5,243 matches
-
cosmetică era stridentă, Încercare inabilă de a salva o vîrstă intrată În neînșelare. Vocea Însă Își păstra voiciunea pe care i-o știam. - Domnule judecător, Începu, anii au trecut și m-am gîndit să fac la mormînt o cruce de marmură, cu o placă pentru toți, un model frumos, o să v-arăt... și scoase din poșetă fotografia unui alt mormînt străjuit de o cruce cu asamblarea unei plăci pe care erau Încrustate fotografiile fiilor morți, cu numele fiecăruia și datele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentru dumneavoastră, e pentru ea, nu vă simțiți În nici un fel obligată. Îi oprii astfel vorbirea ce-i tremura pe buze, apoi aprinserăm lumînări și Îngroparăm proaspete petunii În mici glastre cu pămînt. Pe cruce Își Încrustase pe placa de marmură fotografia și data nașterii. Keti mă privea din ovalul fotografiei ei, se obișnuise cu vizitele mele singuratice, neștiute de nimeni, și cu micile buchete de trandafiri sau garoafe, ori alte flori pe care le găseam, nu le cunoșteam, știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pietrasanta, În Italia sunt soția unui mic patron care ține acolo un fel de restaurant, cam cum erau birturile la noi, În vremea tinereții noastre, totdeauna plin de clienți veseli și gălăgioși, teribili de vorbăreți, nu departe de carierele de marmură din care se fac aici statuile. E țara tatălui meu, Leonardo Perussi. În somn e simplu... repet: nu e ca altădată, dar pe fond e același lucru, sînt lîngă tine mereu. Am În fața micului birt al soțului albăstrimea Mării Ligurice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
bănui că el este altceva și anume oglinda ta În eternitate. Își scoase rochia de vară Înflorată (oare cînd și-o făcuse?) și trupul i se ivi ca-n amurgul altei lumi; părul Îi cădea acoperindu-i umerii ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea Închipuirii mele Înfierbîntate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, În timp ce ea Își ținea fața Îngropată În arcuirea gîtului meu, Încît Îi simțeam din nou respirația calmă și caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Îmi fusese vecină necunoscută de călătorie În compartimentul de tren, cu revista franceză de modă pe care-o răsfoia, de curiozitatea mea de atunci de a ști cine este, cu ce se Îndeletnicea, de fața ei albă cu luciri de marmură, de coroana părului pieptănat În formă de coc, de tinerețea din vara acelui an, cînd amîndoi coborîrăm pe peronul gării orașului acesta. - CÎnd plecați? o Întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimîine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să vă mai Întîlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm cîteva cuvinte și după despărțire, Îi privii mersul Încet, parcă solemn al celui din 1945... CÎnd ajunsei acasă doamna Pavel Îmi Înmîna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul În marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație aparținea mătușii: turnul Eiffel. Încîntată doamna Pavel Îmi cerea explicații asupra istoriei celebrului turn pe care nu i le putui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Nicolae Herlea. Un gând de despărțire - Viorel COSMA Trăim cu toții o mare durere în suflet: în holul de marmură al primei scene lirice românești, ne-am adunat să vărsăm o lacrimă, fiindcă Tonio din opera Paiațe nu mai este pe scenă, nu mai rostește cu glasul său de aur celebrul Prolog al lui Leoncavallo, ci a venit de peste hotare
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
dădu drumul radio-ului cu C.D.-uri, acordurile triumfale ale celei de a noua simfonii îi calmară starea de inconfort. Sunetul aparatului fabricat în China și achiziționat la un preț foarte convenabil îi descreți fruntea. Sări câte trei treptele de marmură din import ale instituției, intră pe marea ușă de sticlă austriacă la minutul hotărât. Se așeză la biroul metalic - o capodoperă a biroticii, cumpărată de stat la de zece ori prețul pieții, probabil un unicat al designului, deschise lap-top-ul, ascuți
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
mai remarcă tencuielile decorative, precum tencuiala plastică multicoloră sau tencuiala decorativă, amândouă produse din rășini acrilice pure. De asemenea, mai amintim aici produsele decorative speciale pentru interior și exterior care conferă peretelui un aspect estetic deosebit, putând chiar imita și marmura. Totodată, magazinul a pus în vânzare mobilier realizat din fier forjat și obiecte decorative din fier. Magazinul „Cromatic“ funcționează de luni până sâmbătă în intervalul de timp cuprins între orele 9 și 17. ANDREI ZOMBORI prin magazine l Magazinul „A
Agenda2006-12-06-1-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284886_a_286215]
-
lucrări de construcții precum tencuieli, gresie, faianță, zugrăveli, rigips și instalații sanitare. Tel. 493487, 0722357597. JALUZELE ORIZONTALE din aluminiu, JALUZELE VERTICALE textile, RULOURI PLASTIC diverse modele, culori. Măsurători, montare gratuite. Tel. 210924, 221104, 0723652858. Servicii curățenie generală, spălat covoare, gresie, marmură, protejat pardoseli, degresat, dezinfectat carmangerii. Telefoane 0722467636, 475846. Autorizat, execut decupări, perforări beton armat cu scule profesionale. Tel. 0256/288860, 0721654083. Instalator autorizat, execut instalații sanitare, încălzire, desfund canal. Tel. 215473, 0724434591. TÂMPLAR-TAPIȚER, repar, tapițez mobilier. Transport gratuit. Tel. atelier
Agenda2005-49-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284460_a_285789]
-
de la a 5-a ediție a Întâlnirilor Fotografiei Africane de la Bamako (9-17); Librăria Cărturești (str. Mercy nr. 7): Pictură Gheorghe Fikl (9-18); Holul Universității Politehnica Timișoara (str. V. Pârvan nr. 2): „Flori“ (tehnică mixtă) de Krisztina Leban (9-18); Sala de Marmură a Muzeului Banatului: Salonul Anual al Fotografiei de Presă, ediția I (9-16); Secția de Etnografie a Muzeului Banatului (str. Popa Șapcă nr. 4): Expoziție de artă japoneză (9-16); Fundația Interart Triade: Fotografie „Porțile Timișoarei“ de Walther Konskitzky (Calea Martirilor, 51
Agenda2005-49-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284469_a_285798]
-
de care radicalii se bucură atâta, sunt economice; temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva, care, puind mâna pe o bucată de piatră, îi dă o valoare înzecită și însutită de cum o avea, care face din marmură statuă, din in pânzătură fină, din fier mașine, din lână postavuri. Este clasa noastră de mijloc în aceste condiții? Poate ea vorbi de interesele ei? Clasa noastră de mijloc consistă din dascăli și din ceva mai rău, din advocați. D.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
creierul omenirii o mică parte din viață deosebită, nesupus nici politicei, nici diplomației, nici războaielor și, în acele puține momente ale lui proprii, el măsură depărtarea stelelor și adâncul mărei, greutatea pamîntului și ușurința eterului, aude florile crescând, întrupează în marmură frumusețea liniilor și în pictură a colorilor, discompune lumina soarelui, află limba ce au vorbit-o asirienii, numără biblioteca lui Ptolomeu și desleagă un vechi papyros ce cuprinde leacuri egiptene. {EminescuOpX 79} E în aceasta... mîntuirea? Fi-va omenirea cultă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
orașul cutare, dar acesta răspunse că neam de neamul lui nu pomenise acolo decât ruine. Trecu mai departe și, unde fusese acum trei zile un pustiu întins află un oraș foarte mare. Ba în piața orașului văzu un grup de marmură care-l reprezenta pe el însuși luptîndu-se cu un zmeu. El întrebă pe-un orășan ce însemnează acel grup. Acesta-i răspunse că acum câteva sute de ani un viteaz se zice c-ar fi ucis un zmeu în locurile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi] stricat prin înrîurirea lui Voltaire și în genere a ideilor care aveau să îngroape vechea monarhie franceză și cu ea întreaga strălucire feerică a Curții de la Versailles. Dar Gabriel scapă. El intră în casa tătîne-său, îngenunche înaintea chipului de marmură a mumei și-n această poziție îl află Sofia. Această femeie, măritată după un prezident de Curte, moșneag de 70 de ani, ea care nu iubise niciodată și care avea sete de amor adevărat, îl îndrăgește de la cea dentîi privire
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Îmi simțeam puterile limitate și îmi amintii de frumoasa imagine a lui Titu Maiorescu, care compară forța creatoare a unui popor cu un bloc de marmoră care îi e dat, unul singur, dacă faci din el o statuie mediocră altă marmură nu ți se mai dă. De ce mi-ași risipi eu astfel puterea gândului scriind un op care să nu mă reprezinte? Și dacă m-ar reprezenta de ce ași alege această cale deturnată? În ipoteza că n-ași pierde prea mult
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
individului nu purtau vreun semn că sunt bineveniți. Totuși, după ce citi fără nici un chef autorizația oficială dată de Blayney, se dădu la o parte și arătă cu degetul spre scara slab luminată, roasă, care părea să fi fost cândva de marmură. Și spuse: - E acolo o ușă, mai sus de jumătatea scării, pe care scrie: "Cabinet particular". Păru nefericit când încheie: Bănuiesc că asta căutați. Gosseyn spuse: - Ne trebuie și două chei pentru ușa aceasta, ca să nu te deranjăm când ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
soare din Calea Lactee, un bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți acești ani, aceste milenii, nava aceasta s-a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți acești ani, aceste milenii, nava aceasta s-a aflat aici și noi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de navă a fost cumva găsită pe planeta voastră și locul unde se află ea acum!" Așa că el trimise informațiile cerute... și acum, iată-l pe însuși bărbatul a cărui fotografie însoțise mesajul; numai că acum el urca scările de marmură spre Neggen. ...Ceea ce-l preocupă pe Gosseyn Trei, un minut sau două mai târziu, - cum stătea lângă Neggen și se uita la fotografii - era senzație că este copleșit. Și, cu fiecare clipă care trecea i se întăreau următoarea convingere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și împrăștiate sub reflectoarele simțurilor, departe de ochii mulțimii. Eram fericit, le înghițeam frumusețea oricând îmi doream, nimeni nu bănuia nimic. Acasă, lucrurile curgeau mai complicat. Locuiam cu iubita mea într-un bloc interbelic, de patru etaje. Corabia noastră de marmură și granit trecuse prin două cutremure (în ’40 și-n ’77), fusese ciuruită de gloanțele legionarilor baricadați pe Aleea Vulpache în ’41 și de câteva proiectile de TAB trase de-un soldat beat noaptea la „Revoluție“ și, ceea ce părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în amfiteatrul „Odobescu“ rămânea un cerșetor peste noapte. Excursia se termina abrupt, ca și arhitectura clădirii. Din holul principal, imens, inutil, săreai ca într-o piscină, spre ieșire; o treaptă lipsea - dacă nu erai atent, îți puteai rupe picioarele pe marmura postpașoptistă. În colțul cu decanatul, studenții se sprijineau de craniul de piatră al lui Eminescu. Striveau în fiecare an țigările pe plăcile albe, sub privirea inertă a geniului; ochii îi sclipeau halucinați, montați greșit pe exterior, ca două mingi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe care o arăți unui animal bolnav. Câțiva, mai în vârstă, păreau mirați că nu le sunt recunoscător că m-au primit în rândul lor. La urma-urmei, Facultatea de Litere ascundea un monument de erudiție și învățătură, o pușcărie de marmură și hârtie, accesibilă doar inițiaților. Odată ce acceptai adevărul ăsta grav și simplu, lucrurile se limpezeau. După un an-doi de lingușeală, primeai răsplata: ți se oferea un post. Era încununarea unui cincinal de răbdare și umilință, momentul pe care orice lichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sub pământ și pune bombița care-l termină. Ghiciți morala...“ „Ori bomba n-a explodat cum trebuie, ori Bond a greșit locul: trebuia să aterizeze la Vrâncioaia.“ Ne-am înveselit cu toții, îi păcălisem și de data asta. Am urcat treptele (marmura arăta la fel de ciobită ca acum zece ani) și Mihnea ne-a împins înăuntru. Ne simțeam ca-n tren: aceeași casă-vagon, aglomerată de paturi, dulapuri și scaune. Treceai dintr-o cameră într-alta și-abia aveai loc să pui piciorul; prudentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se-afla într-una din ele; nu-ți venea să întrebi în care. Am intrat în expoziție când începea să se însereze; poate era patru, poate cinci fără ceva. Maria m-a tras de mână pe scări, urcam treptele de marmură albă două câte două, nu ne mai ardea să admirăm gusturile lui Brâncoveanu. La fiecare colț pândea câte-o cucoană în halat, cu ecuson, care ne îndemna să ne grăbim. Până la urmă, am ajuns și la etajul cu picturi. Numărai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]