KorAP: Find »[drukola/base=mânecă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...240 >

5,997 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

deschid imediat. Două minute mai târziu s-a auzit un ciocănit la ușă și, În locul părinților, În prag a apărut un Alex cam șifonat. Arăta nemaipomenit, ca Întotdeauna. Jeanșii decolorați atârnau pe șoldurile ca și inexistente și tricoul bleumarin cu mâneci lungi era mulat exact cât trebuie pe corp. Ochelarii Înguști, cu rame metalice, pe care Îi purta când nu putea suporta lentilele de contact, Îi erau proptiți pe nas În fața ochilor foarte roșii, și părul Îi cădea În devălmășie. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
prin magazine, dar, o dată etichetate ca aparținând sezonului trecut, era la fel de improbabil să apară pe undeva, pe corpul Mirandei, ca o pereche de pantaloni șifonați din noua linie Massimo de la Target. Din când În când găseam câte o bluză fără mâneci sau câte o jachetă mai mare care mă Încăpeau, dar faptul că tot ceea ce purta Miranda avea mărimea zero constituia o oarecare problemă. De cele mai multe ori distribuiam hainele oricui știam că are fiice preadolescente, singurele care aveau vreo șansă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Doamnei Miranda Priestly. Înăuntru se afla o factură scrisă de mână pe hârtie de culoarea piersicii și care zicea așa: Articol de Îmbrăcăminte: Rochie de seară. Designer: Chanel. Lungime: Gleznă. Culoare: Roșie. Mărime: Zero. Descriere: Mărgele cusute de mână, fără mâneci, linie curbată a gulerului, fermoar mascat lateral, căptușeală groasă de mătase. Serviciu executat: Prim curățat. Preț: $670. Mai era o adnotare suplimentară dedesubt, din partea patroanei atelierului, femeie care, cu siguranță, plătea chiria atelierului și pe cea a apartamentului personal cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
insensibilizați din serialul Lege și Ordine atunci când dau de Încă un cadavru schilodit și Însângerat. Am făcut o scurtă trecere mentală În revistă a propriei persoane și m‑am Întrebat ce anume declanșase reacția ei. O bluză stil militar, cu mâneci scurte, o pereche de jeansi nou‑nouți marca Seven pe care mi‑o trimiseseră gratis cei de la PR pentru simplul fapt că lucram la Runway, și o pereche de sandale negre oarecum plate (numai cinci centimetriă, deocamdată singurele Încălțări care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
obiect? Ce tip? M‑am Întrebat dacă nu cumva intrase cineva prin efracție, sau dacă Băiatul Freudian fusese, În cele din urmă, invitat acasă. Nu știu, dar arată ceva de speriat. Tatuaje, inele și belciuge prin tot corpul, tricou fără mâneci, mă rog, tot tacâmul. Nu‑mi pot Închipui unde l‑a agățat și pe‑ăsta. Și a mai tras, nonșalant, o dușcă de bere. Nici eu nu‑mi puteam Închipui unde Îl agățase, ținând cont de faptul că o lăsasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Închipui unde Îl agățase, ținând cont de faptul că o lăsasem, În seara din ajun, la ora unsprezece, În compania unui tip foarte politicos pe nume William, care, cât Îmi dăcusem eu seama, nu era genul tatuaje‑și‑tricouri‑fără‑mâneci. — Alex, hai să vorbim serios! Adică Îmi spui că un criminal Îmi umblă prin apartament - criminal care s‑ar putea să fi fost invitat aici sau nu - și ție nu‑ți pasă? Dar e ridicol! Trebuie să facem ceva, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
zâmbit. Își Închipuia, probabil, că sunt vreun invitat. — Bună seara, domnișoară, trebuie să fii Andrea. Ilana a spus să iei loc aici, vine și ea Într‑o clipă. S‑a Întors și a vorbit discret Într‑un microfon vârât În mânecă și a dat din cap când a auzit răspunsul În receptorul Înfipt În ureche. — Da, ia loc aici, domnișoară. Vine imediat ce poate. M‑am uitat la ușile enorme, dar nu aveam chef să efectuez ajustările masive necesitate de operațiunea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
aprovizionez cu apă sau, la nevoie, cu eșarfe albe În caz că transpira? O toaletă sportivă din cap până‑n picioare, care cuprindea pantaloni de trening, jachetă cu glugă și fermoar (scurta, ca să mi se vadă abdomenul, sâc!ă un tricou fără mâneci de o sută optzeci și cinci de dolari pe dedesubt și adidași - toate de la Prada. Și dacă, cine știe, chiar ajungeam să stau În rândul Întâi la vreo paradă, așa cum jurau cu toții că o să se Întâmple? Opțiunile erau nelimitate. Cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

mare, și mereu mi-o imaginam ca pe un loc extrem de curat și ordonat, ca a mamei. Îmi imaginam că Întotdeauna casele curate sînt ca niște... ei bine, nu știu. Ca măselele de minte? — Da, zise Helen, Întocmai. Își trecu mîneca peste suprafața oglinzii; cînd o luă, era gri de praf. Alți oameni de vîrsta și din clasa lor socială aveau, bineînțeles, o femeie de serviciu. Ele nu puteau face asta pentru că Împărțeau același pat. La etajul superior mai era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vîrful picioarelor. Duncan Își Închise strîns ochii și imaginea se Încețoșă, Închipuindu-și o clipă apa ridicîndu-se și Înghițindu-l. Peretele era cald În spate și simți În coaste brațul lui Fraser În timp ce acesta Își desfăcea butonii și-și rula mînecile cămășii. Fraser turnă berea. — Ăsta e al tău, zise el ridicîndu-și paharul. Îl goli din două-trei Înghițituri, apoi Își șterse gura. Isuse! E mai bine, nu crezi? Își turnă și bău din nou. Apoi Își vîrÎ mîna În buzunar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îmi spunea: „O să te descurci“. Dar eu știam că n-o să pot. Stătură fără să-și spună o vorbă, de parcă amîndoi erau epuizați. Fraser Își scoase chibriturile și pipa. Acum flacăra era mult mai strălucitoare, pentru că se Întuneca. Își coborî mînecile și-și prinse butonii, iar Duncan simți că tremură. Urmăriră mișcările fluviului. Doar În cîteva clipe, suprafața apei Își pierduse aspectul agitat, neliniștit. Țărmul se Îngustase deja, apa se strecura Înainte de parcă ar fi fost limba aspră a unei pisici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ei la fel de sălbatic, se gîndi Helen, cum ștersese și semnele de pe peretele toaletei. SÎngele care-i colora fața o făcea să pară foarte tînără. I se stricase coafura din cauza rîsului - arăta ciufuluită și plină de viață. Își Îndesă batista În mînecă și-și luă sendvișul; rîsul i se risipi În suspine. Puse Înapoi un colț de pîine, iar vederea cărnii proaspete dintre felii - și gustul, cînd mușcă - păru cumva s-o liniștească. Fața Își pierdu culoarea, iar ochii i se uscară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
loc groaznic. Atîtea fete! Toate alergau pe scări, În sus și-n jos. Toate șterpelindu-ți rujul sau ciorapii. Sau, dacă Împrumutai bluza sau altceva, cînd o primeai Înapoi avea altă culoare sau formă pentru că o vopsiseră sau Îi scoseseră mînecile! RÎse. Își mișcă picioarele o treaptă mai sus pe scara din metal - Își trase genunchii, Își vîrÎ fusta și-și sprijini bărbia În pumni. Apoi rîsul i se curmă, la fel ca Înainte. Privirea Îi deveni tot mai distantă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Square, În apropierea Tamisei - avea podea din beton și pereți văruiți din cărămidă, și era În permanență frig. Hughes era Îmbrăcat Într-o haină neagră din astrahan peste uniformă și-și ridicase gulerul. MÎinile și Încheieturile, acolo unde ieșeau din mînecile lungi și voluminoase, erau palide, ca de ceară. Avea o fața subțire ca de fantomă, iar dinții Îi erau pătați de tutun. Purta o pereche de ochelari cu rame din carapace de broască țestoasă. Kay Împărți un rînd, și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
rupte iar pe jos era un strat gros de smochine putrezite care probabil căzuseră și nu fuseseră strînse cu o vară Înainte. Helen Își scoase țigările, iar Julia veni mai aproape de ea să ia una. Fumară Împreună, umerii abia atingîndu-li-se, mîneca jachetei Juliei agățîndu-se ușor de paltonul lui Helen, cînd Își ridica și cobora țigara. Buricele degetelor ei aveau Încă semne, remarcă Helen, acolo unde se zdrelise cu o săptămînă În urmă, și se gîndi cum le atinsese abia, atunci, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vreo parte a trupului Juliei, așa, cu nepăsare. Ideea era incitantă, dar și Înspăimîntătoare. Mai discutară puțin despre casele din spatele acelei piețe. Julia i le arătă pe cele pe care le vizitase și-i descrise ce văzuse În ele. Dar mîneca ei se agăța În continuare de paltonul lui Helen, iar ea era mai curînd atentă la această frecare și atingere a celor două materiale decît la ceea ce spunea Julia; În cele din urmă, simți cum carnea de pe braț i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
s-ar fi Împotrivit, luă cămașa și o ridică. — Vai, Kay. — Îți place? — E superbă. Prea frumoasă! Probabil că te-a costat o avere! De unde ai luat-o? Kay zîmbi și nu vru să-i spună. Puse mîna pe o mînecă și o ridică. — Vezi nasturii? — SÎnt din os. Și aici, pe mînecă. Helen duse satinul la față și-și Închise ochii. — Culoarea ți se potrivește, zise Kay. Apoi, cînd Helen nu dădu semne că vrea să răspundă, Îi spuse: Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
place? — E superbă. Prea frumoasă! Probabil că te-a costat o avere! De unde ai luat-o? Kay zîmbi și nu vru să-i spună. Puse mîna pe o mînecă și o ridică. — Vezi nasturii? — SÎnt din os. Și aici, pe mînecă. Helen duse satinul la față și-și Închise ochii. — Culoarea ți se potrivește, zise Kay. Apoi, cînd Helen nu dădu semne că vrea să răspundă, Îi spuse: Dar Îți place? — Iubito, desigur. Dar... nu o merit. — Nu o meriți? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
noapte tocită, Își puse pantalonii de la pijama și-și Închise cămașa. Pantalonii se prindeau cu un șnur din olandă. Cămașa se prindea În talie - era bogată ca o bluză, dar satinul fiind greu, Îi desena clar sînii plini și sfîrcurile. MÎnecile erau lungi: Își Închise nasturii de la manșete și le rulă, dar alunecară și Îi căzură pînă la vîrfurile degetelor. Stătu oarecum rușinată pentru a fi examinată de Kay. — Ce elegant arăți! fluieră Kay. La fel ca Greta Garbo În Grand

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fel ca Greta Garbo În Grand Hotel. Totuși, nu arăta prea stilată; dar părea tînără, mică și destul de solemnă. În cameră era frig, satinul era rece, și ea tremura și-și sufla În mîini. Încercă din nou să-și ruleze mînecile, aproape iritată - uitîndu-se, În timp ce o făcea, În oglindă, și apoi Întorcîndu-și iute capul. Kay o urmărea cu un fel de ghimpe În inimă. În asemenea momente, Își simțea inima ca pe o minune - i se părea de domeniul neverosimilului că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își dădu seama cu groază că probabil abia se spălase. Fața Îi era palidă și doar c-o umbră de machiaj. Era Îmbrăcată În niște pantaloni negri, din flanelă, necălcați, Într-o cămașă cu guler mare și un pulover fără mîneci. În picioare avea niște șosete pescărești și o pereche de papuci roșii, marocani. Stai aici pînă strîng toate chestiile astea, spuse ea Întorcîndu-se și ieșind prin ușa cu draperie cu haina și pantofii. Helen rămase acolo nervoasă, neajutorată, privind În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
a fost o... — O ce? Helen ezită. — O nepotrivire de sentimente, așa a spus ea. — O nepotrivire de sentimente? Julia rîse. Isuse! Își Întoarse din nou fața. Helen Întinse mîna s-o apuce de braț. În schimb, o prinse de mînecă. — Ce s-a Întîmplat? zise ea. Ce e? N-are importanță, nu-i așa? Nu m-a afectat În trecut. La asta te gîndești? Sau crezi că nu-i treaba mea? Dar a fost, Într-un fel. Și dacă Kay

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cum ezită poate. Scoateți-vă fusta, pantofii și desuurile și săriți pe canapea ca să Începem. E bine? Nu aveți a vă teme. E un procedeu foarte direct. Se Întoarse depărtîndu-se, Își scoase haina, se spălă pe mîini și-și rulă mînecile. Acolo era un radiator electric, și ea se așeză În fața lui pentru a se dezbrăca; Își puse hainele pe un scaun și se sui repede pe hîrtia cerată foșnitoare Înainte ca el să se Întoarcă - pentru că se simțea și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În Cricklewood, draga mea. El Îi puse un bol În față și i se făcu rău. Îi dădu o batistă să-și șteargă buzele și o ajută să stea În capul oaselor. Prosopul Îi dispăruse de sub fund. El Își coborîse mînecile și butonii erau bine prinși; avea fruntea roșie, cu un fir strălucitor de transpirație. Tot ce se afla În Încăpere - mirosurile, aranjamentul obiectelor - părea să fi suferit o schimbare subtilă; avea senzația că timpul se Împleticise cumva, În vreme ce ea stătuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cale. Apoi o cuprinse din nou panica și gîfÎi, strîngîndu-și stomacul. Bine, zise el repede. Bine. Se răsuci și plecă. Auzi ușa apartamentului trîntindu-se și, după aceea, nimic. Avea fruntea și buza superioară ude de sudoare, și se șterse cu mîneca. Trase lanțul toaletei din nou, apoi se Învîrti și ajunse la chiuvetă să se spele pe mîini, scoțîndu-și verigheta colorată auriu, pentru că era prea largă. Chiuveta arăta de parcă fusese vopsită În stacojiu; luă mai multe bucăți de hîrtie și Încercă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]