3,725 matches
-
instalat perfect în jurul tău, ca să te protejeze de înțepături și de prostiile pe care din când în când ți le povestești. Rămas singur, după ce directorul spitalului m-a felicitat, când m-am întors în mașină spre casă, m-am trezit meditând la schimbarea aceea, la felul în care se aranjau lucrurile. Și mi s-a părut că și promovarea era un semn precis în graficul pe care viața îl alcătuise pentru mine. M-am gândit din nou la ultimele luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
toate zilele: două ouă prăjite, biftec cu cartofi și o bucată de brânză Gruyère. Își luă apoi cafeaua și se întinse în balansoar. Aprinse o havană, și-o duse la gură și, zicându-și „Vai, Eugenia mea!“, se pregăti să mediteze la ea. „Eugenia mea, da, a mea - își zicea el -, cea pe care mi-o făuresc în sinea-mi de unul singur, nu cealaltă, nu cea în carne și oase, nu cea pe care am văzut-o când am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Începea să cunoască lumea. Și fără a-și da seama cum anume, începu să cugete la izvorul profund al confuziei vulgare dintre păcatul trupesc și căderea primilor noștri părinți deoarece gustaseră din fructul pomului cunoștinței binelui și-a răului. Și medită la doctrina lui don Fermín despre originea cunoașterii. Ajunse acasă și, când Orfeu îi ieși în întâmpinare, îl luă în brațe, îl mângâie și-i spuse: „Azi începem o nouă viață, Orfeule. Nu simți că lumea e mai mare, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prilejul ceremoniei primei cărămizi de la Casa de la Prensa, Primo de Rivera a făcut elogiul lui Pi y Maragall, republican consecvent de-a lungul întregii sale vieți, care a murit în deplinătatea facultăților sale de cetățean, a murit pe când era viu. Meditând la această soluție pe care aș fi putut-o da romanului lui Jugo de la Raza al meu, dacă în loc de a-l face, aș fi încercat să-l povestesc, i-am evocat pe soția mea și pe copiii mei și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
văzu gândacul, pe Troțki, zăcând cu burta-n sus, mort, lângă găleata din care gunoiul se revărsa. Ce Îi provocase moartea? Nu se zărea nici un semn de violență. Fără Îndoială că În bucătăria mea nu se poate muri de foame. Meditând puțin la asta, Fima ajunse la concluzia că diferența dintre un gândac și un fluture era de fapt o variațiune pe aceeași temă, ceea ce În mod categoric nu justifica faptul că fluturele simboliza În ochii noștri libertatea, frumusețea și puritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
taincă. După o clipă râse de bucuria lui și Începu să aranjeze grămada de ziare și reviste prăfuite de la picioarele patului. Dar privirea Îi căzu pe un articol nou scris de Yehoșafat Harkabi și Începu să-l citească și să mediteze la morala Înfrângerii evreilor În revolta contra romanilor. Consideră analogia cu prezentul pătrunzătoare și savuroasă, deși sub unele aspecte ușor simplistă. În autobuz, În drum spre serviciu, văzu pe banca din spate o femeie dintr-o țară arabă, umflată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se hotărî să-și facă un ceai. Până să fiarbă apa, Înfulecă pe nerăsuflate trei sau patru felii groase de pâine neagră cu gem. Și simți imediat nevoia să mestece o pastilă contra arsurilor. Stând În picioare În fața frigiderului deschis, medită puțin la nenorocirea Annettei. Fima avea senzația că se putea identifica pe deplin cu nedreptatea cruntă ce i se făcuse, că putea Împărtăși umilința și disperarea ei. Însă fără să vadă În asta o contradicție, era totodată În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se auzea din receptor: —Și În afară de asta, noi suntem terminați. Se referea În clipa aceea la statul Israel, la tabăra de stânga și, În același timp, la el și la prietenul său. Dar după ce așeză din nou receptorul În furcă, medită puțin și se răzgândi: nu avem voie să devenim isterici. Fu pe punctul să sune din nou la Țvi pentru a-l avertiza contra disperării și isteriei care ne pândește acum pe toți. Se simți rușinat de grosolănia sa, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
uimit pe toată lumea reușind În fruntea micii armate finlandeze să oprească atacul lui Stalin, care a venit peste ei cu forțe uriașe În anul 1938. Tamar spuse: Știi totul. Ai fi putut deveni cu ușurință profesor universitar. Sau ministru. Fima medită puțin la asta, căzu În gând de acord cu ea și Îi răspunse cu căldură: —Ești femeia ideală, Tamar. E o rușine pentru toți bărbații că nimeni nu te-a răpit Încă de la noi. Deși, dacă mă gândesc mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el, nici cele trei fete nu erau prea preocupați de alegerea cuvintelor. Se rotesc cocorii. Și se duc. Traversând strada auzi un scrâșnet ascuțit de frâne. Șoferul unei camionete Îl Înjură pe Fima și țipă: —Ești În toate mințile? Fima medită o clipă la asta, se cutremură cu Întârziere și mormăi prostește: —Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă. Șoferul strigă: Idiot afurisit, ai mai mult noroc decât minte. Fima cugetă și la asta, iar când ajunse pe celălalt trotuar era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Theodora. Una dintre cele mai bune. A, pricep, spuse Minnie, deși În realitate nu pricepea. — Vin și eu de Îndată ce mă Îmbrac, zise Theodora, care era În halat de casă și Încă nu-și terminase toaleta. Era o binecuvântare, avea să mediteze ea mai târziu, că atacul cerebral nu-i răpise lui HJ capacitatea de a vorbi, căci astfel Își putea Înveli nenorocirea În faldurile retorice caracteristice. Am făcut un atac paralitic după toate canoanele, o informă el aproape cu mândrie, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tot timpul criticile. Iar când acestea sunt mai violente sau mai nedrepte decât de obicei, atunci... Lasă fraza neterminată. — Știu foarte bine cum e, zice dna James. Am fost și eu căsătorită cu unul. Ciudat cum apare și dispare memoria, meditează Theodora, trăgându-și mănușile groase, din piele de vițel, și observând la stânga o cusătură desfăcută, care trebuie reparată. Cum a Înșirat toate numele celor din familia Du Maurier... Mă Întreb ce a vrut să spună când a zis - despre George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și purtarea Îți puteau dezvălui clasa socială sau casta căreia Îi aparținea cineva, În timp ce trăsăturile și ținuta trădau caracterele individuale. Tensiunea aceasta creată Între conformism și individualitate, exprimată În linii și umbre, constituia secretul artei lui Du Maurier - și poate, medita Henry uneori, chiar al omului Însuși. Abia În 1878, la doi ani după ce luase hotărârea irevocabilă de a-și construi o carieră literară la Londra, se cunoscuseră efectiv, cu ocazia uneia din celebrele o sută șapte invitații la cină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu un tânăr om de afaceri, Înalt, chipeș și cu ținută mândră, Charles Hoyer Millar. Căsătoria avu loc În vara lui 1884 și Henry, care participă la nuntă, declară că erau cea mai frumoasă pereche a anului. În sinea sa medită că nici penelul idealizant al lui Du Maurier nu ar fi putut desena un cuplu mai aspectuos. Beatrix radia de fericire - de data aceasta, clișeul era adecvat. Urmărind-o parcurgând culoarul dintre bănci În biserica St George, din Hanover Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pădurii se dovediră Întemeiate. Spectacolul se bucură de aprecierea publicului de la premieră și de cronici binevoitoare din partea criticilor, dar, din punct de vedere comercial, fu o cădere și toată lumea știa că, la toate reprezentațiile, sala se umplea cu invitații. Henry medită oarecum mulțumit că, În condițiile date, Daly avea să recurgă la Doamna Jasper pentru a-și salva stagiunea și reputația, depunând, În consecință, toate eforturile pentru a obține o reușită. Motivația era vizibilă, dar ea se manifestă Într-o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
logică satisfăcătoare hotărârii sale. Pentru că nu avea starea de spirit necesară petrecerilor de Crăciun, refuză cele câteva invitații primite și Își petrecu sărbătorile singur și mulțumit la De Vere Gardens, citind, aducându-și corespondența la zi sau pur și simplu meditând, cu Tosca Întinsă voluptuos În poală, mângâindu-i blana lucioasă. Se Îmbrăcă elegant pentru cina festivă, deși era singur, servit de Smith cu ceremonia cuvenită, dar mâncă având proptită În față o carte. O liniște binecuvântată domnea peste strada din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Alexander Împreună cu un bilet: „Este tot ce am putut face În timpul pe care l-am avut la dispoziție. Folosește-l cum crezi mai bine.“ După aceea, nu mai avu altceva de făcut decât să se retragă În birou și să mediteze. Smith Îi pusese The Times pe masă, Împreună cu un număr considerabil mai mare de scrisori decât veneau În mod obișnuit cu poșta de luni dimineață. Mai mulți prieteni care fuseseră la teatru sâmbătă seară se grăbiseră să Îi trimită mesaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întoarcere. „Anul Îmi va părea lung“ Îi răspunse el, confirmând cu recunoștință plata, „dar arta este, vai, lungă. Dar, dacă americanii nu vor avea parte de Bijuterie, măcar chinuiți-i lăsându-i să Întrevadă ce au pierdut.“ În timp ce lipea plicul, medită că avea prea puține speranțe de a vedea vreodată piesa jucându-se, mulțumit Însă să constate că gândul nu Îl apăsa câtuși de puțin. Poate reușise, În fine, să se detașeze de ambițiile dramatice. În weekendul care urmă Își ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar putea fi Îndreptate prin creșterea raportului dintre dialog și narațiune, ca și cum nu ar fi existat suficiente momente importante În viață din care dialogul era exclus În mod axiomatic (ca de exemplu, un om care stă Întins În pat și meditează asupra norocului său). Dar, dacă doreau dialog, avea să le dea dialog - și Vârsta ingrată abia dacă mai conținea altceva - și atunci să vedem ce mai aveau de zis criticii. Probabil n-avea să le placă mai mult decât narațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau citesc. Tu ești liniștit, Noakes? — E ca un șoricel, domnule! exclamă dna Noakes. — Te rog să-l lași să răspundă singur, doamnă Noakes, zise Henry și se uită drept În ochii copilului. De pildă, Îți place să fluieri? Băiatul medită o clipă asupra Întrebării, apoi răspunse: — Păi, mai fluier... când și când... da’ pot să mă abțin. Avea, fără Îndoială, ceva care Îl făcea simpatic, indiferent cât de puțin impresionantă Îi era Înfățișarea. Un timp discutară despre Îndatoririle lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vorbit de tandrețea față de trup, pentru că spiritul care l-a locuit nu mai este aici, să Îi poarte de grijă. Ea, care este membră activă a Societății pentru Cercetări Parapsihologice și uneori participă, În această calitate, la ședințe de spiritism, meditează că ar fi interesant ca Într-o zi să Încerce să intre În legătură cu spiritul lui Henry James. Ar merita să primească mesaje autentice de la HJ despre viața de apoi, iar cele neautentice ar fi ușor de identificat, pentru că nici un mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
platitudine: așijderea soarelui, care vede tot și se ascunde În spatele propriei sale străluciri, Tai An Își continua, loial și tenace, căutarea implacabilă, cerceta deprinderile tututor celor din anturajul său, care Îl ignorau. Vai de slăbiciunile omului! Nici măcar broasca-țestoasă, care adastă meditând sub cupola sa din baga, nu este fără cusur. Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și cerșetori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Nu mi-a dat curaj nici lipicioasa tovărășie a lui NN din Fray Bentos, care a Împărțit cușeta cu mine și mi-a narat galanton un nesfârșit noian de istorii care, pe deasupra, erau spurcate și chiar șocante. Eu voiam să meditez la cazul Nierenstein, dar permanentul causeur nu mi-a dat nici cel mai mic răgaz. Spre dimineață, mi-am găsit scăparea moțăind din cap și șovăind Între amețeală, somn și plictis. Reacționarilor detractori ai modernei subconștiențe nu le va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ba i-l trântea. I-am spus că, dacă mă cumpăra pă bune, putea să să bazeze pă mine ca pă pretenaru dezânteresat. Mi-a dat cu avans o bătrână și dus am fost. Ce diversă ie dă Locarno, am meditat. Ieri, dau să acostez la Locarno cu buchetu dântodeauna, da mă aștepta bomba. Donșoara nici c-a dat să-l prinză dân zbor și, dă p-un fuștei mai dă sus, a urlat la mine că d-acu iera sătulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gălbui și fruct În formă de capsulă. Gomorășina extrasă din sucul său se folosește În medicină ca antispastic. Azorín. Pseudonimul lui José Martínez Ruiz (1873-1967), reprezentant de seamă și cronicar al generației de scriitori spanioli de la 1898. Opera sa literară meditează pe marginea timpului trecător și contemplă liric peisajul, Într-o proză transparentă, opusă retoricii secolului al XIX-lea. Sunt bine cunoscute eseurile În care glosează despre peisaje și teme tipic spaniole, dar a excelat și În romane, memorii și piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]