18,914 matches
-
pentru că profunda ei depravare o Împinsese la a-i respinge pe acei bărbați care nu fuseseră În stare s-o facă să li se supună, pe cît de mult Își dorea ea, inconștient, să se simtă subjugată. Cum să Își mărturisească ei Înseși că tînjea să fie disprețuită, umilită, jignită, lovită și redusă la simpla condiție de receptacul al nevoilor sexuale ale unei ființe respingătoare și brutale, a cărei simplă prezență Îi stîrnea greața? Să-l accepte ar fi Însemnat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Numai că nu vreau să mă simt iar așa nefericită. Alteori, purtam tocuri cui și ne prefăceam că ne plesnim una pe alta peste gură din cauza mai știu eu cărui băiat pe care-l voiam amândouă. În unele după-amiezi ne mărturiseam reciproc că suntem vampirițe. — Mda, ziceam. Și părinții mei mă maltratau. Trebuia să faci jocul publicului. Evie își trecea degetele prin păr. — Îmi fac piercing la perineu, zicea. E șnurul ăla mic de piele dintre gaura curului și vagin. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
că vrei, fie că nu. M-am uitat în poșetă să văd dacă am suficient spironolacton pentru gustarea de după-amiază a lui Seth. Mai trece un panou publicitar: Fantasticele Tărâțe Magic Phase - Pune-n Gură ceva Bun. — În autobiografia ei, mărturisește Brandy Alexander, în Miss Rona, publicată de Bantam Books în acord cu Nash Publishing Corporation de pe Sunset Boulevard din Los Angeles, California... - Brandy trage adânc în plămâni o gură de aer cu miros de mașină nouă - ... copyright 1974, Miss Rona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
s-o îndrepți. Geamul electric al Lincoln Town Car-ului zumzăie, coborând un centimetru, și Ellis aruncă ilustrata afară în suflul lui A-5. Eu scriu: Toată viața încerci să devii Dumnezeu și apoi mori. Ellis scrie: Când nu-ți mărturisești problemele, urăști să asculți problemele altora. Eu scriu: Dumnezeu nu face decât să ne privească și să ne omoare când devenim plictisitori. Nu trebuie niciodată, absolut niciodată să fim plictisitori. Sari la noi citind secțiunea imobiliară din ziar, căutând case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un cunoscător, doar își făcuse o meserie din asta, nu putea fi agent comisionar al firmei Mott un ageamiu oarecare, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie s-a făcut criță, împleticindu-i-se limba în gură și ajungînd așa să-i mărturisească un lucru care nu se spune niciodată dacă e adevărat. I-a spus atunci Leonard Bîlbîie că este fericit. L-a pupat pe obraz, țocăind, avea urechile mai vișinii decît rochia lui K.F., semn deosebit de sigur că se îmbătase, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
I-a spus atunci Leonard Bîlbîie că este fericit. L-a pupat pe obraz, țocăind, avea urechile mai vișinii decît rochia lui K.F., semn deosebit de sigur că se îmbătase, l-a pupat zdravăn și după încă două pahare i-a mărturisit și motivul pentru care e fericit. I-a spus: "Bătrîne Popianu, află că mi-a ieșit. Am eu semnele mele că mi-a ieșit. Patronul e mulțumit de mine și am toate șansele să mă ia cu totul la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
târg nu se putea compara cu nenorocirea, cu daunele pe care le aducea în același timp fericirii Vladiei. Și de aceea ai reușit să-l îndepărtezi într-un fel deosebit de ingenios, demn de toată admirația. Este chiar momentul să-ți mărturisesc toată admirația mea pentru înalta dumitale profesionalitate." Adjutantul a simțit că un val de căldură, de nestăpînit, de necontrolat în amplitudinea și viteza sa, se ridică din adâncul pieptului, cuprinzîndu-i, împurpurîndu-i obrajii. Nimic mai dizgrațios decît un roșcat, și pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Însoțitorului ei șarlatan Într‑un lupanar din Siria. Simon n‑a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într‑un trup pieritor. De‑a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr‑un vas În altul, dintr‑o Întrupare În alta, dintr‑o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le‑ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amândoi slujiseră cu un an În urmă la domnul Brener. Fură găsiți În atelierul lui Fuchs, având asupra lor portmoneul cu sânge Încă proaspăt pe el. „Constrânși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunând că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului. Cerură un preot să se spovedească.“ Despre acel straniu eveniment vor relata și alte ziare europene, unele Însă manifestând o reținere mefientă, ceea ce era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
primul l‑ar fi respins, iar după al doilea l‑ar fi ascultat - va sta cu el Într‑o crâșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare‑se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tânărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de când Îi picase În mână o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de la Paris, Într‑o sumbră zi de noiembrie a anului o mie nouă sute douăzeci și doi. Și altceva, În poeziile sale din perioada emigrației, M.O. nu a poetizat „frustrarea“, așa cum susținea amintita doamnă, căci Întotdeauna a fost-, după cum Însuși mărturisea cu o ușoară ironie -, „un poet ocazional al vieții“. Aveam douăzeci și trei de ani... De fapt, nu eu sunt importantă, eu n‑am nici un fel de Însemnătate, deci să revenim la Mendel Osipovici. În poezia „Revelație“ din ciclul omonim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urmărind zborul pescărușilor. Tapú Tetuanúi era totuși singurul care nu avea timp să se plictisească, fiindcă Miti Matái părea hotărât să depună în mâinile lui responsabilitatea conducerii Mararei înapoi, în Bora Bora. — Presimt că nu voi încheia aceasta calatorie, îi mărturisi într-o zi, pe când ședeau singuri, cu fața la oceanul liniștit. Iar Moeteráuri, care în mod logic ar trebui să mă înlocuiască la comanda navei, n-o mai poate face, de când cu peștele ăla zburător. Suferă de dureri groaznice de cap, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
râdeți, dar la cursul de aromaterapie te avertizează să nu aprinzi niciodată o lumânare de lămâie-scorțișoară în același timp cu una de cuișoare, și cu alta de cedru-nucșoară. Doar că nu-ți spun de ce... În feng shui, experții n-ar mărturisi niciodată, însă doar așezând un pat într-un loc nepotrivit, poți concentra destul chi ca să ucizi pe cineva. Poți provoca un avort doar prin acupunctură. Poți folosi cristale sau manipula aura, astfel încât să provoci un cancer de piele. O să râdeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să crezi așa ceva?! Mă refeream la altceva, la ceva ... mai apropiat. Adică, ați făcut ceva rău? Luana se încruntă, pierzându-și răbdarea Ce tot spui, mamă, acolo, nu pricep nimic! Sanda se foi pe scaun. Draga mea, Renar i-a mărturisit fratelui său că te iubește și el i-a spus Verei. E convinsă că tu ești de vină, că ai o influență negativă asupra băiatului. Fata sări în picioare ca mușcată de șarpe. Bineînțeles că mă iubește, doar sunt verișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se lupta, de câteva luni, cu o zăpăcită, fără să reușească să-i pună ordine în idei, celălalt, nemulțumit de secretara pe care-o moștenise, o mutase, cât mai diplomatic cu putință, la un alt birou și rămăsese descoperit. Ștefan mărturisi că auzise de acest lucru și că tocmai de asta îl sunase. Bariu îl privi încruntat. Știi că politica firmei nu-mi permite să angajez cunoștințe. E vorba de un mare favor, cum spunea nenea Iancu. Ce te face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana cu o detașare care-l făcu pe Bariu să tresară. Hotărî că e cazul să intervină între acești încăpățânați care, trăia vaga impresie, aveau mult mai multe să își spună. Îi determină să-și împărtășească părerile și cerințele. Luana mărturisi că nu mai făcuse așa ceva dar se știa capabilă să-i îndeplinească țelul, la aceleași standarde și cu aceleași efecte ca tot ce realizase până atunci. Nimic nu-i părea imposibil însă era convinsă că alegătorul, neavând altceva la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
convine, nimic nu-i priește, face o mie de coțcării, fără răsunet, cu gândul că nu-l știe nimeni, împroașcă, lansează fel de fel de zvonuri despre unul și altul, așa, de dragul diversiunii, îi face o plăcere diabolică să-ți mărturisească în mare taină, după ce se uită precaut prin toate părțile și se convinge că nu există o a treia persoană pe aproape: Ferește-te de cutărică, e transmițător, e... o idee care face metastază în rândul multora dintre noi. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la capătul puterii, că bărbatul stă în casă ca o momâie, că nu-l interesează nimic, că este absent și la propriu și la figurat. Dacă avea un ascultător convenabil, nu se sfia să intre în detalii mai intime, să mărturisească că ea nu mai știe ce-i acela bărbat de ani și ani de zile, că omul ei este impotent sau cel puțin așa pretinde dar în același timp trata chestiunea cu o mare superioritate, își demonstra blazarea ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între timp acea lume dispărută demult la care visai? Atlantida? Ai reușit s-o găsești fără noi? Nu, nu, îi răspunse cam fără chef Carmina, stai liniștit că n-am reușit s-o descopăr. Poate am prins doar izul, îi mărturisi ea cu voce înceată, imboldul de a răscoli mai departe, de a nu lăsa să treacă o zi după alta în zadar. N-ar fi vrut ca el să-i reamintească despre înțelegerea dintre ea și Fana și n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei doi și acea putere miraculoasă de a te mulțumi cu ce ai. Cu talpa apăsată pe pedala accelerației Ovidiu și-a recăpătat buna dispoziție. I-a povestit foarte serios cum se scurseseră cele două zile de absență, i-a mărturisit că nu-și mai regăsea vechile preocupări, că orele s-au scurs într-un monoton drum între cameră, bucătărie și baie. Foarte neplăcut, dar așa s-au întâmplat lucrurile. Tu cum te-ai simțit? Extrem de liniștită, i-a răspuns prompt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mașina, îi era lene să facă o școală de șoferi, numai gândul că trebuia să pună mâna pe carte și să învețe o groază de reguli și semne o inhiba, o făcea să dea înapoi. Uneori singurătatea devine apăsătoare, le mărturisi ea, e ca o presiune atmosferică, știți, acționează neplăcut asupra mea din când în când. Voi îmi lipsiți, am momente când aș vrea s-o văd chiar și pe mama dar distanța asta, gândul că ar trebui să aștept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-o pornească de la capăt și sentimentul de izbăvire ce-o copleșește pare să aibă în el ceva religios, în tot cazul îi amintește de postul Paștilor, când mama o trimitea pe ea și pe Elena la popă, să se mărturisească, era un preot bătrân, înțelept, nu le punea niciodată întrebări jenante la care ar fi răspuns printr-o minciună, le așeza doar patrafirul pe cap și rostea, miluiește Doamne, pe roabele tale Carmina și Elena și le iartă greșelile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unui început, să se infiltreze în viața celor doi tineri, îi era așa de bine să balanseze, acum se simțea mamă, acum se simțea tânără, copleșită de beția începutului de viață. Până și Trofin, tremurând de emoție și încântare, îi mărturisi că dorea să le dăruiască tinerilor un impozant album filatelic. După atâția ani de ignorare a pasiunii lui Trofin, ea deschisese curioasă albumul, cu toate piesele chibzuit ticluite, așezate milimetric, cu penseta, îl răsfoi cu răbdare, cu atenție. Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și-n stânga, înghiți în sec, nu găsea cuvintele, tocmai ea! E cu adevărat splendid. El avu o imperceptibilă tresărire a umerilor, de mândrie, era ca și cum ar fi spus: dar ce ți-ai închipuit? Cu vorbe alese, încete, Sidonia îi mărturisi despre preocupările sale din ultima vreme, despre înfrigurarea cu care pregătește lansarea la apă a acestei perechi, tulburată îl invită s-o urmeze în apartamentul Carminei, să-i arate totul. Pentru prima oară, pe drum nu se mai gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]