4,910 matches
-
nu protestă: -Să și-l-ia, e al ei! Aurica începu să plângă. Declară că pe ea a neglijat-o toată viața, că n-a avut o fericire în viață, că o fată fără pian, în ziua de azi, nu se poate mărita. Mai curios era că nici nu știa să cânte. - Dragă, zise agasată Aglae, pianul nu pot s-o împiedic săși-l ia. E prea de tot. Trebuie să-și câștige și ea o pâine cu el. Marina destăinui Otiliei cele petrecute
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dotat cu simț practic, doctorul Vasiliad, un sceptic. La fel de interesantă e galeria temperamentelor de femei. Aglae e femeia voluntară, mama care-și nenorocește cu autoritatea ei familia, Olimpia, fiica sa, nevasta plată, predestinată părăsirii, Aurica, fata care nu se poate mărita, invidioasă, Otilia, exponentă a misteriosului și atrăgătorului etern feminin cu instinct practic. S-au recunoscut romancierului, în afară de însușirea de a observa umanitatea sub latura G. Călinescu morală și a face clasificație caracterologică, puterea de a zugrăvi în detaliu un mediu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Marinică, dacă are chef de femei, se poate duce în oraș dar ce s-a gândit< lasă că este mai ieftin la noi pe stradă, raționament greșit. Însă știi ceva, am încheiat subiectul. Trebuie să știi și tu, mă voi mărita curând și o să plec din acel serviciu. Mai am cam o lună până vine soțul. Nu îmi mai dă voie să lucrez, însă acum, în seara asta eu vreau să mă plimb cu tine, restul sunt nimicuri, nu mă interesează
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a spus că este ca și măritată, bărbatul ei este plecat, vine peste o lună. Tocmai bine, îmi termin și eu vacanța! Spune zâmbind cu ochii după o clientă frumoasă care tocmai a intrat în restaurant: - Foarte bine că este măritată, nu-ți trebuie complicații acum! Îi răspunde unchiul încântat, și-și scoate portofelul: - Arată-l pe al tău! Laur îl arată gol și râd, nici urmă de Bălcescu. Unchiul său îl umple cu niște bani și continuă: - Când îi termini
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
atât de tare. Aglaia avea dreptate. Și-ntr-adevăr, muierea nu se lăsase, umblase câteva săptămâni, se sfătuise cu niște rude de-ale ei și, în cele din urmă, dăduse într-o fundătură de mahala peste unul Marin Roșioară, cu fată de măritat. Cumetrele - că de la ele aflase - spuneau că omul avea casele lui și atelier. Cu stare, bătrân și serios. Era dogar și meșterea acasă, în curte, când 1-a găsit Aglaia. - Bună ziua, zisese muierea de la poartă. Meseriașul s-a oprit cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
său. - Și ești singurel azi? - Da. A mea a plecat la un maslu cu fata... - Că pentru asta venisem și eu, se agăță nevasta de vorbele lui. - Adică pentru ce? - Parcă dumneata nu știi? Ai sau n-ai fată de măritat? Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Muierea tot cu privirile pe lucrurile gospodarului. Socoti pe furiș așternuturile și pernele dolofane, cântări velintele și lucrurile din jur. N-o mințiseră cumetrele, oameni la locul lor, ce mai vorbă... - Cum s-ar zice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dă cu dragă inimă, că doar de măritat este, însă, până atunci, să-l lase să cerceteze, să afle cu cine stă de vorbă. Acu să nu se uite că fata lui e atât de speriată, așa sânt femeile la măritat, ce, parcă a lui nu fugise când îl văzuse, dar cu timpul se obișnuise... Meșterul vorbea frumos, cu bunăvoință. Îi plăcuse chipul cîr-ciumarului și credea că în cele din urmă se vor înțelege. Nu prea se împăca cu gândul că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
25 După alergătură, a pus piciorul în prag și-a chemat-o față. Întâi i-a spus cu duhul blîndeții: - Îl iei, tată, pe domnul Stere de bărbat? Lina a tăcut puțin și pe urmă a răspuns: - Eu nu mă mărit, așa să știți dumneavoastră! Și-a fugit în odaia alăturată. Bătrânul a lăsat-o puțin și pe urmă a chemat-o înapoi. A trebuit s-o aducă de mină. Și-a aprins liniștit după aceea o țigară. Stere stătea într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grijă de tine, o să te ducă la casa ta, să fii și tu negustoreasă, să te respecte lumea și să spună: "Uite fata dogarului dacă a ascultat: e cineva!" Ce zici? Fata iar s-a ridicat, dreaptă: - Eu nu mă mărit, și gata! S-a făcut liniște. Stere își freca genunchiul cu pumnul lui mare. Femeia împungea mai repede cu acul. Meșterul s-a schimbat deodată: - Biserica mă-ti de neisprăvită! Tu hotărăști în casa mea, sau eu? Și vru s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu țambal, armonică și viori. Avusese de furcă cu fie-sa, a muștruluit-o, a dat în ea; Lina se lăsa greu: nu, că ea nu se mărită și că-și face seama. Tot cu grija în sân ședea meșterul, că mai fugiseră altele de la părinți. Noaptea punea lanțul pe poartă și pândea să nu-i facă zgâtia numele de rușine. Lumea începuse să vorbească. Îl știau pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătrân. - Le-ați făcut formele? - În regulă. 61 Starostele cercetă gloabele, le pipăi rănile proaspete și clătină mulțumit din cap. - O să ne mai odihnim și noi până le-o crește părul. Dacă scoatem un preț bun, avem biștari frumoși! - Le mărităm taman bine la târgul Oborului, se amestecă Oacă. Fața lui ciupită de vărsat se strâmbă într-un râs scurt. - Și cum a fost? întrebă tăinuitorul. - Cum să fie? Ei țipau și noi îi cujbeam! rosti scurt, cum îi era obiceiul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
economii. Aici scăpau de impozite și de datorii, trăiau ca vai de ei, câte patru într-o odaie, dar erau mulțumiți că nu mai plătesc chirii și că aveau casele lor de pământ, de bălegar, cum erau. Țineau fete de măritat. De unde să le dai zestre, să le trimiți după un bărbat? Unele dintre ele se mai căpătuiau. Când făceau nunți, petreceau câte trei zile, c-așa-i omul sărac: fudul! Nevestele nășteau repede, înainte de termen, și nu le mai cunoșteai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lumina aprinsă să-l certe: - Mai astîmpără-te, Aristică, astîmpără-te că ești om în puterea cuvântului, ai fată mare și ne râde lumea. În loc să te mai strângi și tu, să ne căpătuim și noi copila, că mâine, poimâine se face de măritat, tu dai bănișorii la cârciumar, nu-ți mai ajunge! Tramvaistul tăcea nule. Când nu mai putea răbda, îi făcea semn femeii: - St! Vezi c-o scoli din somn! Și pe furiș, domnul Aristică își privea nevasta. Coana Marioara fusese femeie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de vorbă. Hainele se mototoleau de căldură pe ei, se desfăceau la gât încinși de zăpușeală și porneau înapoi. Lunea se sculau devreme și plecau la muncă, tot osteniți. Unora le crescuseră băieții. Îi însurau. Se ridicau și fetele de măritat. Le rămăseseră rochiile scurte. Iarna le înghețau țurloaiele. Duceau zidarilor de mâncare la schele. Salahorii le pândeau pe după grămezile de nisip. Șuierau printre dinți: -PstîFată! Le dăduseră țâțele. Se făceau că n-aud. - Fată! A lui Tuluc! Mă, frumusețe de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Căuta focul, apuca repede cu un clește câțiva cărbuni, stingîndu-i într-o căldărușă, și bolborosea cu capul în piept: Fugi, deochi, Dintre ochi, Peste nouă țări și nouă mări, Unde popa nu toacă, Câinii nu latră, Fata mare nu se mărită, Că acolo te-așteaptă, Cu mese-ntinse, Cu făclii aprinse... i . Să rămfie cutare Curat, Luminat Ca steaua din cer, Ca rouă din cfmp, Ca sfânta tămfie! Da apoi copiilor să bea de trei ori din apa descântată și ieșea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
107} Ca să petreacă, inventară un joc de cărți. Regii, reginele și fanții de pe cărți erau toți chipuri copiate din basmele ce și le spuneau serile. Jocul însuși era o poveste lungă și-ncurcată, ca din halima, în care reginele să măritau, regii se însurau și fanții îmblau înamorați, poveste căria nu-i mai dădeau de capăt până ce nu-ncetau, apăsați de somn. Dar somnul lor! Înainte de a dormi ea își împreuna mînile și, pe când stelele albe sunau în aeriane coarde rugăciunea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu, or de nu-s eu. Veni și Finița. Era logodită c-un fecior nalt și frumos. Ii pomenii de nuntă și se roși până după urechi. Dar... știam eu că-i place. Pacea era deplină în țară. Finița se mărită și eu îi fusei nun mare - în fine, am stat ce-am stat acasă, până ce-ntr-o zi mă pomenii cu tata mort. Adormise de bătrânețe, ci pentru totdeuna. L-am pus în mormânt alături cu mama, am așezat o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o rochie moare neagră și pusese mănuși pe mînile ei foarte mici. - Unde mergi, mamă? întreb eu. Mă lași să mor singur... - Nu, dragu mamei, n-ai să mori, zise ea zâmbind. Mă duc în vecini la nuntă... - Cine se mărită? zic. - Maria, dar tu n-o cunoști... - Maria se mărită... Mamă, dragă mamă, Maria-i a mea, mi-a făgăduit-o tată-său ș-am să mor de nu va fi a mea. Mama își scoase mănușa și-mi puse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
foarte mici. - Unde mergi, mamă? întreb eu. Mă lași să mor singur... - Nu, dragu mamei, n-ai să mori, zise ea zâmbind. Mă duc în vecini la nuntă... - Cine se mărită? zic. - Maria, dar tu n-o cunoști... - Maria se mărită... Mamă, dragă mamă, Maria-i a mea, mi-a făgăduit-o tată-său ș-am să mor de nu va fi a mea. Mama își scoase mănușa și-mi puse mâna la frunte... apoi se plecă și se uită lung
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să sintetizeze și cauzele valului de aliya. Interesant este că Într-o sinteză a rapoartelor politice de pe teren se indică drept principale cauze ale valului de emigrare: a) insuficiența salariului; b) pericolul antisemitismului; c) ușurința (pentru fete) de a se mărita În xe "Israel"Israel (!!!); d) toți evreii pleacă!; e) necesitatea de a fi alături de rude5. Cred că ar trebui să zăbovim asupra acestor cauze citate. Documentul este de uz intern - destinat informării conducerii de Partid - și deci poate fi considerat
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
era... răsfățată, în ghilimele (râde), adică eram o fiică a casei 4, o fată care era foarte, ăă... Primeam multă atenție, multă dragoste. și încă ceva, mai cred că încă la vârsta aceea era și o mătușă, care nu era măritată la vremea respectivă, așa că de multe ori chema un taxi, o, Doamne, acum îmi aduc aminte, binecuvântată să-i fie amintirea, a murit deja, acum câțiva ani, trei ani, așa că, fiind singură, era sora lui taică-meu, mă lua la
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
care trebuia să le spun mi le aduc aminte, că întotdeauna îmi dădea un rol. Ea a...ăăă...la vremea aceea, adică, ea mi-a văzut părinții, când am venit în noul cartier. Mama era foarte tânără când s-a măritat, o femeie, până astăzi e o femeie foarte frumoasă, dar pe vremea aceea era cu adevărat o frumusețe și ieșea în evidență pe fundalul... Tata, care e măsliniu, e din Iran, iar ea are pielea foarte albă și ochi albaștri
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
în plus, am avut supervizoare nemaipomenite. Totuși, după trei ani, am obosit să fac naveta și am cerut un transfer. Viața mea socială era, de asemenea, drastic limitată, pentru că nu vedeam decât învățătoare 16, iar unele dintre ele chiar se măritaseră între timp. Nu ieșeam deloc, stăteam acasă aproape în fiecare seară, dedicându-mă muncii. Așa că doream o schimbare. De vreme ce sora mea era pe atunci membră a unui kibuț departe, în sud, iar mie îmi plăcea, de asemenea, kibuțul, am aplicatpentru
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
nu a trebuit să-mi caut o colegă de apartament pe care să nu o cunosc. Cred că am stat împreună doi ani de zile, până la 30 de ani, când l-am întâlnit pe viitorul meu soț și m-am măritat. I: Cum l-ai întâlnit? S: Asta e o poveste foarte haioasă. Locuiam amândoi în același cartier încă din copilărie, amândoi am crescut acolo, amândoi aveam 30 de ani. L-am întâlnit la brutăria din cartier, care era a mătușii
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
să stau cu ea și să nu mai fie nici ea singură”. O femeie nemăritată care stă singură în timpul weekendului este descrisă ca fiind o situație de viață în mod clar negativă. Vârsta relativ înaintată la care Sara însăși se mărită amplifică amintirea din copilărie și este, de asemenea evidențiată în titlul pe care-l dă etapei de la 20 la 30 de ani: „învățătoare, necăsătorită”. Totuși, faptul că a rămas necăsătorită pentru o vreme nu fusese cu desăvârșire ceva rău. În
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]