4,293 matches
-
se ascunde la sfârșitul destinului metafizic al Occidentului. Platonismul și nihilismul sunt așadar pentru Heidegger cei doi termeni extremi ai aceleiași paradigme metafizica și ambii sunt considerați ca fiind omogeni și funcționali pentru esența tehnicii. Tehnica este ultima formă de metafizică, așadar de platonism, așa cum metafizica este preistoria tehnicii, așadar a nihilismului. Iată de ce Heidegger este convins că forma Muncitorului și ideea platonică, odată ce încercăm să le gândim în proveniența lor esențială, au o origine comună în constelația epocală, tehnico-metafizică, a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
metafizic al Occidentului. Platonismul și nihilismul sunt așadar pentru Heidegger cei doi termeni extremi ai aceleiași paradigme metafizica și ambii sunt considerați ca fiind omogeni și funcționali pentru esența tehnicii. Tehnica este ultima formă de metafizică, așadar de platonism, așa cum metafizica este preistoria tehnicii, așadar a nihilismului. Iată de ce Heidegger este convins că forma Muncitorului și ideea platonică, odată ce încercăm să le gândim în proveniența lor esențială, au o origine comună în constelația epocală, tehnico-metafizică, a Gestell-ului. Formulându-și răspunsul în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
înainta în navigație cu orice preț, ci să ne gândim la o "topologie" a nihilismului și să identificăm în istoria ființei locul esențial în care se decide destinul nihilismului. Dacă, de fapt, traversarea liniei nihilismului are drept condiție esențială depășirea metafizicii și a uitării ființei, această depășire nu poate fi "voită". Procedând astfel, nu numai că am recădea într-o determinare metafizică compromisă precum voința, ci am ajunge să credem că uitarea ființei este o simplă "mașinație" a omului, cu alte
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
la divinitate, ajungându-se la acel punct extrem pe care Meister Eckhart îl numea în cuvintele aproape blasfematoare amintite la început, punctul "în care îngerul, musca și sufletul sunt același lucru". Este un fapt de a întreba care a suprimat metafizica pentru a pregăti avântul "noului început". Cheia de lectură care, mai bine decât oricare alta, a adus la lumină posibilitatea conviețuirii dintre nihilism și misticism este cea a apropierii gândirii heideggeriene de gnoză. Această confruntare este o variație a reluării
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sa teză de doctorat, prezentată la Heidelberg sub conducerea lui Jaspers în 1926, se ocupa de filozofia religiei a lui Soloviov. La Paris, unde emigrase, a avut legături cu Berdiaev. Acesta, mai ales în Sensul istoriei (1923) și Eseu de metafizică escatologică (1941) concepuse, deja împotriva optimismului progresului și al "divinizării viitorului", motivul sfârșitului istoriei, inserându-l în cadrul unei escatologii milenariste. Kojève, în seminariile deja amintite despre Fenomenologia spiritului, este și el fascinat de teza "sfârșitului istoriei", dar o elaborează pornind
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
diferenței, 1980), moartea subiectului (Dincolo de subiect, 1981), cultura postmodernă (Sfârșitul modernității, 1985) el a focalizat în mod progresiv o perspectivă filozofică definită ca "gândire slabă" (Gândirea slabă, 1983). În cadrul unui astfel de program, receptând în mod propriu critica și depășirea metafizicii teoretizată de Nietzsche și Heidegger, Vattimo a afirmat exigența renunțării la categoriile tari ale tradiției filozofice occidentale și a schițat o "ontologie slabă" care urmărește să recunoască și să accepte devenirea în facticitatea sa, fără să-i atribuie un sens
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
devenirea în facticitatea sa, fără să-i atribuie un sens care o transcende și fără a-i impune forme, categorii sau scheme interpretative tari care vor ajunge inevitabil să-i împiedice dezvoltarea. Tocmai această inflexibilitate este, potrivit lui Vattimo, ceea ce caracterizează metafizica tradițională, care, în încercarea sa de a căuta o explicație "transcendentă" a tot ce există, reprezintă o reacție de apărare excesivă, fiind indiciul unei gândiri care suportă cu greu caracterul imprevizibil al devenirii. Împotriva acesteia, Vattimo susține o atitudine filozofică
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
se cultivă încă memoria și nostalgia valorilor pierdute, se dezagregă și se deschide, cu Nietzsche, posibilitatea unui nihilism "voios" care intenționează să fie mult mai apropiat de finitudinea ființei umane, de bucuriile și suferințele sale, mai mult decât a fost metafizica tradițională. Avem de-a face cu o poziție care, prin recuzarea pesimismului cultural, se distanțează net de alte interpretări ale nihilismului, inclusiv de cea a lui Pareyson și Sergio Givone, în care se manifestă o strânsă legătură între nihilism și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
primele sale opere cu următoarea problemă metafizică: cum trebuie înțeleasă și explicată ființa a ceea ce devine? Prezența acestei probleme, repropusă de Bontadini, se face simțită în primele scrieri ale lui Severino: Heidegger e il problema della metafisica (Heidegger și problema metafizicii) (1950), care conține o analiză a criticii heideggeriene adusă metafizicii, așa cum este expusă în cartea despre Kant și în eseurile din 1929, și Note sul problematicismo italiano (Note despre problematicismul italian) (1950), în care sunt adunate studii critice despre Ugo
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și explicată ființa a ceea ce devine? Prezența acestei probleme, repropusă de Bontadini, se face simțită în primele scrieri ale lui Severino: Heidegger e il problema della metafisica (Heidegger și problema metafizicii) (1950), care conține o analiză a criticii heideggeriene adusă metafizicii, așa cum este expusă în cartea despre Kant și în eseurile din 1929, și Note sul problematicismo italiano (Note despre problematicismul italian) (1950), în care sunt adunate studii critice despre Ugo Spirito, Nicola Abbagnano și Antonio Banfi. În raport cu reluarea metafizicii clasice
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
adusă metafizicii, așa cum este expusă în cartea despre Kant și în eseurile din 1929, și Note sul problematicismo italiano (Note despre problematicismul italian) (1950), în care sunt adunate studii critice despre Ugo Spirito, Nicola Abbagnano și Antonio Banfi. În raport cu reluarea metafizicii clasice realizată de Bontadini, este posibil să înțelegem mai bine atât punctul nevralgic al gândirii severiniene, cât și originalitatea poziției sale. Trebuie să precizăm înainte de toate că reluarea problemei metafizice din partea lui Bontadini nu era o operă de restaurare. Dincolo de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
punctul nevralgic al gândirii severiniene, cât și originalitatea poziției sale. Trebuie să precizăm înainte de toate că reluarea problemei metafizice din partea lui Bontadini nu era o operă de restaurare. Dincolo de referirea la paradigma greacă, aceasta urmărea să definească structura logico-ontologică a metafizicii pentru a-i revendica necesitatea împotriva prevalenței moderne a gnoseologiei. Interesantă, în contextul nostru, este calea pe care Bontadini a urmat-o pentru a ajunge la acest lucru. El a pornit de la o interpretare a filozofiei moderne ca "gnoseologism", cu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o ființă care i se dă din exterior, construcție pe baza unui principiu intern. În idealism, gnoseologismul ajunge la formularea sa extremă, dar și la anularea sa. De fapt, regândirea conceptului de experiență pe care acesta îl impune redeschide posibilitatea metafizicii, care, în structura sa clasică, așadar în caracterul său esențial, nu este altceva decât explicația filozofică coerentă a ființei a ceea ce devine. Componentele și, în același timp, pașii argumentării metafizice sunt trei la număr: experiența, principiul de non-contradicție și ideea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
decât explicația filozofică coerentă a ființei a ceea ce devine. Componentele și, în același timp, pașii argumentării metafizice sunt trei la număr: experiența, principiul de non-contradicție și ideea a ceea ce este "altceva" sau "ulterior" în raport cu experiența. Acum, prima definiție a structurii metafizicii este dată de gândirea greacă, mai ales de Parmenide, care a formulat primul principiul de non-contradicție în sensul său ontologic. Afirmând că ființa este și că este imposibil să nu fie, și că neființa nu este și este imposibil să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
occidentale folosind în acest context categoria de "nihilism", devenită centrală pentru el. Mai cu seamă insistența sa asupra nihilismului și asupra tehnicii ca semne distinctive ale lumii contemporane au dus la asocierea analizei sale cu celebra teză heideggeriană cu privire la sfârșitul metafizicii în nihilism și în esența tehnicii moderne. Cu toate acestea, nimic mai înșelător decât să înțelegem gândirea severiniană ca un fel de heideggerianism de tip italian. Severino argumentează în termeni cu totul diferiți de Heidegger și ajunge la o concluzie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care spune: "Tu nu vei separa ființa de ființă" (fr. 4). Aceasta este contradicția de fond în care Occidentul rămâne în mod inconștient în măsura în care crede în existența devenirii. Dar să ascultăm argumentarea lui Severino, așa cum o formulează el însuși: Pentru metafizică, lucrurile "sunt". "Ființa" lor este faptul lor de a nu fi un nimic. În măsura în care sunt, li se spune "ființări" sau "ființe". Dar ființarea, ca atare, este cea care poate să nu fie: fie în sensul că ar fi putut sau
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sau "ființe". Dar ființarea, ca atare, este cea care poate să nu fie: fie în sensul că ar fi putut sau ar putea să nu fie, fie în sensul că începe și se sfârșește (nu era și nu mai este). Metafizica este consimțământul dat non-ființei ființării. Faptul de a afirma că ființarea nu este consimțind la inexistența ființării afirmă că non-nimicul nu este nimic. Gândul fundamental al metafizicii este că ființarea, ca atare, nu este nimic 244. Și în altă parte
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în sensul că începe și se sfârșește (nu era și nu mai este). Metafizica este consimțământul dat non-ființei ființării. Faptul de a afirma că ființarea nu este consimțind la inexistența ființării afirmă că non-nimicul nu este nimic. Gândul fundamental al metafizicii este că ființarea, ca atare, nu este nimic 244. Și în altă parte: Noi spunem: "lucrurile trecute și lucrurile viitoare nu sunt nimic". Ce poate fi mai indiscutabil de atât? Dar prin această convingere indiscutabilă a noastră, înțelegem ceva diferit
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ajută să vedem că nihilismul ne-a transmis într-adevăr o doctrină corozivă și neliniștitoare, dar în același timp profundă și coerentă. Ne-a învățat că noi nu mai avem o perspectivă privilegiată nici religia, nici mitul, nici arta, nici metafizica, nici politica, nici morala și nici măcar știința în măsură să vorbească pentru toate celelalte, că nu mai dispunem de un punct arhimedic de sprijin pornind de la care vom putea da din nou un nume întregului. Acesta este sensul cel mai
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
typos reprezintă un model sau un tip. În acest sens, arhetipul descrie lumea platoniciană a ideilor, perfectă și nesupusă devenirii. Pentru Aristotel, arché desemna ideea de sursă originară, cauză primă sau principiu al cunoașterii. Prin urmare, arché stă la baza metafizicii, epistemologiei și filosofiei științei, întrucât toate științele cunoașterii au ca fundament principii prime 197. Multiplele abordări ale arhetipului plasează studiul acestuia în zona inconștientului, considerându-l o creație prelogică în sensul că aparține unei gândiri colective, sau mai corect spus
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
scop eliberarea omului de condiția profană, ceea ce arată că simbolurile sunt coerente și sistematice 204. Lipsa logicii formelor simbolice este doar aparentă, așa cum susține Edmund Leach 205, aceasta făcând parte din însăși esența simbolului, care este apropiat mai mult de metafizică decât de existența fizică, și mai mult de credință decât de cunoaștere. Indiferent de conținuturile și extensiile manifestărilor simbolice, acestea sunt "un șir nesfârșit de forme care în planul variat al visului, mitului, ritului, teologiei, misticii, metafizicii încearcă să realizeze
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
mai mult de metafizică decât de existența fizică, și mai mult de credință decât de cunoaștere. Indiferent de conținuturile și extensiile manifestărilor simbolice, acestea sunt "un șir nesfârșit de forme care în planul variat al visului, mitului, ritului, teologiei, misticii, metafizicii încearcă să realizeze arhetipul"206, ceea de dezvăluie o anumită rațiune între elementele inconștientului. Există o anumită finalitate a mitului și a simbolului care evidențiază faptul că acestea nu sunt lipsite de o legitate și, implicit, de o anumită logică
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
eului și non-eului pune în discuție categoriile ontologice, filosoful detaliind exclusiv conceptul de eu și rămânând, în acest sens, la un nivel abstract, în care nu se pune problema conținutului identității, atât de importantă pentru prezenta discuție. Coborând de la nivelul metafizicii lui Fichte la nivelul mai puțin abstract al epistemologiei genetice, constatăm că Jean Piaget considera că eul depinde de prezența conștiinței de sine, însă pentru acesta conștiința de sine apare atât ca urmare a unui stadiu de dezvoltare a gândirii
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
o obiectivare a unei anumite memorii arhetipale, pe care, în absența unei definiri din partea autorului, o putem considera fundamentul ultim al imaginarului mitic, o temă fundamentală care se poate traduce în nevoia unui celălalt, nevoie care are la bază o metafizică a alterității. Din acest punct de vedere, putem afirma că între identitate și alteritate se conturează o relație intrinsecă, acestea existând prin intermediul relației reciproce. Deși se opune identității, alteritatea este o formă a ei, Afloroaei argumentând că "e destul de greu
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de creator 446. La nivel absolut, această alteritate deschide calea către o stare pe care eul nu o poate atinge, la care ne vom referi în finalul capitolului, dintr-o perspectivă ușor nuanțată. Astfel, alteritatea absolută presupune o incursiune în metafizica prin care este conturat raportul om-Dumnezeu. Din punctul de vedere al lui Afloroaei, această metafizică trebuie să implice și o anumită fenomenologie a divinului prin intermediul căreia să poată fi înțeleasă atât dualitatea bine-rău, cât și interferența substanțială a acestora, ambele
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]