3,668 matches
-
modalitate de a feri liberalismul de derapajul corporatist sau colectivist pe care unii critici l-au reperat în cartea lui Galbraith, din 1967 (Noul stat industrial). Văzută în context, Teoria dreptății ar fi, așadar, o modalitate de a legitima noul liberalism și de a asigura coeziunea socială prin intermediul dreptății 43. Considerând dreptatea din perspectiva "structurii de bază a societății", ca pe o trăsătură a unei scheme de cooperare, și nu din perspectiva binelui sau a fericirii persoanelor, Rawls o desprinde de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
din perspectiva concepțiilor despre comunitate și despre relațiile dintre grupuri. Paralel cu dezvoltarea unei sociologii normative și cu lansarea conceptului de capital social, filosofii comunitariști au orientat discuțiile despre dreptate către teoria socială. Comunitarismul a apărut ca o reacție la liberalism și la teoria lui Ralws, prezentându-se ca o teorie morală fondată pe ideea sinelui social. În After Virtue (1984), Alasdair McIntyre a afirmat explicit că filosofia morală are nevoie de o sociologie, iar Michael Walzer a vorbit, în Spheres
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
2003. , Ce este un autor. Studii și conferințe, traducere de Bogdan Ghiu, Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2004. , Lumea este un mare azil, Studii despre putere, traducere de Bogdan Ghiu, Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2005. Habermas, Jürgen și John Rawls, Despre liberalismul politic, traducere de Ciprian Siulea, Tact, Cluj-Napoca, 2012. , Discursul filosofic al modernității. 12 Prelegeri, traducere de Gilbert Lepădatu, Ionel Zamfir și Marius Stan, Editura All, București, 2000. Ricoeur, Paul, Iubire și justiție, traducere de Mădălin Roșioru, ART, București, 2009. Stahl
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ai ideii de taxare a proprietății și de transfer al resurselor, și socialiștii marxiști, susținători ai egalității materiale și ai unui model de redistribuire bazat pe contestarea proprietății. Dacă acest lucru este corect, atunci putem vorbi de o evoluție a liberalismului către acceptarea statului ca agent de realizare și coordonare a binelui public, astfel încât să fie practicată o modalitate de redistribuire care să nu încalce libertatea și care să garanteze proprietatea. Astfel, construcția politică și economică numită "statul bunăstării generale" (welfare-state
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
să credem că un stat al bunăstării, care se manifestă în cadrul unei economii fundamentate pe sectorul privat și creștere economică, poate fi instrumentul justiției și al libertății, premisele teoretice ale doctrinei liberale pot fi în acord cu instituțiile tradiționale ale liberalismului"17. Dar Connolly adăuga: "exigențele economiei de piață sfârșesc în cele din urmă prin a fi incompatibile cu principiile dreptății presupuse de statul bunăstării. Acesta din urmă necesită creștere economică pentru a putea alimenta programele sale de redistribuire, iar structura
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
creștere economică pentru a putea alimenta programele sale de redistribuire, iar structura economiei de piață nu poate asigura această creștere decât prin politici incompatibile cu principiile dreptății pe care le implică"18. După Connolly această situație antrenează o "bifurcație a liberalismului"19. Un prim curent liberal, apără instituțiile liberale tradiționale și încurajează oamenii să-și limiteze așteptările în materie de dreptate. Al doilea curent (căruia îi aparține și Dworkin), reafirmă principiile liberale, dar "adeziunea la aceste principii se detașează de orice
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
curent liberal, apără instituțiile liberale tradiționale și încurajează oamenii să-și limiteze așteptările în materie de dreptate. Al doilea curent (căruia îi aparține și Dworkin), reafirmă principiile liberale, dar "adeziunea la aceste principii se detașează de orice implicare practică, acest liberalism principial nu se simte în largul său în civilizația productivității"20. Prin urmare, idealurile egalității liberale presupun reforme mult mai profunde decât cele pe care Rawls sau Dworkin le admit în mod explicit. Niciunul dintre cei doi autori nu pune
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
producției și productivității sistemului economic. În acest sens, se poate spune că socialismul marxist a practicat viziunea despre dezvoltare și modernizare pe care a practicat-o capitalismul liberal începând cu revoluția industrială, ceea ce l-a transformat în "aripa stângă a liberalismului global"22; de altfel, revoluția socială în țările care au practicat marxismul s-a bazat de la bun început pe industrializarea forțată, văzută ca modalitate de a "ajunge din urmă" capitalismul. Spre deosebire de doctrinele socialiste, ecologismul afirmă în mod singular necesitatea limitării
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Motorul societății de consum este productivismul, definit ca ansamblul structurilor socio-economice și de mentalitate care propulsează producția fără a ține cont de nevoile reale ale populației și de durabilitatea produselor. Totuși, nu toate teoriile despre dreptatea ecologică sunt inamice ale liberalismului. Am putea spune că există posibilitatea de a aplica la problema ecologică fiecare dintre concepțiile serioase despre dreptate. Față în față cu teoriile care spun că piața liberă și capitalismul sunt cauza reală a problemelor ecologice stau teoriile care argumentează
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care dreptatea distributivă poate include mediul natural. În această situație, mediul devine obiect de calcul al vieții de fiecare zi, luând în considerare ceea ce se distribuie și costurile acestei distribuții, atât pentru oameni, cât și pentru mediu. Rămânând în limitele liberalismului, valoarea supremă o constituie libertatea de a ne trăi viața în concordanță cu propriile noastre valori, după cum dorim. La acest nivel, alături de problema justei distribuiri, intervine cea a sustenabilității, adică a costurilor ecologice pe care alegerile noastre le presupun. Includerea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
William, "The Dilemma of Legitimacy", în Legitimacy and the State, William Connolly (ed.), Blackwell, Oxford, 1984, pp. 222-249. Dopplet, Gerald, "Rawls' System of Justice: A Critique from the Left", în Nous, vol. 15, nr. 3, 1981, pp. 259-307. Dworkin, Ronald, "Liberalism", în Public and Private Morality, Stuart Hampshire (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1978, pp. 113-143. , A Matter of Principle, Harvard University Press, Cambridge (MA) și Londra, 1985. Fraser, Nancy, Scales of Justice: Reimaging Political Space in a Globalizing World, Columbia
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
oferea perpetuarea privilegiilor, din contră, solicita acceptarea pieței, cea care limita construcția unor mecanisme sociale care generau privilegii: "nu recunoaște nici stat, nici rațiune și în genere nici o realitate care ar sta deasupra realității individului, tinzând să-i îngrădească libertatea: liberalismul șterge deosebirile naționale, neagă puterea de stat și pulverizează întreaga omenire în indivizi, singurele realități pe care le cunoaște și de la a căror inițiativă așteaptă propășirea socială"14. • Cristalizarea intereselor unor clase sociale este îngreunată de tipul de evoluție ales
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
opinii și dorințe - pe cineva suficient de istorist și nominalist pentru a fi abandonat ideea că aceste opinii și dorințe centrale trimit la ceva aflat dincolo de sfera de acțiune a timpului și întâmplării"15. Explicarea celor două trăsături (ironia și liberalismul) lămurește felul în care este asigurată atât libertatea individuală, cât și solidaritatea socială. Separarea strictă a spațiului public de cel privat permite ca libertatea individului și coeziunea comunității să nu intre în conflict. Libertatea este amenințată de fuziunea dintre public
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
individului și exigențele de coeziune ale societății nu avem altă soluție decât asumarea acestei tensiuni printr-o permanentă muncă de lămurire, printr-un efort permanent de conștientizare a situării noastre. Cât de eficientă poate fi, însă, această muncă de lămurire? Liberalismul clasic s-a bazat întotdeauna pe masa de oameni onești, o colectivitate care, dacă nu mai trăia o tradiție comună, era una a gusturilor și intereselor comune. Legile, oricât de precise, nu pot prevedea toate aspectele unei situații de viață
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
o colectivitate care, dacă nu mai trăia o tradiție comună, era una a gusturilor și intereselor comune. Legile, oricât de precise, nu pot prevedea toate aspectele unei situații de viață decât cu o detaliere care le face inaplicabile, de aceea liberalismul s-a bazat pe o masă de oameni de bună-credință, altminteri legile sunt atacabile, se pot găsi excepții care să îndreptățească despăgubiri sau tratamente preferențiale, iar acestea fărâmițează comunitatea. În lipsa unor gusturi comune, a unei interpretări comune a istoriei sau
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
competitivitatea și să creăm noi locuri de muncă"3. Astfel, democrația liberală reprezintă "sfârșitul" istoriei nu în sensul că evenimente istorice nu vor mai avea loc, ci în sensul că nu vor mai apărea noi modele sociale, politice și economice. Liberalismul politic este sfârșitul filosofiei politice: din ce în ce mai multe țări adoptă acest model, iar ideologiile concurente sunt în cădere liberă. În același timp, există o tendință generală de omogenizare a societăților contemporane după modelul economiei capitaliste. Aceasta pentru că însăși logica modernității leagă
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de omogenizare a societăților contemporane după modelul economiei capitaliste. Aceasta pentru că însăși logica modernității leagă puterea statelor de știință și tehnologie, iar acestea la rândul lor nu pot deveni performante decât în cadrul unei economii de tip capitalist. Fukuyama nu confundă liberalismul economic cu liberalismul politic, cu toate că tendința generală este convergența dintre acestea două. Ceea ce le diferențiază este faptul că liberalismul economic se bazează pe dorința de autoconservare și de securitate a individului, de unde nevoia de proprietate și calculul utilitarist, pe când liberalismul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
societăților contemporane după modelul economiei capitaliste. Aceasta pentru că însăși logica modernității leagă puterea statelor de știință și tehnologie, iar acestea la rândul lor nu pot deveni performante decât în cadrul unei economii de tip capitalist. Fukuyama nu confundă liberalismul economic cu liberalismul politic, cu toate că tendința generală este convergența dintre acestea două. Ceea ce le diferențiază este faptul că liberalismul economic se bazează pe dorința de autoconservare și de securitate a individului, de unde nevoia de proprietate și calculul utilitarist, pe când liberalismul politic se bazează
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și tehnologie, iar acestea la rândul lor nu pot deveni performante decât în cadrul unei economii de tip capitalist. Fukuyama nu confundă liberalismul economic cu liberalismul politic, cu toate că tendința generală este convergența dintre acestea două. Ceea ce le diferențiază este faptul că liberalismul economic se bazează pe dorința de autoconservare și de securitate a individului, de unde nevoia de proprietate și calculul utilitarist, pe când liberalismul politic se bazează pe nevoia de recunoaștere. Cel dintâi se reduce la satisfacerea nevoilor materiale ale oamenilor, pe când cel
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
liberalismul economic cu liberalismul politic, cu toate că tendința generală este convergența dintre acestea două. Ceea ce le diferențiază este faptul că liberalismul economic se bazează pe dorința de autoconservare și de securitate a individului, de unde nevoia de proprietate și calculul utilitarist, pe când liberalismul politic se bazează pe nevoia de recunoaștere. Cel dintâi se reduce la satisfacerea nevoilor materiale ale oamenilor, pe când cel de al doilea poate să satisfacă dorința lor de recunoaștere, prin adoptarea principiului egalității tuturor ființelor umane. Odată ce acest principiu a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
adoptarea principiului egalității tuturor ființelor umane. Odată ce acest principiu a fost adoptat și odată ce el va fi devenit universal valabil, mai departe nu se mai poate merge. Fukuyama adoptă astfel perspectiva lui Hegel filtrată prin interpretarea lui Kojève, și abandonează liberalismul de tipul lui John Locke sau John Stuart Mill. Dar dacă motorul istoriei este lupta pentru recunoaștere și dacă istoria ajunge la un sfârșit, aceasta înseamnă că nu mai există luptă pentru recunoaștere, în sens hegelian. Această perspectivă este cu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a fi în competiție, este condiționată de o caracteristică culturală singulară, penetrantă: gradul de încredere inerent în societate"9. Plecând de la Hegel, Fukuyama adoptă o perspectivă conservatoare în care trecerea de la spiritul comunității de apartenență la comunitatea globală presupune transformarea liberalismului în corporatism și recursul la utopia corporatismului global. Dar încrederea pe care se bazează Fukuyama nu constituie un reper teoretic în toate teoriile liberale. Teoria lui Nozick, spre exemplu, pare să opereze cu o înțelegere a naturii umane care seamănă
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
comunității originale (opunându-se schimbării), fie pentru a asigura binele general (prin revoluție), fie pentru a găsi un echilibru între cele două (prin schimbare moderată). Regăsim aici liniile de argumentare și acțiune ale celor trei mari ideologii moderne: conservatorismul, socialismul, liberalismul, din care se hrănesc partidele politice moderne. Dacă am sta să definim politicul prin cele două aspirații fundamentale, astfel încât să vedem în el un agent al schimbării sociale care caută binele fără tehnici totalitare, ar trebui să căutăm în el
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
funcționa după norma de dreptate a comunei primitive. Trecând peste experiența răufăcătoare a comunismului, post/ neo/marxiștii de azi cred cu tărie că socialismul sovietic a fost un eșec (numai) din pricina deficitului de civilizație al țărilor est-europene. Corelat cu eșecul liberalismului în vest, eșecul socialismului în est ar putea fi baza de plecare - cred ei - pentru un socialism global a cărui condiție de posibilitate să fie un nou concept de solidaritate, bazat pe Facebook, pe internet și pe noile libertăți. Adică
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
D. Putnam, Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Community, Simon & Schuster, New York, 2000, p. 20. 56 Michael Walzer, Spheres of Justice, pp. 249-259 ["A Sociology of Titles"]. 57 Ibidem, p. 320. 58 Ibidem, p. 6. 59 Michael Sandel, Liberalism and the Limits of Justice, Cambridge University Press, Cambridge, 1982, p. 11. 60 Amitai Etzioni, The Spirit of the Community: Rights, Responsibilities and the Communitarian Agenda, Crown Publishers, New York, 1993, p. 122. 61 Charles Taylor, "The Dangers of Soft Despotism
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]