4,083 matches
-
natură. Și apoi ar mai fi jurnalismul "gonzo" al lui Hunter Thomson în care Thompson îl întrece pe Wolfe, scriind despre lume cât era el însuși sub efectul drogurilor. În acest timp, foiletoniștii au continuat îndelungata tradiție de a scrie jurnalism narativ, neștiind că fac ceva "nou", întrucât făceau ceea ce făcuseră dintotdeauna. Un exemplu despre care am discutat și mai devreme ca făcând parte din tradiția jurnalismului narativ din Chicago începută în anii '90 ai secolului al XIX-lea îl constituie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sub efectul drogurilor. În acest timp, foiletoniștii au continuat îndelungata tradiție de a scrie jurnalism narativ, neștiind că fac ceva "nou", întrucât făceau ceea ce făcuseră dintotdeauna. Un exemplu despre care am discutat și mai devreme ca făcând parte din tradiția jurnalismului narativ din Chicago începută în anii '90 ai secolului al XIX-lea îl constituie Mike Royko care, asemeni predecesorului său din urmă cu patruzeci de ani, Ben Hecht, a scris povestiri despre viața de zi cu zi din Chicago ce
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a scris povestiri despre viața de zi cu zi din Chicago ce ilustrează, printre altele, viața muncitorilor și a muncitoarelor (Slats Grobnik). În centrul discuțiilor pe tema problemelor litigioase abordate de noii jurnaliști se afla aceeași problemă pe care adepții jurnalismului narativ o identificaseră în anii '90 ai secolului al XIX-lea: jurnalismul dominant din acea perioadă, ce obiectiviza prin natura sa, nu a reușit să relateze și să interpreteze în mod adecvat transformările și crizele. Acest subiect a fost deseori
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ilustrează, printre altele, viața muncitorilor și a muncitoarelor (Slats Grobnik). În centrul discuțiilor pe tema problemelor litigioase abordate de noii jurnaliști se afla aceeași problemă pe care adepții jurnalismului narativ o identificaseră în anii '90 ai secolului al XIX-lea: jurnalismul dominant din acea perioadă, ce obiectiviza prin natura sa, nu a reușit să relateze și să interpreteze în mod adecvat transformările și crizele. Acest subiect a fost deseori abordat în acea perioadă de către practicanții jurnalismului literar, care încercau în mod
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ai secolului al XIX-lea: jurnalismul dominant din acea perioadă, ce obiectiviza prin natura sa, nu a reușit să relateze și să interpreteze în mod adecvat transformările și crizele. Acest subiect a fost deseori abordat în acea perioadă de către practicanții jurnalismului literar, care încercau în mod frecvent să se distanțeze public de presa dominantă. Spre exemplu, când multe din povestirile sale din anii 1960 au fost adunate și publicate în volumul Fame and Obscurity (Faimă și obscuritate, n. trad.) în anul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dominantă. Spre exemplu, când multe din povestirile sale din anii 1960 au fost adunate și publicate în volumul Fame and Obscurity (Faimă și obscuritate, n. trad.) în anul 1970, Talese, unul din primii scriitori recunoscuți ca noi jurnaliști, afirmă: "Noul Jurnalism, deși este deseori citit ca o ficțiune, nu este ficțiune. El este, sau ar trebui să fie, demn de aceeași încredere ca și cel mai de încredere reportaj, deși caută un adevăr mai mare decât se poate obține prin simpla
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Get No Glory - Soldații nu primesc nici o glorie, n. trad. 171). Mai mult, după cum remarca John Hellmann, "adevărul mai mare" al lui Talese este "o formulare esențială a nevoii ce i-a determinat pe noii jurnaliști să renunțe la limitările jurnalismului tradițional. Individul contemporan nu avea nevoie de informații noi, cât de a înțelege informațiile pe care le deținea deja" (3). Printre practicanții jurnalismului literar ce au identificat această problemă se numără și Norman Mailer. Mailer a adoptat o atitudine sfidătoare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este "o formulare esențială a nevoii ce i-a determinat pe noii jurnaliști să renunțe la limitările jurnalismului tradițional. Individul contemporan nu avea nevoie de informații noi, cât de a înțelege informațiile pe care le deținea deja" (3). Printre practicanții jurnalismului literar ce au identificat această problemă se numără și Norman Mailer. Mailer a adoptat o atitudine sfidătoare la adresa presei dominante când a scris în Armatele nopții, " Acum putem renunța la [revista] Time pentru a afla ce s-a întâmplat cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
afirmă: "Mass-media care a prezentat protestul de la Pentagon a creat o pădure de inadvertențe ce ar orbi eforturile unui istoric" (243). Michael Herr, corespondent de război în Vietnam, a înțeles rapid cât de inutilă era folosirea formulelor tipice/jargonului tipic jurnalismului tradițional predominant când relata despre război. El citează din Crane: "Presa deține toate informațiile (mai mult sau mai puțin); are chiar prea multe informații. Totuși ea nu a reușit niciodată să relateze despre moarte într-un mod plin de înțeles
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Presa deține toate informațiile (mai mult sau mai puțin); are chiar prea multe informații. Totuși ea nu a reușit niciodată să relateze despre moarte într-un mod plin de înțeles, ceea ce era, evident, tocmai ideea principală" (214-15). Iar mai târziu: "Jurnalismul tradițional avea tot atâtea șanse de a relata acest război pe câte avea praful de pușcă tradițional de a-l câștiga; tot ce putea el să facă era să ia cel mai profund eveniment al deceniului și să îl transforme
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
câștiga; tot ce putea el să facă era să ia cel mai profund eveniment al deceniului și să îl transforme într-o budincă a comunicațiilor" (218). Anul 1965 este deseori considerat drept momentul decisiv în care s-a dezvoltat noul jurnalism ca răspuns la perceperea unei retorici jurnalistice eșuate. În acest an s-au publicat lucrări precum Cu sânge rece de Truman Capote sau Kandi-Kolored Tangerine-Flake Streamline Baby de Tom Wolfe. După cum observa Hellmann, "Faptul că Wolfe și Capote au scris
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reprezintă cele mai evidente experimente care aparțin unui gen ce răspunde unei schimbări unice în cultura americană", o schimbare ce reflectă transformări și crize culturale (1-2). Spre exemplu, în același an Joan Didion a inaugurat propria ei formă de nou jurnalism în California, independent de ceea ce se petrecea la New York, și a publicat în revistele Saturday Evening Post și Holiday articole ce abordau subiecte precum John Wayne, stilul de viață din California sau orașul mexican Guaymas (Slouching ix, 41, 186, 216
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
McPhee publicase schița biografică a lui Bradley în New Yorker în ianuarie 1965, iar ulterior aceasta a apărut și în format de carte (prefață). Totuși, ar fi o greșeală să spunem că 1965 este anul în care a apărut noul jurnalism. După cum mărturisește Wolfe, el s-a inspirat din Talese, care scria pentru revista Esquire încă din anul 1960, după ce lucrase ca reporter tradițional pentru New York Times. În particular, Wolfe atribuie inspirația pentru crearea unui nou stil jurnalistic unei lucrări de-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Voiam să scriu în stilul ficțiunii, dar nu voiam să schimb nici un nume. Voiam să scriu "povestiri pentru ziare"" (Wakefield, Harold Hayes 34). Unul din motivele pentru care anul 1965 este deseori considerat drept anul în care s-a dezvoltat jurnalismul literar este faptul că, la apariția cărții Cu sânge rece, Capote a declarat într-un interviu realizat de George Plimpton (la rândul său nou jurnalist de ceva timp) că a inventat o nouă formă, "romanul non-ficțiune" (Plimpton, The Story). Ceea ce
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Capote de inventator al noii forme este compromisă întrucât în același an a apărut lucrarea lui Wolfe Kandi-Kolored Tangerine-Flake Streamline Baby, publicată întâi în revista Esquire și apoi inclusă într-o colecție cu același titlu, ce cuprindea lucrările aparținând noului jurnalism ale lui Wolfe. În anii '60 ai secolului al XX-lea Wolfe a lucrat ca autor de reportaje pentru ziarul New York Herald Tribune, unde forța deja limitele noului jurnalism. Începutul colaborării sale ca reporter independent cu revista Esquire s-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
într-o colecție cu același titlu, ce cuprindea lucrările aparținând noului jurnalism ale lui Wolfe. În anii '60 ai secolului al XX-lea Wolfe a lucrat ca autor de reportaje pentru ziarul New York Herald Tribune, unde forța deja limitele noului jurnalism. Începutul colaborării sale ca reporter independent cu revista Esquire s-a transformat într-o lucrare importantă atunci când și-a dat seama că nu reușea să scrie un articol despre o mașină modificată și o expoziție de mașini modificate, pe care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sub forma unei scrisori personale. Editorului i-a plăcut scrisoarea atât de mult, încât a publicat-o pe post de articol (Kandy-Kolored xi-xiii). De atunci, după cum afirma John Hellmann, "Tom Wolfe a devenit scriitorul cel mai des identificat cu noul jurnalism, atat ca practicant cât și ca reprezentant" (101). Probabil ce i-a atras mai tare pe cititori și a dus la crearea unei adevărate furori în jurul lui Wolfe este pirotehnia lui lingvistică ce părea să aducă un afront susținătorilor englezei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
moartea unei puternice reificări cunoscute sub numele de "visul american". Dar, deși Capote a fost capabil de o asemenea profunzime, Cu sânge rece are defectele sale, defecte pe care jurnaliștii tradiționali le foloseau deseori drept argumente pentru a combate noul jurnalism. Un argument era faptul că noii jurnaliști își asumau o libertate prea mare. La puțin timp după apariția lucrării Cu sânge rece, Capote a fost acuzat de inventarea unor scene. Chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, cartea rămâne veridică într-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lungă a lui Capote, n. trad., 70). Acestea sunt tentațiile unei subiectivități splendid afirmate, care alunecă în propria sa invenție, iar acest lucru va fi cu siguranță o problemă ce se va ivi și în continuare în mod repetat în jurnalismul literar. Cu toate acestea, firul comun ce îi leagă pe practicanții mai vechi de noii jurnaliști a rămas subiectivitatea scriitorilor și determinarea de a micșora distanța dintre subiect și obiect. Într-o măsură mai mică sau mai mare, aceștia preferau
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnaliști a rămas subiectivitatea scriitorilor și determinarea de a micșora distanța dintre subiect și obiect. Într-o măsură mai mică sau mai mare, aceștia preferau să acorde subiectivității un rol mai important în cadrul lucrărilor lor decât să se supună cerințelor jurnalismului dominant ce respingea subiectivitatea. Lucrările lui Mailer și ale lui Didion ilustrează respectul sporit față de o subiectivitate accentuată în această perioadă. În lucrarea lui Mailer, Armatele nopții, publicată în 1968, rolul subiectivității este recunoscut în mod premeditat. Atunci când spune: Acum
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
anevoioasă către Betleem, n. trad.), Joan Didion mărturisește că în povestirile ei încerca să își amintească ce însemna să fie ea însăși (136). După cum afirma Sandra Braman, "Didion respinge norma obiectivității care încă este, cel puțin în intenție, la baza jurnalismului tradițional... Subiectivitatea ei este o atitudine precaută, înțeleasă drept o poziție de forță, sursa credibilității sale" (355, subliniere adăugată). În cele din urmă, în încercările lor de a înțelege subiectivitățile celorlalți prin recunoașterea propriilor lor subiectivități, Mailer și Didion conchid
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de ani. Cu această informație își încheie Didion povestirea, lăsând-o în închisoare pe Lucille care tocmai a născut; încheierea este tipică stilului incomplet al autoarei, ilustrat de satirizarea anunțurilor formale de nuntă din ziare (încă un atac la adresa materialismului jurnalismului) atunci când fostul amant al Lucillei se căsătorește cu tânăra guvernantă: "Mireasa avea o rochie albă, lungă, de satin și în mână ținea un buchet în cascadă de minirosa cu panglici de iasomie. O coroniță de perluțe îi susținea voalul iluziei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu încă o persoană tânără și frumoasă ce visează visul auriu, în spatele "voalului iluziei." Dincolo de dovezile extraordinare ale unui prezent atât de incert, visul nu pare a fi deloc auriu. Deși Hunter Thompson este deseori catalogat drept nou jurnalist 84, jurnalismul său gonzo, după cum a fost descris, ocupă o poziție anormală vizavi de jurnalismul narativ. Dificultatea constă în faptul că jurnalismul său, deși este narativ, conține și elemente de satiră scandaloasă, iar limita dintre ficțiune și non-ficțiune este neclară. Se spune
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
iluziei." Dincolo de dovezile extraordinare ale unui prezent atât de incert, visul nu pare a fi deloc auriu. Deși Hunter Thompson este deseori catalogat drept nou jurnalist 84, jurnalismul său gonzo, după cum a fost descris, ocupă o poziție anormală vizavi de jurnalismul narativ. Dificultatea constă în faptul că jurnalismul său, deși este narativ, conține și elemente de satiră scandaloasă, iar limita dintre ficțiune și non-ficțiune este neclară. Se spune că acesta ar fi motivul pentru care Bill Cardoso, un reporter de la ziarul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
atât de incert, visul nu pare a fi deloc auriu. Deși Hunter Thompson este deseori catalogat drept nou jurnalist 84, jurnalismul său gonzo, după cum a fost descris, ocupă o poziție anormală vizavi de jurnalismul narativ. Dificultatea constă în faptul că jurnalismul său, deși este narativ, conține și elemente de satiră scandaloasă, iar limita dintre ficțiune și non-ficțiune este neclară. Se spune că acesta ar fi motivul pentru care Bill Cardoso, un reporter de la ziarul National Observer, pe care Thompson l-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]