5,277 matches
-
deocamdată nimic celor de la serviciu ? adaug. Cel puțin deocamdată. Sigur, spune negru la față. N-am să spun nimic. Aproape a ajuns la ușă, când se Întoarce brusc spre mine, cu mâna În buzunar. — Emma, uite biletele pentru festivalul de jazz, spune, cu glasul spart de emoție. Poți să le iei tu. — Poftim ? Le privesc Îngrozită. Nu ! Connor, ia-le tu ! Sunt ale tale ! — Nu, ia-le tu. Știu cu ce nerăbdare așteptai să-i asculți pe cei de la Dennisson Quartet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Știu cu ce nerăbdare așteptai să-i asculți pe cei de la Dennisson Quartet. Îmi Împinge biletele aprins colorate În palmă și-mi Închide degetele deasupra lor. — Connor... Înghit În sec. Pur și simplu nu... nu știu ce să spun. Întotdeauna vom avea jazzul, spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut promovarea la care visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atâta plâns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spre ea. E o greșeală ! Îmi plac la nebunie chestiile croșetate ! Știi bine asta. Dar Katie iese ca o furtună din cameră. Îi dau lacrimile când ascultă Carpenters, rostește glasul lui Jack pe ecran. Îi place Abba, dar nu suportă jazzul... O, nu. O, nu, o, nu... Connor mă fixează de parcă i-aș fi Înfipt un țăruș direct În inimă. — Nu suporți... jazzul ? *** E ca Într-un vis din ăla În care toată lumea Îți vede chiloții, și vrei să fugi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îi dau lacrimile când ascultă Carpenters, rostește glasul lui Jack pe ecran. Îi place Abba, dar nu suportă jazzul... O, nu. O, nu, o, nu... Connor mă fixează de parcă i-aș fi Înfipt un țăruș direct În inimă. — Nu suporți... jazzul ? *** E ca Într-un vis din ăla În care toată lumea Îți vede chiloții, și vrei să fugi, dar nu poți. Nu mă pot dezlipi din locul ăsta. Tot ce pot face e să rămân uitându-mă În gol spre ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu Jack Harper ? aud o voce de deasupra și, În clipa În care ridic ochii, văd un grup de fete care urcă scările. — Mie de Connor Îmi pare rău, răspunde alta. Bietul de el... — ... s-a făcut că-i place jazzul, spune altcineva În clipa În care iese din lift. Vreau să spun, de ce naiba ar face cineva așa ceva ? OK. Deci... n-au uitat de mine. Tot optimismul Îmi moare brusc și, o fracțiune de secundă, mă gândesc să o zbughesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
chestia aia chiar a excitat-o. — Păi, atunci și așa e ! retractez frenetic. Femeile sunt foarte diferite una de alta. Corpurile noastre sunt diferite... fiecăreia... Îi plac alte lucruri. Connor mă privește consternat. — Mi-a zis că Îi place și jazzul. — Păi, Înseamnă că chiar Îi place ! O groază de oameni sunt morți după jazz. — Mi-a zis că Îi place la nebunie faptul că știu fiecare replică din Woody Allen. Se freacă pe chipul Îmbujorat. Oare mințea ? — Nu. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sunt foarte diferite una de alta. Corpurile noastre sunt diferite... fiecăreia... Îi plac alte lucruri. Connor mă privește consternat. — Mi-a zis că Îi place și jazzul. — Păi, Înseamnă că chiar Îi place ! O groază de oameni sunt morți după jazz. — Mi-a zis că Îi place la nebunie faptul că știu fiecare replică din Woody Allen. Se freacă pe chipul Îmbujorat. Oare mințea ? — Nu. Sunt sigură că nu... Aici mă opresc, neajutorată. — Emma... Mă fixează perplex. Toate femeile au secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în cea mai magică, strălucitoare și minunată seară din viața mea. Îmi iau rochia Vera Wang, iar Luke își ia cel mai rafinat costum și ne ducem la un restaurant demențial, unde oamenii mănâncă homar în acordurile unei formații de jazz clasic, exact ca în filme. Luke comandă Bellini pentru amândoi și ciocnim fiecare în cinstea celuilalt, iar el se relaxează și îmi povestește mai multe despre afacerea lui. De fapt, mi se destăinuie mai mult decât a făcut‑o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
punct la orizont. Mama și tata și Suze... camera mea dezordonată din Fulham... EastEnders cu o pizza... Hai să spunem lucrurilor pe nume. Aia n‑am fost niciodată eu, nu‑i așa? Rămânem aici ore întregi. Dansăm pe muzică de jazz, mâncăm înghețată din fructele pasiunii și vorbim despre orice, în afară de muncă. Ne întoarcem la hotel râzând și împleticindu‑ne ușor, iar mâna lui Luke își croiește cu îndemânare loc sub rochia mea. — Domnișoară Bloomwood, zice recepționerul când trecem de tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Îndoieli. Unde ziceai că mergem? La un club indie care se cheamă Silver, am oftat eu. Probabil că n-o să-ți placă prea mult, dar e gratis, așa că, dacă nu mai suporți, poți oricând să te duci la sala de jazz de la Electric Ballroom, bine? Tu ai fost cel care a ținut să vină. — Asta pentru că nu aveam nimic mai bun de făcut... Dădusem peste Tom ceva mai devreme, În localul lui preferat, Freedom Arms, aflat la câțiva pași pe Camden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să procedeze astfel, obține rezultate bune. Reiko aruncă țigara pe jos și o stinse cu piciorul. Apoi respiră adânc, de parcă vroia să se liniștească. — La sfârșitul orelor, beam ceai și stăteam de vorbă. Uneori îi mai arătam cum se cântă jazz la pian, în stilul lui Bud Powell sau Thelonius Monk, dar de cele mai multe ori vorbeam. Era tare vorbăreață și mă fermeca, pur și simplu. Ți-am spus și ieri că, în general, scornea povești, dar mi se păreau interesante. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scrisoarea de la Naoko în care s\-mi cear\ să mă duc să o văd. Îmi petreceam după-amiezele prin apropiere de templul Kichijoji, mergând la cinematografe la care rulau două filme consecutiv, sau citind într-o cafenea în care se cânta jazz. Nu mă întâlneam cu nimeni, nu vorbeam cu nimeni. O dată pe săptămână îi scriam lui Naoko, dar niciodată nu am insistat să-mi răspundă, pentru că nu voiam să o presez. I-am scris despre slujba găsită, despre Pescăruș, despre florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
intra În coliziune, creînd un bun interval sau un diabolus in musica. Nu respectam ideile pentru care alții Își puneau viața În joc, dar două-trei idei pe care nu le respectam puteau crea o melodie. Sau un ritm, eventual de jazz. Mai târziu Lia avea să-mi spună: „Tu trăiești din suprafețe. Când pari profund, e pentru că pe multe le vâri una Într-alta și Înjghebezi aparența a ceva solid - un solid care, dacă ar fi solid, n-ar putea sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
talmudic, și marea mamă hermafrodită, codul genetic și scriitura marțiană, Înțelepciunea secretă a plantelor, renașterea cosmică și psihanaliză, Marx și Nietzsche În perspectiva unei noi angelologii, Numărul de Aur și Pietrele de pe vârful Omul, Kant și ocultismul, misterele eleusine și jazz, Cagliostro și energia atomică, homosexualitate și gnoză, Golem și lupta de clasă, pentru a Încheia cu o operă În opt volume despre Graal și Sfânta Inimă”. „Ce vrea să demonstreze? Că Graalul e o alegorie a Sfintei Inimi sau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
floarea-soarelui se întinde până la munții din zare. O Alfa-Romeo neagră ne face semn cu farurile și oprește zece metri mai încolo. Alergăm. Suntem niște norocoși. Sabina urcă lângă șoferul blondin, la vreo patruzeci de ani. În mașină se aude un jazz stilat, cu mult saxofon și puțină trompetă. Șoferul îi spune Sabinei că face afaceri în Italia, că e după un divorț care îi luase jumătate din avere, că merge în capitală la o întrunire importantă, că afară secretul e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capitalul. Are cincisprezece perechi în portbagaj. Manichiura și frizura sunt iarăși foarte importante. Să transmiți stabilitate și fermitate e totul. Restul sunt prostii. Sabina îi spune că ea și cu prietenul ei au înclinații artistice, adică literatura, pictura, muzica. Uite, jazzul din mașină e chiar excelent. Draga mea - la apelativul ăsta ciulesc urechile-, toate astea sunt bune ca să te rafineze, să transmiți asociaților încredere. Perfect de acord cu tine. Nu trebuie să iei prea în serios arta, însă. O fire artistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Era al naibii de frig. Curgea o lapoviță sau ceva. Am ezitat puțin înainte de a ieși în lumina viilor. Deodată ne-am luat inima-n dinți și ne-am aruncat afară din moarte. Fiecare pe drumul lui: unul spre rock, altul spre jazz. L XLVIII În București iar ninsese până la clanța ușii. Peste câțiva ani, troienele înalte cât un camion aveau să ajungă un mit, o ciudățenie din istoria geografiei moderne. Atunci însă, ieșeam cu o lopată de lemn lată cât fundul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
această muzică, și în individul contemporan. Visarea mă duce apoi la Manuel Castells, de la care am priceput mai bine decît de la oricare alt autor schimbările petrecute în lumea negrilor din America : în vremea sclaviei și, apoi, a rasismului, au creat jazz-ul ; în lumea „emancipată” a ghetourilor actuale, au inventat rap-ul. Mai aproape de noi, îmi aduc aminte apoi de studiul unui antropolog american despre relația dintre politica lui Tito și turbo folk-ul iugoslav - și pot să fac chiar, pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era dor. Aș fi vrut să ajung în "Orașul chinezesc" și să mănânc ciau ― acei tăiței fierți în unt, cu praz și vegele multe, cu homari și gălbenușuri de ouă ― și să mă opresc la întoarcere la "Firpos", să ascult jazz-ul cu un cocktail bun în față. Toată sănătatea mea de alb orgolios se împotrivea regimului anost al sanatoriului. Nu puteam face nimic, nici cel puțin fuma. Mă plângeam a doua zi fetelor, ― Geurtie și Clara ―, care veniseră cu ciocolată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din halbe o bere care face o spumă caramel și fumînd Lucky Strike sau o versiune autohtonă de Marlboro; sclipirile Pragăi se reflectă În apa neliniștită. Asta după ce ați mai traversat Încă o dată podul Carol, bine luminat, printre orchestre de jazz sau cvartete de coarde În frac ori clovni făcînd jonglerii pe unicicluri. E foarte greu să nu vă pierdeți cu firea, stratul de prudență de tovarăși cetățeni români s-a subțiat considerabil, dacă nu cumva a dispărut, sînteți și Îmbătați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fost? — Grozav. Am văzut-o pe „servitoare“ la biserică. Pe cine? Pe servitoarea maică-tii. — A, Ruby? Ți-a vorbit cineva? — Preotul a venit după mine și mi-a spus bună seara. — E o pasăre ciudată. Meditează pe muzică de jazz. Pe vremuri a fost luptător. — De ce n-ai venit și tu? — Aș fi stârnit senzație. Ți-a plăcut la St. Paul la fel de mult ca la reuniune? — Da. — Mai mult? — Nu. — Bun. Ce ți-a spus Adam după reuniune? — Că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
recunoaștem că este un fel de "șamanism" difuz care s-a răspândit în societățile noastre civilizate. Sălbăticia primitivă reapare în aceste forme culturale diverse care sunt muzica, teatrul, sportul, turismul de masă și alte comuniuni cu natura. Adorno vedea în jazz o manifestare a barbariei 41. Ce-ar trebui să mai spunem despre techno sau despre diversele forme de hard rock contemporan! Dar dincolo de critica morală (este vorba aici de o tautologie), un demers comprehensiv trebuie să ne incite la a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
stăpânește instrumentele de lucru și în latura lor teoretică. Un artist plastic printre poeți - Niu Herișanu: Ochelarii mamei mari Niu Herișanu (n. 1955, Sibiu) este un artist polivalent, cu pregătire și manifestări în mai multe domenii, de la muzică (rock, folk, jazz), până la ceramică, sculptură, design etc. și literatură (proză, poezie), ale cărui realizări, mai ales din artele plastice, sunt cunoscute și recunoscute în țară și în străinătate. Volumul de versuri Ochelarii mamei mari - Editura A.T.U., Sibiu, 2010 -, cu un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
despre emisiunea „Metronom“ a lui Cornel Chiriac: „Nu cred că între 1969 și 1975 a existat vreun tânăr amator de muzică pop, în România, care să nu se fi numărat printre ascultătorii săi“. Nu doar pop, ci și rock, folk, jazz. Eram cu sutele de mii. Curați și frenetici, exaltați de Phoenix, Sideral, Sfinx, Roșu și Negru, bovarizând demențial cu gândul la festivalurile de la Woodstock și Isle of Wight, leșinând la Je t’aime, moi non plus, împărțindu-ne feroce între
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
norocul meu, găsesc. Mă întorc în Piața Ovidiu exact când autobuzul se punea în mișcare. M-am speriat și am transpirat, însă, degeaba. Am uitat că, după prânz, revenim în oraș, la muzeul de artă și la un recital de jazz. Încât puteam să schimb bateria la ceas fără să fug ca un disperat pe străzi. După-amiază am, chiar, timp să dau un telefon în Bu-curești, să caut ziare (nu găsesc, aflu că din lipsă de hârtie n-au apărut ziare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]