5,860 matches
-
la mine pe stradă, îmi scrijelea pielea cu unghiile și mă lovea cu vârful pantofului în osul piciorului. Ce să-ți spun, mai rău ca la război. Când afacerea asta se prelungise peste măsură și făceam nopți nedormite, căci abia izbuteam să închid ochii spre dimineață, iar ziua lipseam de la cursuri și exerciții, m-a chemat la el colonelul Mededovici, băutor vajnic și faimos vânător de fuste. Poate viața mea ar fi luat cu totul alt curs, dacă nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
repete povestea de câteva ori, până s-o pot înțelege. Ca să nu lungesc vorba, am să-și spun că și femeia asta avea un iubit, nu, de fapt fusese numai o aventură, pentru că ea nu-l iubea și nici nu izbutea să-și dea seama ce anume o împinsese să facă un asemenea lucru. Oricum, se întâmplase totuși, ba chiar de mai multe ori, iar soțul ei, care se găsea în momentul acela în capitală, prinsese cumva de veste, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ține. De când frecventează AA, reușește mult mai ușor să revină la subiectul pe care eu încerc să-l ocolesc. Înainte, când încerca să-mi atragă atenția asupra unor aspecte ale comportamentului meu pe care el nu le considera tocmai potrivite, izbuteam să-i temperez atitudinea critică discutând despre ceva absolut inofensiv. AA mi-a luat prietenul docil și mi-a dat în loc un psiholog amator. Un schimb deloc avantajos în ceea ce mă privește. Poate că îmi proiectez sentimentele asupra altora, admite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și pe evrei, la catacombele ardeatine, refuzam să inventăm un slogan pentru Coca-Cola, pentru că eram antifasciști. Ne mulțumeam cu câțiva bănuți la Garamond pentru că măcar, cartea e democratică. Iar voi, acum, ca să vă răzbunați pe burghezii pe care nu ați izbutit să-i spânzurați, le vindeți videocasete și fanzines, Îi imbecilizați din nou cu zen-ul și cu Întreținerea motocicletei. Ne-ați impus la preț de subscripție exemplarul vostru cu Învățăturile lui Mao și cu banii ăștia v-ați dus să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spună apoi că au fost țiganii. Știe ea în ce lume spurcată trăim. A doua zi, sub pretextul ghicitului în cafea, gazda o atrage în sufragerie pe Sabina. Încearcă să o tragă de limbă în legătură cu noaptea trecută. Văzând că nu izbutește, se gândește să ne strice cel puțin plăcerile matinale: - Și nu-ți mai spun, răposatu’ domnu’ Cioplan avea probleme cu fimoza. Când făceam amor, mai întâi trebuia să-și ungă puțulica cu cremă, altfel îi crăpa prepuțul și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cocor speranța îi creștea, dar forțele îi scădeau tot mai mult. Îi era tot mai greu să îndoaie hârtia și să dea forma păsării. Camera ei de spital se umplea de asemenea cocori. Sadako Sasaki, așa o chema, n-a izbutit să facă o mie de cocori și s-a stins din viață înconjurată de cocorii ei de hârtie. „Uriașa pasăre de fier care adusese ciuperca de foc învinsese aripile delicate de hârtie”. Povestea ei a impresionat întreaga lume. În Hiroshima
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-o! Nu lăsăm nimic în urma noastră, luăm și cheia, și sticla, și coșul! Drace...! Drăcovenie...! Drăcie...! În coș e un copil, un copil mic, Șefu'! îngaimă Vierme, întors din subsol, împreună cu Poetul, ambii împingând și cumpănind disperați Matahala beată-turtă, care izbutea cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie adâncă, juri că sunt la televizor, la ăia, de la Discovery, sus, sus, pe creasta Marelui Canion! Pe fund, arde un foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
recăderi devastatoare a numitului S.N., în marasm nevrotic. Cu pacientul de la nr. 2, avem în continuare de furcă! E-hee... *** Evrika! Am găsit! Am reușit! L-am scos pe pacientul cel refractar, din starea sa prelungită, de prostrație! Ba chiar am izbutit să și comunicăm cu acesta, prin viu grai! Un progres fantastic! Continuăm tratamentul. Întrerupem alimentarea prin perfuzie și îndepărtăm sonda urinară. În acest moment, sugestibilitatea sa este la cote maximale. Ceea ce, din punct de vedere mental și somatic, este și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la o moșie de prin Vlașca, unde a făcut și ceva gologani, încît avea mare respect de moșii și moșieri, singurele instituții solide din România, împotriva restului nutrind eterne nemulțumiri, deoarece, în trei ani, de când intrase în poliție, n-a izbutit să dobândească nici o avansare, deși ar fi meritat cu vârf și îndesat, fiind un funcționar conștiincios și cu mai multă carte decât alții, dar fără proptele la cei sfinți. ― Dacă ai putea să te înfigi administrator la moșia lui măcar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
obraji, pe unde-i nimerea. Ceilalți, văzând una ca asta, o zbughiră în uliță cu niște râsete prostești amestecate cu spaimă, căci felul cum plutonierul vorbise flăcăului și cum îl apucase la bătaie li se păruse întîi caraghios. Pantelimon însă izbuti să se smulgă din strânsoarea lui Boiangiu și o luă la goană, după ceilalți, având totuși și el pe fața stâlcită de lovituri același râs uluit; numai când se șterse cu mâneca, din pricina unei dureri ce-i stăruia în falcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dumnealui are să te întrebe și să te sucească, ș-apoi dacă-i sta ca prostul, are să te ocărască și să se supere, ș-atunci degeaba ne-am mai răcit gura, că ne-om întoarce mai rău de cum ne-am dus! Izbuti să stârnească o nouă nedumerire, pe care pe urmă nici el n-o mai putu risipi. În sufletele oamenilor se strecurase frica și lașitatea, care înăbușeau dragostea de pământ. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. Zadarnic încerca Luca s-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eșapamentului și semnalele sirenei, aștepta pe trepte împreună cu Titu Herdelea. Șoferul închise motorul, sări jos și se repezi de deschise portierele să poată coborî boierii cotoșmăniți în blănuri, pleduri, măști și ochelari ca niște exploratori polari. Cel dintâi, Gogu Ionescu, izbuti să se descurce din învelitori și să ia contact cu pământul. Stătuse lângă șofer. Era enervat și plictisit din pricina emoțiilor călătoriei. Strânse mâna lui Grigore, declarând ursuz: ― Dragul meu, bine te-am găsit, dar să știi că pe mine nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a imputat cochetăria ca o crimă, în loc să o vadă drept ceea ce este: dorința firească de a străluci. El n-a înțeles că, prin persistența ei de a-i oferi mereu ceva nou, de a fi veșnic alta, ea căuta și izbutea să-i fie amantă și soție în același timp. Dacă el n-a fost în stare să-i admită nici capriciile cele mai obișnuite, dacă i-a făcut o vină din plăcerea de a dansa sau de a călători! De
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
locul, de nici nu mai poate să se miște lumea? Așezați-vă la masă, că nu vă mușcă și nici nu vă cer parale! Uite colea!... Haideți binișor, fraților! Hai, mă dom' primar, că după tine se iau și ceilalți! Izbuti să-i așeze și să le servească câte ceva. Ion Pravilă se înverșuna în gura mare, vorbind despre Babaroaga, că nu-i drept ca unii care-s mai înstăriți de la Dumnezeu să mai ia pământ, iar cei săraci să rămâie necăjiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sorbiturile lui flămânde și molfăitul fălcilor. Pe altă laviță, într-un pat și pe cuptor dormeau ceilalți copii, cu respirații grele. Pe urmă, după ce își mai potoli puțin foamea, Petre începu să-i spuie, printre îmbucături, că tot n-a izbutit să o rupă la boierul cel bătrân nici așa, și nici așa. Logofătul zice mereu c-o fi, c-o păți, că boierul se ține de vorbă când făgăduiește, că lui i-a spus atunci, astă-iarnă, să plătească boul, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le ardă de nebunii? Și scuipă triumfător între crupele pline ale iepelor extenuate. ― Bravo, Petre, bravo! strigă Titu Herdelea, care în sfârșit izbutise a se descotoșmăni dintre blănuri și, sărind jos, îl bătu protector pe umăr. Nadina povesti la dejun întîmplarea, completînd-o cu mici înflorituri pe care Titu, galant, le confirmă. Înfloriturile se înmulțiră și întîmplarea deveni o aventură, iar Nadina însăși o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unde poate sta, și nu va pleca de acolo până nu va fi încheiat vânzarea... ― Ehe, negustoreasă, nu glumă! zise bătrânul Iuga. Vom avea de furcă cu tine! Zâmbea, glumea și nu era deloc mulțumit. Toate încercările lui n-au izbutit să-i smulgă măcar o promisiune precisă. Șireată și abilă, Nadina îi aluneca mereu printre degete ca argintul viu. Parcă mai mult obținuse când i-a pomenit întîia oară, la Amara. Atunci fusese vorba să fie preferat. Degeaba, divorțul i-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
interesul partidului lor. Sunt stăpânii orașelor, care ne exploatează cum vor. Nu le ajunge. Pe noi nu ne-au putut subjuga nici prin băncile și creditele lor, nici prin industria lor. Numai noi le mai rezistăm. Și, pentru că n-au izbutit să ne doboare altfel, iată-i apărătorii țăranilor împotriva noastră, ei care n-au trecut bariera orașelor lor de frică să nu-și mânjească ghetele. Vor să împartă pământurile noastre țăranilor, dar nu se gândesc să împartă cu nimeni beneficiile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noi nu putem lăsa să ne ia nimeni pămîntul! făcu Matei cu o amenințare. ― Din parte-mi să n-aveți grijă, băiete! Numai cu dumneaei să vă înțelegeți! bâigui arendașul cu un glas care voia să fie ocrotitor și nu izbutea. ― Apoi cu dumneaei om vedea noi ce-om face! spuse țăranul. Așa, cucoane! să nu zici că nu ți-am spus! ― Măi Matei, la mine vorba-i sfîntă! zise Platamonu mai sigur de sine. La mine pe unde iese vorba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
domnilor, degeaba. Procurorul numai cu mare greutate a admis să-i lase merindea și banii. Totuși, ea nu s-a dat bătută. Ieri, marți, a schimbat macazul, a cinstit pe cine a trebuit dintre cei mai mici și așa a izbutit să vorbească câteva minute cu Ionel, care nici până azi nu știe de ce I-au închis, pentru că nimeni nu i-a spus și nici măcar de sănătate nu l-a întrebat. Învățătorul însă e convins că-l ține acolo ca să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
râsul ei era speriat. ― Iar te-a certat maică-ta, Ilenuțo? urmă Nadina văzînd-o așa. Aide, nu mai fi tristă, că nu-ți șade bine! ― Vai, coniță dragă... Cum deschise gura, cum o năpădi plânsul. Abia printre lacrimi și oftări izbuti să spuie ce-a pățit șoferul și că arde Ruginoasa. Nadina însăși, parcă n-ar fi pătruns cuvintele, nu-și dădu seama îndată de înțelesul lor și întrebă: ― Bine, bine, dar mașina e gata? Fiindcă trebuie negreșit să plec... Când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foile halatului și se lăsă pe marginea canapelei. Asculta, încordîndu-și cu desperare auzul. Percepea un zgomot confuz din care se desprindea uneori un glas cu timbrul vag cunoscut. Se silea să aleagă vocea arendașului sau pe a avocatului și nu izbutea, parcă ar fi pierdut amintirea lor. " Dar dacă nu sunt ei?" îi trecu prin minte ca o străfulgerare. Simți o încleștare în inimă atât de dureroasă, că vru să țipe. În clipa aceea însă auzi foarte deslușit niște pași bocănind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l, Chirilă!... Oameni buni, fie-vă milă!... Măi Nicolae, iartă-l și tu! Nu-l asculta nimeni. Cineva strigă: "Luați seama cu cei bătrîni!" Alții adăugară: "Faceți loc!... La o parte!" Nicolae Dragoș apucă de un picior pe Aristide, care izbutise să se strecoare puțin mai departe, și-l trase la mijloc, întorcîndu-i cu fața în sus. Pe urmă strigă ca un căprar când împarte corvezile: ― Aideți, voi, Terente cu Vasilică, țineți-i mâinile, tu Costică șezi pe el să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dădu fuga în casă, să vadă și ea ce s-a întîmplat cu conița Nadina. Pavel Tunsu ochise dintru început automobilul. Descoperise într-o magazie un târnăcop, se apucă să izbească în mașină cu atât mai mânios, cu cât nu izbutea să sfărâme destul de iute și de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul de benzină, lăsă jos târnăcopul, smulse o mână de fân din podețul de lângă șopron, făcu un șomoiog, se scotoci prin buzunare până găsi un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]