din temelii în incendiul care a urmat. A opta scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Titulescu din guvernul Tătărăscu: apropierea Dintre România și Uniunea Sovietică; răcirea relațiilor româno - italiene, româno - polone și româno - germane; atitudinea titulesciană față de extrema dreaptă, atitudine diametral opusă celei a primului - ministru Tătărăscu; implicarea lui Titulescu în problemele interne românești; invidia unor politicieni români față de prestigiul său. Marea majoritate a periodicilor străine considerau că după înlocuirea lui Titulescu, politica externă românească nu se va modifica în mod semnificativ. Demiterea lui Titulescu a fost analizată de cel puțin 200 de periodice din
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
de năzbâtii. Conștiința profundă și neîntreruptă a lipsei de talent și în același timp dorința invincibilă de a se convinge că e un om independent îi răniseră puternic inima aproape de la vârsta adolescenței. Era un tânăr cu dorințe pline de invidie și impetuoase și, se pare, avea și nervii zdruncinați din naștere. Impetuozitatea dorințelor și-o lua drept forță. Dorind cu patimă să se remarce, era uneori gata să facă saltul cel mai nesăbuit; dar, de îndată ce ajungea în situația de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult timp ochii lui încă au mai aruncat scântei. Ei, dacă aș descrie toate aceste fapte (și doar am fost martorul celor mai mărețe fapte), dacă le-aș edita acum, și toți acești critici, toate aceste vanități literare, toate aceste invidii, partide și... nu, nu sunt eu omul acela! — Cu privire la partide, observația dumneavoastră este îndreptățită și eu sunt de acord cu ea, îi răspunse prințul încet, după ce tăcu un pic. Și eu am citit de curând cartea lui Charras 68 despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
singur: pătura superioară a rușilor nu e bună într-adevăr de nimic, și-a trăit traiul, a secat din ea viața adevărată și nu mai este în stare decât să moară, ba încă într-o luptă meschină și plină de invidie cu oamenii... viitorului, punându-li-se împotrivă, nedându-și seama că e pe moarte? Nici înainte nu credeam întru totul în această opinie, deoarece noi n-am avut niciodată o pătură superioară, decât poate cea de la curte, considerată astfel doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
primăriei jigniesc în mod simțitor interesele populației neavute, câte nu. Se 'nțelege că orice venit însemnat se percepe pretutindenea, direct ori indirect, asupra populației neavute. Există însă un mijloc demagogic, foarte vechi și foarte cunoscut, pentru ca, printr-un sentiment de invidie oarecum, să se închiză gura nenumăraților nemulțumiți. Aceasta se face impunîndu-se luxul celor relativ mai avuți. În realitate dări impuse asupra cailor, servitorilor, livrelelor a o mână de oameni avuți (sunt foarte puțini oameni în adevăr avuți în Romînia) reprezintă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prosperează ". Și noi credem că cuvântul "prosperare " nu se poate lua aci în înțeles absolut și că, precum starea nici unei părți a poporului roman (și vorbim aci de adevăratul popor, nu de plebe) nu e de natură a inspira cuiva invidie, tot astfel nici starea românilor de peste Carpați nu e astfel cum ar putea să fie în urma unei dezvoltări neîmpiedicate a unui popor cu atâtea calități. Noi, din parte-ne, am cam evitat de a vorbi de românii de peste Carpați, din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
numele de "națiune", iar paralel cu țara legală există elemente parazite cari și-au făcut din politică o meserie foarte lucrativă. Aceste elemente parazite, lipsite de merit, de avere, de știință, sunt strâns legate între ele prin comunitatea nulității lor, invidia îi unește contra oricărui merit adevărat, sărăcia îi strunește și-i ține uniți contra țării legale, care se zvârcolește neputincioasă sub torturile teascului electoral. Miile de funcții administrative și sutele de funcții judecătorești, toate amovibile, sunt puse în mișcare într-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a rămas în picioare este acela al capacității și integrității. Și contra acestui privilegiu, să fie bine știut îndreptează partidul liberal toate atacurile sale. Este o adevărată mângâiere pentru noi, cari, cu multe sacrificii, susținem această luptă contra calomniei și invidiei unora, contra orbirii altora, contra indiferenței celor mai mulți, să vedem că, în sfârșit, d. Brătianu însuși deschide ochii și vede că lupta în capul celor mișei și incapabili, în contra celor onești, cari singuri sunt capabili să dea o o organizare serioasă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
stat cu absolvenți ai claselor primare și matematici cu Nastratin Hogea. În loc de a lucra ca, întru cât privește relațiunile internaționale, românii să se înfățișeze străinilor totdauna uniți, ziarele opozițiunei propagă dezbinarea " continuă "Romînul" hidoasa pocitură Ce-am semănat în țară invidie și ură ne spune că noi semănăm dezbinarea. Dar existat-a dezbinare înaintea roșiilor? Nu s-au ridicat toți ca un om de câte ori era un interes al țării la mijloc? Dar cine a semănat ura și dezbinarea dacă nu "Romînul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
au înstrăinat oamenii țării de cătră Domnia Sa cu pizme și năpaști, ca darea în judecată? Ei. Cine arată mare vrăjmășie cătră toți oamenii țării? Ei și iar ei. Dar nu spune Alexandri despre .................. hidoasa pocitură Ce-au semănat în țară invidie și ură? Ciudat lucru. Dar azi, de-ar trăi Radu Vodă, 60 de ani după nu 30 de ani înainte de fanarioți, el n-ar face alt portret guvernanților decât cel pe care l-a făcut în veacul al Xvii-lea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și plătește noroi și vulg ordinar. Nu poporul care muncește și plătește îl numim astfel. Pe demagogi, pe cei ce-l amăgesc și-l exploatează, pe lepădăturile orășenești cari au împînzit satele ca tot atâtea lipitori, cari bagă ura și invidia între țărani, cari - i întărîtă între ei și în contra proprietarului mare, acesta este vulgul ordinar, aceasta plebea superpusă poporului. La ce gândesc roșii acum? Știind că au răspândit în cele patru mii de comune ale țării cel puțin patruzeci cincizeci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și trădarea, un anume partid în ochii căruia fărădelegile, viciile, ignoranța și lipsa de omenie să fie titluri de recomandație? Credem că nu. Răul pe care l-a făcut "Pseudo - românul " în douăzeci și cinci de ani, apucând între pietrele clevetirii și invidiei, a batjocurii și vicleniei, tot ce țara aceasta avea respectabil, onest și de caracter, tot ce ea avea vechi și tradițional, întemeiat pe dreptate și bună credință, e un rău ireparabil, și strein a trebuit să fie omul, arhistrăin, care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aducem aminte de promptitudinea cu care Austro-Ungaria - înaintea tuturor puterilor celorlalte - a recunoscut întîi și 'ntîi neatârnarea principatului și mai târziu ridicarea lui la regat, asigurând prin aceasta statului român o poziție care constituie azi mândria regelui, bucuria poporului și invidia vecinilor mai puțin favorizați. Găsim că e lesne de înțeles ca, după atâtea succese politice datorite nu numai meritului propriu, ci și favorii Europei și îndeosebi a Austro-Ungariei, guvernul român să ajungă a crede că a sosit momentul favorabil pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fiind nemulțumit că a scăpat de masacru, a zis : „Oare Romanos, căci așa se numea el, nu a fost vrednic de a fi numit muce‑ nic al lui Hristos ?” Însă acel nebun (Iulian) a oprit măcelul pentru că era plin de invidie și nu putea suporta slava acestor atleți ai credinței. Nu a Îngăduit totuși ca aceștia să locuiască În orașe, ci i‑a trimis În ținuturile cele mai Îndepărtate ale stăpânirii romanilor 169. Demn de menționat este și martiriul fraților Macabei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
oportunist și lipsit de scrupule"285, ceea ce și explică antipatia ereticilor față de el. Descoperindu-i asemenea defecte, Ioan Botezătorul și-a schimbat atitudinea față de Iisus, încredințându-i lui Simon Magul misiunea de a-i fi succesor, ceea ce i-a atras invidia și ura, încât facțiunea lui Iisus din Galileea, în frunte cu Iosif din Arimateea, a pus la cale uciderea Botezătorului prin intrigile Salomeei, care era ucenică a lui Hristos. Posibil ca lucrurile să se fi petrecut fără știrea lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pozitive) sau la dreapta pentru malefic (energii negative). Conform legii conservării energiei, nici o energie nu se pierde: ori se transformă într-o altă formă de energie, ori este stocată sub formă potențială. Energia potențială malefică, a gândurilor rele, negative: ura, invidia, gelozia, furia, violența, egoismul, lăcomia, poate provoca seisme , taifunuri, tornade, inundații, violențe sociale, războaie, culminând cu distrugerea umanității. Orice gând emis de oricine, oricând și oriunde se înregistrează în mentalul subconștient universal. Destinul omului este determinat de gândurile, cuvintele și
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
moral] a omului, budismul a studiat atât natură st]rilor de r]u, care întunec] mintea, precum și st]rile mentale s]n]toase, care lumineaz] mintea. Sutta menționeaz] mai multe vicii: pofta, l]comia, r]utatea, ura, ranchiuna, ipocrizia, disprețul, invidia, zgârcenia, tr]darea, inc]p]tanarea, mândria, aroganță, vanitatea și impetuozitatea. Cea mai cunoscut] și mai relevant] analiz] în acest sens o constituie ierarhia celor zece acțiuni negative, strâns legate de cele trei surse ale r]ului: uciderea, furtul, pl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
altele sunt indispensabile dezvolt]rii spirituale și st]pânirii de sine. Virtutea și viciul se refer] și la latura emoțional] a ființei umane. Pe lang] analiza detaliat] a st]rilor emoționale negative, cum ar fi mânia, r]utatea, pofta trupeasc], invidia și neliniștea, Buddha a acordat un loc important reacțiilor emoționale pozitive și creative, având o puternic] relevant] moral], ca de exemplu compasiunea, generozitatea și recunoștință. Analiza să arăt] c] exist] o gam] larg] și variat] de reacții emoționale care intensific
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucrul f]cut, iar motivul nu are nici o important]”. Pe un ton binevoitor, Sfanțul Apostol Pavel pare a avea aceeași p]rere în primul capitol din Epistola c]tre Filipeni. El spune c] unii Îl propov]duiesc pe Hristos din invidie, dar, în același timp, se bucur] de faptul c] Hristos este propov]duit. Totuși, nu ar fi susținut, întocmai ca Butler, c] „motivul nu are nici o important]”. Prin promovarea acțiunii dintr-un motiv corect, etică creștin] demonstreaz] o preocupare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Genealogia moralei (1887) și în alte opere, Nietzsche nu a încercat s] demonteze teoriile kantiene și utilitariste. El a ales s] expun] ceea ce consideră a fi forțele psihologice care îi determin] pe oameni s] formuleze aceste viziuni. Lupta pentru dominație, invidia și resentimentele reprezint] r]d]cinile moralei moderne. Nietzsche nu a cruțat nici pretențiile abstracte la raționalitate; și acestea nu fac decât s] mascheze lupta pentru putere. Nu exist] o îndrumare impersonal] pentru acțiune; tot ceea ce le r]mane oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]