3,597 matches
-
a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 1668 Dacă creditorul însuși și de bună voie a împărțit acțiunea să, nu mai poate să se lepede de această diviziune, deși, mai înainte de timpul în care a primit-o, unii din cauționatori au fost nesolvabili. (Cod civil 1049 și urm.).*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art.
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
Cristache, născut la 22 mai 1953 în București, România, fiul lui Vasilescu Corneliu și Huminiuc Maria, cu domiciliul actual în Suedia, 21369 Malmo, Ramelsv. 87. 982. Vasilescu Aura, născută la 24 mai 1952 în Bacău, județul Bacău, România, fiica lui Lepădatu Ion și Constanța, cu domiciliul actual în Suedia, 21144 Malmo, Storg. 32. 983. Vasilescu Aura Cristina, născută la 15 decembrie 1976 în București, România, fiica lui Cristache și Aura, cu domiciliul actual în Suedia, 21369 Malmo, Ramelsv. 87. 984. Alecu
HOTĂRÂRE nr. 33 din 21 februarie 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117234_a_118563]
-
Hjortakroksv. 1 H, cu ultimul domiciliu din România, Constanța, Aleea Lirei nr. 8B, bl. FD 4, sc. B, et. 4, ap. 36, județul Constanța. 103. Sayed Rodica, născută la 20 mai 1946 în localitatea Măgura, județul Teleorman, România, fiica lui Lepădatu Ștefan și Floarea, cu domiciliul actual în Suedia, 21527 Malmo, Paskliljeg. 25, cu ultimul domiciliu din România, București, str. Sold. Tină Petre nr. 6, bl. L 31, sc. B, ap. 74, sectorul 3. 104. Spirer Alexandru, născut la 8 octombrie
HOTĂRÂRE nr. 218 din 19 mai 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118165_a_119494]
-
numa de-acelea luăm! no, las' că fac, pînă diseară! niște vorbe în sine foarte indiferente, primul munte de ceață tărcătura de cîine ciobănesc, turma în 300 m cu stăpînul înfipt în ea, Deleni 4 km pace pe răgazul mișcării, leapădă la nesfîrșit subiectele ficțiunii, șoim venind din stîlp, continuarea în peisaj, coerența în anotimp, o cătat calu' pîn tot tîrnațu', nu l-o găsît nicărí! otavă, mi-o stricat pe-acolo, nici una nici două cu furca, să-i deie-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
care românii nu au avut campanii de cucerire ale popoarelor dimprejur. Îmbrățișarea legii creștinești, care propaga înfrățirea tuturor popoarelor și iubirea aproapelui, le-a negat românilor aspirații imperialiste: "pentru a se ține cu tótă inima de legea creștinéscă, [Românii] s-aŭ lepădat de orĭ ce gând de cucerire asupra altor némuri și aŭ întrebuințat tăriea lor de suflet pentru a-și tine țéra numaĭ cu sapa, creștinând frățeșce pe toțĭ barbariĭ" (Melidon, 1876, p. 84). Impotența militară este sublimată în virtute spirituală
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conceptului de timp, trad. Cătălin Cioabă, Editura Humanitas, București, 2005. Heidegger, Martin, Problemele fundamentale ale fenomenologiei, trad Bogdan Mincă și Sorin Lavric, Editura Humanitas, București, 2006. Heidegger, Martin, M., Despre miza gândirii, trad rom. Cătălin Cioabă, Gabriel Cercel și Gilbert Lepădatu, Editura Humanitas, București, 2007. Held, Klaus, "Husserl's Phenomenological Method", în Donn Welton (Ed.), The new Husserl. A critical Reader, Indiana University Press, Bloomington, 2003. Heraclit, (1) The presocratic philosophers. A critical history with a selection of texts, Bilingual Ed.
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
TATAIA”, a fost omul care le-a dat în dar natura. Ne-a predat „Istoria biologiei” și „Bazele darwinismului”. Vorbea cu un accent cu totul particular, cu multă căldură și convingere. A acceptat unele idei lîsenkiste, de care s-a lepădat apoi făcându-și mea culpa. Pe mormântul său ar trebui plantat un exemplar arătos de Cornus mas L. deoarece și-a dăruit energia și priceperea decenii la rând pentru cercetarea acestei specii. Ar fi nedrept să-l uit pe profesorul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
în trecere, pufăia un nor de fum care ieșea printr-o țeavă neagră ca și gura iadului. Motorul mornăia din toți rărunchii și te mirai cum de nu a curs încă tot uleiul din el, pentru că la fiecare metru parcurs lepăda cîte o lostopană de mizerie neagră ca smoala. Drăcovenia asta de camion era condusă de năstrușnicul Musolin, și el negru ca tăciunele. Nu, el nu era negru din naștere, el devenise negru de la meserie. Musolin ăsta, alt nume nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de secol. Găsise un lemn, o bucată de lemn de abanos și o privea insistent. Mai lua o gură mică de rom și iarăși o privea. La un moment dat a ieșit parcă din spațiu și lemnul acela și-a lepădat surplusul urît și inutil. Doamne, a rămas doar un diamant, șlefuit de un zeu, de un orisha prea iscusit și puternic. Ca un somnambul, señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz, a luat dalta și ciocănelul și a lucrat ore și ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
banii Se spune, cu un licăr romantic în ochi, că „banii n-aduc fericirea“. Nu prea sunt de acord. Dacă banii aduc ceva, apoi tocmai asta aduc: un fel de fericire. Fie una directă, materială, care nu e chiar de lepădat, fie una mai subtilă, în funcție de calitatea posesorului (fericirea de a dărui, de a aduce bucurii altora, de a face opere de binefacere, de a crea instituții, pe scurt, de a-i face fericiți pe alții). Că banii nu îți umblă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bine de patru secole în urmă nu diferă prea mult de cele pe care le putem asculta astăzi. Or, în versiunile canadiene ale acestui mit - schiță a celor despre originea ceții, născută din pielea veche și bolnavă pe care o leapădă eroul -, Linx îl are ca principal adversar pe Coiot, care, după cum vom constata mai tîrziu, joacă un rol important în seria mitică alternă : cea despre prinderea vîntului. Linxul este o felină, în timp ce Coiotul face parte din familia canidelor. Opoziția astfel
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
că sunt trei specii: Sinapis alba, nigra - mai e nevoie de traducere? - și acela vânăt, Sinapis juncea. Toate conțin sulf, absolut necesar proteinelor ce constituie părul, unghiile și cheratina din stratul superficial al pielii, toate mereu În formare și mereu lepădate; deci, mereu foame de sulf, conținut În tioglicozizi, substanțe specifice fiecăreia dintre cele trei specii de muștar și care, În contact cu apa, dau naștere substanțelor ce aromatizează condimentul. Muștarul negru conține, ca tioglicozid, sinigrina pe care riscăm s’o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rupe ușor. Și, pentru ca treaba să fie mai eficientă, vâscul Își păstrează de obicei frunzele și peste iarnă. De obicei? Desigur, căci există două specii: acela de stejar, cu fructe galbene, care rareori parazitează și alți arbori, și care-și leapădă frunzele toamna, respectiv acela alb, cu frunze persistente iarna; acesta din urmă, despre care fac astăzi vorbire, e majoritar căci, prin cele trei subspecii ale sale, s’a adaptat la a parazita cam orice arbore există - iarăși “eficiența”: una, zisă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ci de-adevăratelea. De-a adevăratelea căci ea, frunza, asigură energetic luxul florii de a se acorda doar ideatic, nu și substanțial cu Natura. În ideatic, verdele e la mijloc. Subliniez, la mijloc. „Unii“, ca bradul, rămân veșnic verzi, chiar dacă leapădă, rând pe rând, după o trudă de doi, chiar zece ani, câteva frunze dintre multele, și pe care le vedem pe jos uscate, deși lepădate tot verzi... Dar aceia sunt, tot ideatic desigur, negentropici. În fond, viața Înseamnă negentropie, spuneți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-și miroase floarea - Narcissus poeticus - și foaia, tot plăcut mirositoare - Melissa officinalis. Tocmai a mâncat, pită - Carlina acaulis - bună și pentru bolile de stomac, și colăcei - Malva silvestris - și-și scarpină barba - Tradescantia - gândindu-se la preuteasă care a păcătuit lepădând folosindu-se - culmea! - chiar de „colăceii“ lui abia amintiți. Mai bine Îi dădea vecinei să scape de oftică. Las’ că are și el partea lui de vină, că n’o fi eunuc, cel puțin așa spune Helleborus purpurascens. De teamă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
moartea cuiva pentru a face loc următorului. O societate stagnantă perfecționează armura, iar Natura exemplifică asta prin insecte, o linie evolutivă Închisă, care se acoperă cu o armură chitinoasă perfectă, dar care le silește ca, pe măsura creșterii, s’o lepede pentru a-și croi alta, mai Încăpătoare. Societatea evolutivă e modelată de Natură prin vertebrate. Unde vedem cum armura din solzi a reptilei, și ea silită la năpârlire, e aruncată de mamiferul care preferă agilitatea sub simulacrul de solzi care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dac: Cică Dochia, amăgită de noul calendar, dar și de o vreme caldă, cum nu e acum când Îmi ascultați vorbele, a plecat cu oile la munte. À propos: tradiția cere asta abia peste o lună, de sfântul Gheorghe. Dar, lepădând cojoc după cojoc, Dochia a rămas complet descoperită gerului trimis de Zamolxe. À propos de riscul adoptării unor cutume străine, chiar dacă de „bon ton“ ca venind din partea puternicilor zilei, uitând realitatea locală. Dar să alătur o frumusețe: mărțișorul, poate obligat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
precis lipsa lui), inundațiile și seceta, alunecările de teren, ca să amintesc doar câteva pe care societatea, iar nu aceia, trebuie să le remedieze. Iar costul reparației e Întotdeauna mai mare decât câștigul care a provocat-o. Într’un cuvânt, și lepăd masca umană, zona de joncțiune a ecosistemului cu sursa de energie primară Soarele -, adică pădurea și ogorul, nu trebuie privatizate ci, dimpotrivă, socializate. O miaun chiar cu riscul de a fi văzut negru, adică unealta lui Belzebut. „Meridian“, 7 iulie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Poate Natura vrea ceva, de pildă să scape de ceva carbon devenit excedentar la pretențiile ei de astăzi, scoțându-l din circuit. Chiar dacă cedează astfel locul siliciului, deopotrivă calculator și deșert. Am citit și eu „Dune“... Dar mai bine să lepăd ciuboțelele roșii pentru o pereche de opinci și să-mi dau blănița la spălat... Nu doar abioticul focul apare ca imperfect În circuitul substanței În Natură, dar și bioticul. Dar, pentru a vedea asta, trebuie să urcăm Într’o mașină
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
continuând cu ouăle și sfârșind cu icrele. Esență? E ceea ce o ființă oarecare menește viitorului speciei ei. Și aduceți-vă aminte de strămoșii romani, care se delectau nu cu un păun ci cu limbile câtorva sute, doar pentru a le lepăda deîndată În vomarium, În așteptarea altei delicatese menite doar gâdilării papilelor gustative... Voi nu beți apă, ca mine și ca toate animalele - ziceți voi - inferioare, ci vin, bere, Coca Cola - merit un Whiskas pentru reclamă -, În cel mai rău caz
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toate animalele - ziceți voi - inferioare, ci vin, bere, Coca Cola - merit un Whiskas pentru reclamă -, În cel mai rău caz apă minerală. Iar astea la superlativ, astfel Încât pe rezidiile voastre cu moț se bat câinii și nu degeaba; căci acolo lepădați tot ce-ați Înghițit În plus. Și desfid pe acela care are - fie ce animal ar fi - motiv să se bată pentru „moțul“ lăsat de un câine... Ca animal superior, voi nu vă reproduceți, ci faceți sex sau, mai eufemistic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cea comestibilă unul excedentar, iar animăluțul - vreun viezure - simte asta. Al doilea e că toxinele ciupercii nu’s propriu-zis otravă, ci „avertisment“: lucrează asupra sistemului nervos, declanșând voma ori vreo halucinație. Și astfel, animăluțul poate prostuț, poate „neșcolit“, dar cumpătat, leapădă ce-a mușcat, Încercând În altă parte. Dar voi, lacomilor, adunați mai Întâi de-a valma cu sacul, fierbeți la fel și Înfulecați cât Încape. Și “avertismentul” poate ucide: când e prea mult... Vă doresc poftă bună. Dar la audiție
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
născută Arapu, soția lui Vasile Petrovici. Aceasta din urmă cumpărase și părțile celorlalți succesori: Constantin Arapu, Pavel Cazacliu, Ecaterina Agioglu etc.33 Partea din Ipotești-Albotă, stăpânită de Elena V. Petrovici, a rămas moștenire copiilor săi: Sevastița Gheorghe Zăpan, Maria Vasile Lepădatu și Constantin Petrovici. Cu prețul de 20 de galbeni falcea, la prețul întreg de 2.000 de galbeni, cei trei moștenitori ai Elenei Petrovici îi vând, la data de 31 iunie 1871, partea lor din Ipotești pe care o stăpâneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Jos sub grinzile colibii?62căci atmosfera incintei este, cu asupră de măsură, auditivă. Și este așa ab initio: Când pe el veni botezul/ Îl trecu auzul (s.n.), văzul,/ Nici că-i pasă lui săracul,/ Că nănașa spune crezul/ Și se leapădă de dracul 63. Atmosfera incintei este cea obișnuită: Marta mânue cociorbe/ Iar Maria toacă hribii.// Iar la colțul marei vetre/ Stau pe laiți, lângă spuze,/ Un moșneag și trei cumetre,/ Povestesc mișcând din buze./ Tinerica puica nașa/ Prejmuiește tot pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
166, la care poetul se întoarce ori de câte ori are prilejul. Târziu, în anii maturității, răzbate câte un carpe diem, plin și acela de regretul că tinerețea s-a dus și nu se va mai întoarce vreodată: Nu e păcat/ Ca să se lepede/ Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?167 Amarul maturității îl sugrumă, îl resimte ca pe-o povară, din care nici iubita (nu iubirea!) nu-l mai poate scoate: "Mâni vom fi cum vei pretinde,/ Dar cum sunt mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]