3,272 matches
-
și că nu le afli abia acum, pentru că tu ai fost diac domnesc cândva...” Niciodată nu strică să-ți reamintești lucruri despre care știai cândva și poate că le-ai uitat. „ Să nu crezi cumva că s-a sfârșit șirul meseriașilor domnești miluiți de voievozi.” Nu credeam asta, dar nu știu care dintre ei ar mai fi rămas nebăgat în seamă de vodă. „Ce zici de un bărbier, dragule?” Ce să spun, părinte? Asta înseamnă că vodă lua în seamă nevoile fiecărui slujbaș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ați băut din ea. Nici piper nu-ți venea să-i pui, că era păcat. Da, Sandule... Gore varsă o picătură de țuică pe podeaua cârciumii. Așa e. N-am băut țuică ca aia niciodată, tac-tu era boier și meseriaș, le știa cu țuica, cu dichisul ei, cu toată - cum să zic? tehnologia. Și cu șunca le avea ca nimeni altul, n-o afuma el? Și, dacă n-o afuma, n-o făcea el cu usturoi și cu boia de-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cel puțin la fel etc. Mulți dintre noi știu că, de fapt, au citit mai mult decât ei, chiar despre propria lor cultură. Unii dintre „fabricanții” de la Cugir au aflat că lucrează la fel de bine ca și ei. Și câți buni meseriași de la noi nu au trăit amărăciunea că ei lucrează aici mai bine și mai mult și sunt plătiți mult mai prost? Diferența dintre noi și cei din Vest nu e în cap, e în simțuri, domnule, în lumea sensibilă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
infuzează sensibilitate. Altminteri, viața ar fi rece și la obiect. Nici asta nu e rău. Dar nu tot timpul. 25 octombrie Am fost la o prezentare a unei doctorande despre tendințele de coaliție și vot ale femeilor din politica americană. Meseriaș, metodologic vorbind. În rest... science sans conscience. Mă gândesc tot mai mult că Jeff are dreptate cu lipsa teribilă a unor public philosophy. La noi măcar frecăm mangalul cu integrarea UE, de parcă ne-ar mântui de toate. Aici bate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
are din ce face mămăligă ca la bunica, fiindcă e acel tip de mălai, nu e Polenta rafinată de la magazin. Casele aveau producția separată de locul de dormit (furca, vârtelnița). Marile operațiuni de țesătorie, dulgherit se petreceau specializat, la casa meseriașului. Nu făcea fiecare de toate!!! Am fost în școală, foarte impresionantă. Dar cel mai tare m-a impresionat o căsuță care era creșă (secolul al XVIII-lea!!!). Era plin de scăunele pentru copii mici și de leagăne. Acolo își aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Elie Leach, specialista în artă romană, apoi am agățat-o amândouă și pe Adriana și am mers la Sub soarele Toscanei, un film perfect anestezic, sentimental, cu personaje exclusiv drăguțe, peisaje superbe, pe scurt, un sirop mai rafinat și mai meseriaș. Apoi am mers la Adriana, unde am cunoscut-o pe Erna, o unguroaică din Carei ajunsă în America la 3 ani și convertită la iudaism. Soțul ei e directorul studiilor Holocaustului. Am cinat într-o veselie foarte destinsă și netrucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu apă parfumată și i le șterge cu zel. Ritualul se repetă de douăzeci, de treizeci de ori, În timp ce delegațiile defilează prin fața lui. Ele reprezintă cartierele orașului, printre care Asfizar, Panjkhin, Zagrimach, Maturid, breslele din bazare și pe acelea de meseriași, arămari, fabricanți de hârtie, crescători de viermi de mătase sau sacagii, ca și comunitățile protejate, evrei, zoroastrieni și creștini nestorieni. Toți Încep prin a săruta pământul, apoi se ridică, salută din nou, cu o temenea prelungită, până când monarhul le face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dintr-un camion cu prelată bidoanele albe cu telemea olandeză. Sărată foc telemeaua aceea de la ajutoare, aveau să remarce cei care mai apucaseră și ei câte o bucată, după ce trimișii lui Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aveți chestia aia cu prostata, mergeți la pâine fără probleme. Spuneți că v-am recomandat eu și doamna Alisa vă primește. - Nu, n-am nevoie... E un tic al meu, așa, de când eram activ. Îmi plăcea nestarea. - Aha... se dumiri meseriașul. Și cum vă ziceam, când atunci cu colectivizarea. Era un lent major, unu Goncea, povestea tata. Goncea ăsta, care e generalul de-acuma. Venise cu echipa, cu plotoanele de milițieni, să-i lămurească să se-nscrie de bună voie la colectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la curea. - N-am, zău, ridică din umeri tânărul. Și nu vreau să-ți stric cureaua. Văd că e demult. De pe vremuri. - Cincizeșitrei, zâmbi bătrânul. - Se vede. Marfă. Nici nu zici că are cincizeci. Mai bătrână decât mine, se veseli meseriașul. - Exact de pe vremea asta. Început de august. Era Festivalul. Locuiam în București pe vremea aia. Zici că erai și tu pe-atunci? - În șaișpatru îs...Conceput în șaiștrei, se veseli tânărul, gândind cu mândrie cât umor i-a dat natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dinspre soția de-a doua. Tac’su, inginerul Nisip, a fost mare la revoluție aici, la noi. L-a dat și la televizor, când a ieșit pe balcon la Județeană și a strigat toate lozincile alea de-a mobilizat masele. Meseriașul ridică din umeri: - Și dac-a strigat cu ce s-a ales? Dacă fiu-su e tot laborant! Putea să cumpere să privatizeze măcar laboratorul. Sau să-și tragă de-o policlinică, ca doctorul Fârtat. Io eram la noi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Deltă. A fost cam pe șest, că nu dădea voie securitatea la ceremonie cu prea multe lacrimi, dar tot s-a făcut, s-a cinstit jertfa. Intrasem de-acuma în pensie. Am fost și eu... Dădu să-și ia cureaua. Meseriașul o cerceta și pe-o față și pe alta. - Ce mișto scris, se minună el. Zici că ieri e făcută. - Nici n-am prea purtat-o. Până acum câțiva ani o țineam doar așa, la ocazii. O țineam mai demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-mi ziceau. Nu mă lua la pertu, dacă am venit să-mi dai o gaură la curea. Nu ți-o cer degeaba. - Ziceam și eu, îngăimă meseriașul. Îl privi lung pe bătrân, nedumerit: - Am am auzit de profesorul ăla. A dat și la radio că s-a întors acuma nu demult. Vine și p-aici. A făcut niște donații, subvenții, intervenții, ceva de-astea științifice... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uităm la saitu cu ăia. Io zic că e prostii, da mai poți să știi? Bătrânul se încingea, cu gesturi rare, molcome. Își petrecea centura prin fiecare baieră, pipăind bentița, asigurându-se că nu-i desprinsă. -Așa zice lumea, continuă meseriașul... Dar poți să știi că-i pă bune? Că ăia vine din Baltă, de unde-a inundat cu baraju și zice că l-a-ngropat pă unu acolo, cu casa, cu prăvălia, ce-avea și omul la viața lui. Că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plictisește lumea și vine altul și face ripleiso. A dat-o pe revoluție. Vine alții și face și ei ripleiso și o întoarce pe capitalism. V-ați prins?! Bătrânul ridică absent din umeri. Dădu să-și ia cureaua de pe tejghea. Meseriașul o prinse și o trase spre el. - Ca să fiu mai clar. Că mai gândim și noi, ăștia care încă ne dăm de tinerei, să știi dom’ Pancras! Chiar dacă stăm la pingelit la calapod, mai gândim și noi, mai ascultăm, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la comuniștii lor, și mi-a zis și ăștia să fiu atentă cu el, că cine știe, poate întărim legăturile“. Îți dai seama ce pătimea biata fată? - Zău, v-aș ajuta c-o gaură, două, dar n-am cum, oftă meseriașul. Încercați în altă parte, ridică din umeri, dând să se-ntoarcă în cămăruța lui. Se răzgândi. Surâse, pocnindu-și mâinile ca și cum ar fi prins o gâză în palme. - Sau, dacă mai treceți mâine pe la mine, aduc eu o sculă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
E pe-aproape dricul . Io unu, slavă Domnului, nu m-a luat încă tusea. Da’ de slăbit, slăbesc de la o vreme. Și m-am operat înaintea lui Lazarovici... Dinspre odăița cizmarului răzbătea un miros înțepător, de cauciuc ars. Veni și meseriașul. Ținea nedumerit cureaua în mâini. O privea intrigat. - Nu-i piele, bre, surâse el scârbit. Nu-’ș ce e, dar e presată. Și pute, nu vezi? Când am băgat cuiul înroșit în ea, uite cum s-a topit. Parcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai fac și pe-a doua! Ți-o nenoroceam de tot. Pancratz se ridică greoi de pe scaun. Luă cureaua. O privi și el, ușor amuzat. Pantalonii îi alunecau spre vine. Îi ținea cu stânga. - Totuși ați avut noroc, se bucură meseriașul. A ținut cincizeci de ani. Putea să putrezească. Sau să să se topească. Dar o vezi, o crăpătură n-are. Capitaliști de-adevăratelea, încă de pe-atunci! Ce-o fi băgat olandeji ăia, că mușama nu-i. Asta-i clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice mâna, să-și șteargă transpirația. - Fără cruci!, țipă insul. Fac alergie și devin agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu papa Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în bucătăria de vară. Vorbeau repezit, împărțeau ceva, făceau socoteli, nu reușea să deslușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tot ce s-a spus despre diferite probleme în alte părți; ei nu atacă o chestiune de fond, în miezul ei, ci informează asupra a ceea ce s-a realizat aiurea; nu vorbesc niciodată de, ci totdeauna despre; un fel de meseriași“. Așadar, paznicii filozofiei sunt acei profesioniști ai disciplinei care, neputând să facă filozofie, se mulțumesc doar să vorbească despre ea. Aducând-o la dimensiunile lor, ei exercită totodată un fel de poliție metafizică - cu funcție de intimidare, dacă nu chiar de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Unul de ziua mea... <maya>: cînd a fost ziua ta? <victor50>: în august. Nu-mi spune la mulți ani <maya>: ești, deci, fecioara <victor50>: eh, ce să fac și eu?... <maya>: bărbați mindri, frumoși, artiști... <victor50>: da, văd că sunt meseriaș la vorbă, uneori pictez... mă apuc de scris! <maya>: ești mindru? <victor50>: nici frumos <maya>: să știi că nu contează <victor50>: mă bucur că spui asta. Te duci la revelion? <maya>: nu <victor50>: este milenium. Data viitoare vom fi cu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
că fanfara orașului n-a venit s-o aștepte. Și hop, apare și o față dubioasă, cu un carton mototolit, pătat, scris de mână, cu litere strâmbe și o Înhață pe babă! Și, chiar În spatele ei, El! Cu ochelarii lui meseriași și trenciul aruncat pe-un umăr și barba tunsă la fix. — Pe cât că e ăsta? i-am zis Milenei. * N-am Înțeles de ce ai noștri n-au putut să-l repereze din primul moment, deși umblau cu ochii În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu plecăciuni, țepeni ca niște ciocli, și-și tot strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și hainele albe cu epoleți și buzunarele de pe mânecă și fermoarele, doar le charme n’attend pas le nombre des années! * Dar ce le-a terminat pe ele a fost dâra de TABAC original, the successful range for men of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o parașută! * Dar acum nu mai era posibil nici un dubiu, pe ultima ieșită, bătrâna doamnă cu mănuși și pălărie, o Înconjura un grup Întreg de tinere copile, iar În fața lor sta singur el, un angelic discoman reformat, cu ochelarii lui meseriași și costumul alb plin de buzunare și fermoare, geanta de voiaj pe umăr, atât. Valizele trebuie să le fi pierdut deja prin vamă, ca să fie În conformitate cu poveștile familiei, ca să-și schimbe cu adevărat porecla În renume. Ba nu, nea Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu Ialta! Lecțiile de limba rusă! Mandatarii! Colectivizarea!... Nu, nu, niciodată, totuși niciodată n-am să accept să fiu un astfel de boșo! * Sau da, să fiu el, cum l-am văzut că apare din prima zi cu ochelarii ăia meseriași și țoalele foarte ca lumea, moșule, și toți ciorchine pe el, gagicile, securiștii, bișnițarii, cioclii, și buzunarele de pe mânecă și barba pusă la punct, cu dâra de After Shave Tabac Original, da, atunci muream să fiu el! Numai că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]