3,009 matches
-
Mureșenilor nr.12, tel. 0268.412601 BUCUREȘTI Librăria Mihai Eminescu, Bd. Regina Elisabeta nr. 5, tel. 021.3158761 Librăria Verona, Str. Pictor Arthur Verona nr. 13, tel 0788.758408 Librăria Humanitas Kretzulescu, Calea Victoriei nr. 45, tel. 021.3135035 CLUJ Librăria Logos, str. Republicii nr. 11A, tel. 0264.590297 Librăria Universității, str. Universității nr.1 , tel.0264.598107 Librăria Dacia, str. Memorandumului nr.12, tel.0264.431494 CONSTANȚA Librăria Sophia, str. Dragoș Vodă nr. 13, tel. 0241.616365 CRAIOVA Librăria Școlii, str.
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cel românesc, vol. cit., p.34-35. 29 Sorin Antohi, Amurgul idolilor. Două cărți despre România anilor '30, în Sfera politicii, 28, 1995, p.56. 30 N. Manolescu, Tradițiile naționalismului, în Meridian, I, 4, 1991, p.59-60. Cf. și Al. Zub, Logos und Ethos in der rumänischen Kultur, în Saeculum, 1981, 2, p. 70-82. 31 Alexandru George, România față cu naționalismul, în Revista de Cercetări Sociale, 2, 1996, p.139-145. 32 Ibidem, p.124. 33 Gabriel Andreescu, Naționaliști, antinaționaliști... O polemică în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
amenințatà de spectrul apocalipsei, al destràmàrii, al îndepàrtàrii de divinitate, al neînțelegerii "semnelor" divine. Lumea e bolnavà ("Cautà universul alt zugrav,/ birtul celest își încàlzește magii,/ pe buzele lui Iuda se coc fragii;/ nàravul nou trage la vechi nàrav!") și logosul asemeni: "Gîngave vorbe într-un gînd gîngav,/ destràbàlatul verb își poartà prinții.../ În noi Iisus și-a ràstignit pàrinții,/ nàravul nou trage la vechi nàrav" (Ronsetul 36). Perfecțiunea formalà a ronsetului primește valoarea unei tentative salvatoare, în care verbul poetic
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
a poeziei orfice în literatura românà" (L. Petrescu), dar, am adàuga, a unui orfism conceput ambiguu, ca forțà a poeziei nu doar de a aduce armonia în lume, de a îmblînzi fiarele etc;, ci și ca potențial destructiv al unui logos concurent celui creator, divin (un model nedeclarat al lui Bàdescu ar putea fi orfismul eminescian, din Memento mori, de pildà). În màsura în care o formà fixà este o formà "perfectà" (și imaginarul poeticii europene o proiecteazà ca atare, dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
provenind în general din eng. story; cel de-al doilea, într-un raport să-i spunem de opoziție cu primul, provenind și din eng. story). De cum am rezolvat-o, după experimente uneori năucitoare, dă seama tabelul de mai jos: Aristotel logos mythos Forster. 1927 istorie intrigă Weinrich. 1964 univers narat univers comentat Șklovski. 1965 fabulă subiect Todorov. 1966 istorie discurs Ricardou. 1967 ficțiune narație Benveniste. 1971 istorie discurs Genette. 1972 istorie povestire narație Bal. 1977 istorie povestire text narativ Chatman. 1978
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de-al doilea, fabula devine produsul subiectului. Fiecare principiu funcționează prin excluderea celuilalt dar, "paradoxal", ambele sînt necesare pentru dispunerea (multor) narațiuni, iar tensiunea contradictorie dintre ele constituie un motor important al forței narative sau NARATIVITĂȚII. ¶Brooks 1984; Culler 1981. logos [logos]. Subiect; materie; gînd; argument. Pentru Aristotel, imitarea unei acțiuni reale sau PRAXIS constituie un argument sau logos, oferind o bază pentru MYTHOS, ori INTRIGĂ. Distincția între logos și mythos o sugerează pe aceea dintre ISTORIE și DISCURS, sau FABULĂ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
al doilea, fabula devine produsul subiectului. Fiecare principiu funcționează prin excluderea celuilalt dar, "paradoxal", ambele sînt necesare pentru dispunerea (multor) narațiuni, iar tensiunea contradictorie dintre ele constituie un motor important al forței narative sau NARATIVITĂȚII. ¶Brooks 1984; Culler 1981. logos [logos]. Subiect; materie; gînd; argument. Pentru Aristotel, imitarea unei acțiuni reale sau PRAXIS constituie un argument sau logos, oferind o bază pentru MYTHOS, ori INTRIGĂ. Distincția între logos și mythos o sugerează pe aceea dintre ISTORIE și DISCURS, sau FABULĂ și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pentru dispunerea (multor) narațiuni, iar tensiunea contradictorie dintre ele constituie un motor important al forței narative sau NARATIVITĂȚII. ¶Brooks 1984; Culler 1981. logos [logos]. Subiect; materie; gînd; argument. Pentru Aristotel, imitarea unei acțiuni reale sau PRAXIS constituie un argument sau logos, oferind o bază pentru MYTHOS, ori INTRIGĂ. Distincția între logos și mythos o sugerează pe aceea dintre ISTORIE și DISCURS, sau FABULĂ și SUBIECT. ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. lună [moon]. Unul din cele șase ROLURI sau FUNCȚII fundamentale identificate
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
un motor important al forței narative sau NARATIVITĂȚII. ¶Brooks 1984; Culler 1981. logos [logos]. Subiect; materie; gînd; argument. Pentru Aristotel, imitarea unei acțiuni reale sau PRAXIS constituie un argument sau logos, oferind o bază pentru MYTHOS, ori INTRIGĂ. Distincția între logos și mythos o sugerează pe aceea dintre ISTORIE și DISCURS, sau FABULĂ și SUBIECT. ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. lună [moon]. Unul din cele șase ROLURI sau FUNCȚII fundamentale identificate de Souriau (în studiul său dedicat posibilităților dramei). Luna (analoagă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pentru o ACȚIUNE, un fonem pentru un fon, un morfem pentru un morf. ¶Doležel 1972; Dundes 1964; Pike 1967. mythos [mythos]. O INTRIGĂ, un grupaj de întîmplări. Pentru Aristotel, mythos constă din selectarea și rearanjarea posibilă a unităților ce constituie LOGOSUL (imitarea unei acțiuni reale, sau PRAXIS). Distincția între mythos și logos o sugerează pe aceea între DISCURS și ISTORIE sau SUBIECT și FABULĂ. ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. Vezi și GÎNDIRE. N narabil [narratable]. Ceea ce merită să fie povestit; ceea ce
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
un morf. ¶Doležel 1972; Dundes 1964; Pike 1967. mythos [mythos]. O INTRIGĂ, un grupaj de întîmplări. Pentru Aristotel, mythos constă din selectarea și rearanjarea posibilă a unităților ce constituie LOGOSUL (imitarea unei acțiuni reale, sau PRAXIS). Distincția între mythos și logos o sugerează pe aceea între DISCURS și ISTORIE sau SUBIECT și FABULĂ. ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. Vezi și GÎNDIRE. N narabil [narratable]. Ceea ce merită să fie povestit; ceea ce-i susceptibil de a fi povestit sau cere a fi povestit
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pratton poate fi înzestrat cu ETHOS (PERSONAJ, trăsăturile-tip care îl caracterizează) și DIANOIA (INTELECT). ¶Aristotle 1968 [1965]. Vezi și CARACTERIZARE. praxis [praxis]. O ACȚIUNE reală. Pentru Aristotel, MYTHOS (INTRIGĂ) constă în selectarea și rearanjarea posibilă a unităților care constituie LOGOSUL (imitație a praxis-ului). ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. preavizare [advance mention]. Un element narativ a cărui semnificație se clarifică numai după ce a fost menționat prima oară; o "sămînță" narativă a cărei importanță nu este recunoscută cînd apare prima oară
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
însă semne retorice, cu rol persuasiv, într-un discurs poetic de restitutio in integrum a destinului său schimbat de tiran. Prin atitudinea sa din exil, Ovidiu inaugurează un model atipic de rezistență și reabilitare în fața teroarei istoriei, bazat pe un logos al protestului camuflat. Opera de exil a lui Ovidiu se leagă prin fire nevăzute de regimurile totalitare, dobândind valoare de parabolă și reflectând relația dintre spirit și putere. Scriitorii și tiranii sunt antinomici. Ovidiu declară cu superbie îndreptățită de veacuri
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Concepția lui teologică era o îmbinare a tuturor tradițiilor filozofice ale vremii, un-de lumea superioară îl are pe Dumnezeu Tatăl, el zămislind pe Fiul care este imaginea sa, dar o imagine inferioară însoțită de creaturile spirituale pure care partici-pă la Logos. Aceștia se organizează într-un univers ce merge de la demonii de jos pînă la îngeri iar oamenii sînt la mijloc. Iudeo-sataniștilor nu le-a plăcut deloc zicerea dar nici toată opera lui și au pus anatema pe el în anul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
luminare o cosmogonie. ce ne prezintă facerea lumii astfel: ,,Astfel, primul Ou care a fost vreodată făcut, fiind încălzit treptat de către Făptura Vie din el, se sparge, iar apoi capătă chip și un lucru iese... Aceasta este în mod evident Logosul - Zeul din Ou și Zeul din Piatră, căci Firmamentul Primordial era simbolizat printr-o Piatră, ca Tărie; tot așa cum în natura fizică, scînteia de viață apare din regnul mineral.” În comuna Corbi din județul Dîmbovița s-a descoperit în pământ
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o Dezordine primordială, Confuzie în primul caz și Haos în cel de-al doilea. Însă Haosul grecesc creează Lumea, în vreme ce Dumnezeu-Elohim creează Universul, zămislind Delimitările și Formele care pun capăt Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
creează Lumea, în vreme ce Dumnezeu-Elohim creează Universul, zămislind Delimitările și Formele care pun capăt Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă naștere unui curent naturalist care se asociază curentului raționalist, acestea devenind antinomice în raport cu concepția
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă naștere unui curent naturalist care se asociază curentului raționalist, acestea devenind antinomice în raport cu concepția iudeo-creștină asupra lumii. În vreme ce în aceasta din urmă statutul omului se definește în raport cu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fără interdicții ori sancțiuni. În secolul precedent, apăruse deja în insulele grecești o gîndire separată de religie, care încerca să conceapă lumea nu prin referire la mituri și la zei, ci la elemente: apa, pămîntul, aerul, focul, și concepte: Unul, Logosul, Devenirea (Zenon, Heraclit, Empedocle, Democrit). Ulterior sofiștii au instituit la Atena arta argumentării polemice, făcînd din îndoială arma permanentă a criticii ideilor. S-a instaurat și răspîndit astfel în lumea elenistică și în cea romană o sferă autonomă proprie dialogicii
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
martorul este cel care poartă mărturie prin vărsarea propriului sânge. Vărsarea de sânge pătrunde în imaginea martirului, dar persoana este în esență un martor. Cu alte cuvinte, există o paralelă între rolul martirului ca martor și rolul lui Hristos ca Logos, Testimonium și Verbum. Toate acestea își au rădăcinile în hristologia Sfântului Ioan, care îl percepe pe Hristos ca Logos, Testimonium și Verbum, ca fiind Cel care a venit pe lume pentru a purta mărturie adevărului. În conceptul de martiriu, ideea
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
este în esență un martor. Cu alte cuvinte, există o paralelă între rolul martirului ca martor și rolul lui Hristos ca Logos, Testimonium și Verbum. Toate acestea își au rădăcinile în hristologia Sfântului Ioan, care îl percepe pe Hristos ca Logos, Testimonium și Verbum, ca fiind Cel care a venit pe lume pentru a purta mărturie adevărului. În conceptul de martiriu, ideea din prim plan este însă ideea de martor<footnote Alfred C. Rush, „Spiritual martyrdom in St. Gregory the Great
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
dus de acolo, cu corabia, în loc singuratic, ferit” (Mt. 14, 13). Textul acesta, subliniază scriitorul bisericesc menționat, „ne învață că trebuie, pe cât se poate, să ne ferim din calea prigonitorilor și «din toată așteptarea poporului» (Fap. 12, 11), care din pricina Logosului s-a îndreptat împotriva noastră. Aceasta ar fi, într-adevăr, atitudinea cea mai cuminte, iar atunci când putem sta departe de primejdii ar fi lucru necugetat și forțat din partea noastră să mergem să le căutăm. De altfel, cine s-ar îndoi
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în egală măsură analitică, critică, iconoclastă: Pas de sémiologie qui ne s'assume comme sémioclastie (spunea Roland Barthes à propos de această știință critică și critică a științei). Vidat de valoarea sa religioasă și metafizică, Mythosul se va opune progresiv Logosului pentru a nu mai semnifica decît "ceea ce nu poate exista cu adevărat". O dată cu laicizarea discursului mitic (nemaiînțeles ca adevăr, ci doar ca exemplu), logosul devine logica opusă poeticului ca adevărul falsului. De la Galilei și Descartes, deci odată cu oficializarea dualismului gîndirii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și critică a științei). Vidat de valoarea sa religioasă și metafizică, Mythosul se va opune progresiv Logosului pentru a nu mai semnifica decît "ceea ce nu poate exista cu adevărat". O dată cu laicizarea discursului mitic (nemaiînțeles ca adevăr, ci doar ca exemplu), logosul devine logica opusă poeticului ca adevărul falsului. De la Galilei și Descartes, deci odată cu oficializarea dualismului gîndirii occidentale: res extensa/vs /res cogitans și reducerea sacrului la profan, umanitatea a utilizat unicitatea semnului și nu ambiguitatea simbolului. Pentru etnologii și istoricii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
geam opac ... acum știu doar o parte, mai tîrziu voi înțelege totul") am putea califica mass-media romąnă ca un instrument opac în căutarea transparenței, credibilității și echilibrului între ethosul emițătorului (jurnalistul și instituția mediatică), pathosul (de recîștigat) al auditoriului și logosul (de reinventat) al discursului. CONCLUZII În ultimele două decenii am asistat la o profundă reevaluare a conceptelor de identitate, apartenență, autenticitate în cadrul creat de noua paradigmă (Kuhn) sau condiție (Lyotard) postmodernă. In viziunea contemporană ideile de progres, raționalitate, obiectivitate ce
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]