2,951 matches
-
culoare galbenă. J'onn poate zbura prin aer și posedă puteri de telepatie, de multe ori benefice în misiunile sale.Cu ajutorul acestor puteri, poate conversa în orice limbă, având totodată capacitatea de a comunica fără să vorbească. Are capacități de metamorfoza reușind să ia forme umane și nu numai, totodată devine invizibil și intangibil. Asemena lui Superman, J'onn posedă o forță de temut. J'onn este unul dintre cei șapte membrii fondatori ai "Justice League(Liga Dreptății)." Rolul lui este
Martian Manhunter () [Corola-website/Science/323436_a_324765]
-
ca un stadiu natural al evoluției capitalismului este ideea de deschidere a lucrării "Societatea spectacolului". În recenzia lui Leonard, "Idoru" este denumit „reîntoarcerea la formă” a lui Gibson, în vreme ce criticul Steven Poole afirmă că "All Tomorrow's Parties" a marcat metamorfoza lui Gibson „dintr-un isteț al științifico-fantastic-ului într-un fin sociolog al viitorului apropiat.” După "All Tomorrow's Parties", Gibson a început să adopte un stil literar mai realist - „ficțiune speculativă a trecutului foarte recent.” Criticul de literatură științifico-fantastică John
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
Cartea românească, București, 1979 - Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente (coordonator și coautor), Editura Univers, București, 1979 - Scriitori și direcții literare I, Editura Albatros, București, 1981 - Scriitori și direcții literare II, Editura Albatros, București, 1984 - Teme, motive, mituri și metamorfoza lor, Editura Albatros, București, 1990 ("Premiul „Lucian Blaga“ al Academiei Române") - Despre timp și spațiu în literatură, Editura Hyperion XXI, București, 1994 - Din povestirile lui Anton Păduraru ("proză"), Editura „Didactica Nova“ Craiova, 1998 - Curente literare românești și context european, Editura
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]
-
este considerat dătător de viață căci, conform unei alte legende, din lacrimile sale (apa) a lui Ra au fost create toate vietățile, defapt aceasta formă de ochi este prezentă la Zeul creator Heliopolitan pe nume Ra. (Khepri, Ra, Atum fiind metamorfozele zeului creator potrivit legendei de la Heliopolis, numit și orașul soarelui). Vechii navigatori pe Marea Mediterană pictau ochiul lui Horus la prova corăbiilor lor, ca un semn de protecție asupra călătoriei lor. Ochiul lui Horus este astăzi folosit de păgânii religiei kemetiste
Ochiul lui Horus () [Corola-website/Science/318925_a_320254]
-
chiar și în provinciile istorice extracarpatice. Colindele, spre diferență de doine și balade, au un puternic caracter conservator, grație unor străvechi cutume și interdicții de interpretare în afara unui interval de timp consacrat (12 zile pe an). După săvârșirea procesului de metamorfoză (saltul în baladă), a apărut un context istoric, prielnic aspirațiilor unioniste, care i-a transformat pe cei trei eroi în exponenți ai celor trei provincii. Din acest moment, specificitatea a îngrădit definitiv orice potențială evadare în spații extraromânești. Studiul lui
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
a lăsat vizibile amprente și în alte literaturi din perioada interbelică. Un aspect specific l-a luat în Spania (unde imagismul debordant este o tendință constantă a spiritului spaniol, înclinat spre o deformare a datelor reale, împinse adesea în planul metamorfozelor onirice). În poezie a fost prezent, cu accente diferite, în experiența scriitorilor "generației din 27", ca și alți poeți (Juan Larrea, Rafael Alberti, chiar Garcia Lorca, Vicente Aleixandre, Damaso Alonso, Manuel Altolaguirre, Emilio Prados, Pablo Salinas). În Italia, unde nu
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică, conflictul oedipal dintre tată și fiu, complexitatea absurdă a birocrației și imposibilitatea omului de a înțelege sensul propriei existențe. Printre cele mai importante creații kafkiene se numără romanele "Procesul", "Castelul" și "America", nuvela "Metamorfoza" sau povestirile "Verdictul", "Colonia penitenciară", "Un artist al foamei", " Un medic de țară" și "Marele zid chinezesc". s-a născut în Praga, capitala Regatului Boemiei în timpul Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de evrei așkenazi, fiu al comerciantului Hermann Kafka și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
la vânătoare » sau al calului troian, ademenindu-l pe Franz Kafka prin bunătatea ei în cercul periculos al tatălui, unde tânărul era nevoit să suporte din nou supliciile psihologice. Influența lui Hermann asupra operei lui Franz Kafka este indubitabilă. În "Metamorfoza", tatăl lui Gregor Samsa este cel care aruncă cu mere în fiul transformat în gândac, provocându-i o rană mortală, iar în "Verdictul", tatăl lui Georg Bendemann îi face un scurt proces de intenție fiului și îl condamnă la moarte
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
opera viitoare a scriitorului: "Lunganul rușinos" ("der schamhafte Lange") și "cel Necinstit la inimă" ("Der Unredliche in seinem Herzen"). Sugestii ale marginalizării, fricii, rușinii, incertitudinii, coșmarescului sau absurdului, prezente în această povestire, se vor concretiza mai târziu în capodopere ca "Metamorfoza" și "Procesul". Aproape un an mai târziu (8 noiembrie 1903), Kafka îi promite aceluiași prieten că îi va trimite pasaje dintr-o carte la care lucrează, "Copilul și orașul" ("Das Kind und die Stadt"). Nu se mai știe, din păcate
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
lucreze la un nou roman pe care îl intitulează "Der Verschollene" ("Dispărutul"), cunoscut astăzi mai degrabă după numele postum acordat de Max Brod: "America". După al șaselea capitol, părăsește temporar proiectul, pentru a se ocupa de o altă operă monumentală, "Metamorfoza", terminată până la sfârșitul anului. Creativitatea sporită a scriitorului are un rol catalizator în evoluția relației cu Felice. Kafka se află sub zodia vremelnică a încrederii în sine, se complace în rolul cavalerului curtenitor, deși multe din expresiile folosite în scrisori
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
opt capitole și trei fragmente. Din tot acest material, doar "Fochistul", primul capitol al "Americii" este publicat antum în 1913, dar ca povestire de sine stătătoare, într-o broșură literară, "Der jüngste Tag" ("Ziua de apoi"), editată de Kurt Wolff. "Metamorfoza" apare de asemenea, dar abia în 1915, în revista "Die Weißen Blätter" ("Foile albe") a lui René Schickele. Pe măsură ce blocajul literar se instaurează, Kafka percepe tot mai tensionat relația sa cu Felice Bauer. Perspectiva mariajului, față de care nutrește un amestec
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
se distanțează voit de Milena Jesenská. Corespondența continuă însă sporadic între 1921 și 1923, iar scriitoarea rămâne o prietenă apropiată a lui Kafka, în ultimii ani de viață ai acestuia. Milena Jesenská este prima traducătoare cehă a unor opere precum "Metamorfoza", "Verdictul" sau "Contemplare". Suspectată de unele idei comuniste, ea va fi închisă de naziști într-un lagăr de concentrare, unde va muri în 1944. În 1920, problemele de sănătate continuă. O febră persistentă îl determină pe Kafka să petreacă câteva
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
1926 și respectiv 1927, urmate de colecția de povestiri "Marele zid chinezesc" (1931), "Aforismele de la Zürau" (1931), "Scrisori către Milena" (1952), "Caietele albastre in-octavo" (1954), "Scrisoare tatălui" (1966), "Scrisori către Felice" (1967) și "Scrisori către Ottla" (1974). Primele traduceri ale "Metamorfozei" în spaniolă și franceză apar la sfârșitul anilor 20. În 1930, Edwin și Willa Muir traduc "Castelul" în engleză. În aceeași perioadă, ediții ale cărților lui Kafka apar și în limbile maghiară și cehă. În limba română, traduceri ale operelor
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Eva. În timpul vieții sale, Kafka era complet necunoscut comunităților de scriitori din afara Austro-Ungariei. În cadrul imperiului, dintre cei mai reprezentativi, doar Robert Musil și Rainer Maria Rilke l-au remarcat, ultimul preferând, în mod surprinzător, povestirea " Fochistul", în detrimentul unor lucrări ca "Metamorfoza" și "Colonia penitenciară". După moartea scriitorului și publicarea volumelor postume, Kafka a devenit, chiar din anii 20, obiectul admirației unor literați germani precum Thomas Mann, Hermann Hesse, Kurt Tucholsky sau Walter Benjamin. Hesse numește "Procesul" în 1925 « țesătură compusă din
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
anii 40, Jorge Luis Borges îl descoperă pe Kafka în timp ce lucrează la Biblioteca Municipală din Buenos Aires. Experiența îi marchează opera literară în mod definitiv și îl determină să traducă unele lucrări kafkiene în spaniolă.. Gabriel Garcia Marquez își amintește că "Metamorfoza" lui Kafka i-a arătat că se poate scrie și în alt mod. Într-un interviu, Italo Calvino declară « Autorul meu este Kafka, iar romanul meu preferat este "America". ». W. H. Auden îl numește pe Kafka « un Dante al secolului
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
goală", protagonistul descoperă stupefiat că juriștii nu se îndeletnicesc cu studiul unor documente legale, ci cu lectura unui roman pornografic intitulat " Torturile pe care Grete le-a îndurat de la soțul ei Hans". Walter Sokel a identificat teme marxiste în nuvela "Metamorfoza", afirmând că Gregor Samsa se simțea alienat din cauza slujbei istovitoare, încă înainte de a se înstrăina literalmente de condiția umană. În "America", Teatrul din Oklahoma pare o utopie socială, unde oricine este acceptat și primește un loc de muncă, deși Alfred
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
abil de a exploata naivitatea imigranților. Conflictul dintre exploatat și exploatator este oglindit de cupluri ca fochistul și Șubal, Karl Rossmann și chelnerul șef, Karl Rossmann și Brunelda ("America"), K. și învățătorul ("Castelul") sau chiar Samsa, într-o existență anterioară metamorfozei, și tatăl acestuia. În eseul "Franz Kafka sau Thomas Mann?", filozoful marxist György Lukács afirmă că proza angoasantă a lui Kafka « demonizează » capitalismul habsburgic. Unii biografi și critici îi atribuie lui Kafka idei anarhice. Scriitorul ar fi participat de câteva
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sionism. Povestirea "Șacalii și arabii" exprimă nostalgia legată de Țara Sfântă și pune în discuție tema unui Mesia care să elibereze poporul evreu. În 1931, Hellmuth Kaiser a fost primul care a aplicat ideile lui Freud asupra operei kafkiene. În "Metamorfoza", el vede acte de « castrare » în pedepsele pe care tatăl i le aplică unui Gregor care a regresat până în « stadiul anal » al copilului. Marthe Robert consideră cazul lui Kafka atât de reprezentativ pentru teoria psihanalitică, încât i-ar « putea servi
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sich] vermessen”" mai înseamnă "„a măsura greșit”", dar și (adjectival) "„excesiv de mândru”", "„stăpânit de hybris”". Paralele între Cartea lui Iov și "Procesul" se pot realiza pornind de la conflictul dintre omul transformat în victimă și Dumnezeul implacabil al iudaismului, Iahwe. În "Metamorfoza", obiectul care ucide, mărul, evocă păcatul originar, dar și exilul (din Rai), în timp ce în "Colonia penitenciară", scrierea sentinței pe pielea condamnatului sugerează modul în care a fost pedepsit Cain. Ritchie Robertson insistă și pe o influență creștină în opera lui
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sau de-a dreptul animalizate (Gregor Samsa) populează frecvent proza lui Kafka. De o atenție sporită se bucură și spațiile lipsite de aer, îmbâcsite, cum este podul unde se desfășoară primul interogatoriu al lui Josef K. Conform lui Gilman, în "Metamorfoza", scriitorul anticipează modul cum naziștii i-au etichetat pe evrei: « paraziți ai umanității » ("Ungeziefer der Menschheit"). De asemenea, un alt episod important din istoria antisemitismului, Afacerea Dreyfus, a inspirat probabil opere precum "Colonia penitenciară" sau "Procesul". Insula descrisă în "Colonia
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
alienării sociale intrând cu siguranță în exegeza acestui roman. Darwin se manifestă mult mai imprecis în opera kafkiană, dar influența lui nu este neglijabilă: în "O dare de seamă către o Academie" o maimuță se transformă în om, în timp ce în "Metamorfoza" avem un alt tip de « evoluție » către o nouă formă de existență. În domeniul literaturii, Kafka s-a considerat « rudă de sânge » cu patru scriitori, Dostoievski, Flaubert, Kleist și Grillparzer. Dintre aceștia, primii doi sunt niște precursori de prim rang
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cu durere « suferința că trebuie mereu să începi, că ți-ai pierdut iluziile că ceva anume ar fi mai mult decât un început, sau măcar un început ». Incipitul kafkian poartă de multe ori centrul de greutate al întregii opere. În "Metamorfoza" și "Procesul" încă din prima frază cititorul este confruntat, fără formalitățile unei expozițiuni, cu șocantul conflict central. "In medias res" începe și "Colonia penitenciară", introducând mașinăria-suprapersonaj prin cuvintele de o emoție cu greu stăvilită ale Ofițerului, « Este un aparat deosebit
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
fost, cu siguranță, șlefuite și pregătite cu atenție de o minte minuțioasă, astfel încât claritatea exprimării să fie maximă. Hannah Arendt numește opera lui Kafka « cea mai pură proză germană a secolului ». Peter Gay observă că tehnica migăloasă a detaliului din "Metamorfoza" sau "Colonia penitenciară" potențează efectul zguduitor al ororilor descrise. Camus nu se arată încântat de acest stil, pe care îl consideră, cel puțin în comparație cu proza lui Melville, « separat de trup și de natură » Ceea ce frapează în special la Kafka însă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
este asemuită unei flăcări sau unui cuțit care schingiuiește, iar povestirea "Verdictul" « s-a ivit ca printr-o naștere adevărată, năclăită de murdărie și slină ». Lui Kafka nu îi era necunoscut așadar nici registrul sentimental. În opere kafkiene ca "Verdictul", "Metamorfoza" și cele trei mari romane, naratorul este unul impersonal, subiectiv și neomniscient, relatând întâmplările la persoana a treia, strict din perspectiva protagonistului ("perspectiva unidirecțională" sau "einsinnige Perspektive"). Astfel, naratorul are doar o viziune limitată asupra lumii și nu una de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
lege-vinovăție-pedeapsă. Legea, imperativă, dar incognoscibilă, arbitrară și absurdă (ca în "Procesul" și "Castelul") este forma predilectă prin care mitologia obsedantă a tatălui se manifestă în imaginarul lui Franz Kafka. Vinovăția personajelor nu este mereu evidentă, ci fie se „subînțelege” ("Procesul", "Metamorfoza"), fie este indusă printr-un proces de culpabilizare ("Verdictul"). Pedeapsa este mereu exagerată și inevitabilă. O subtemă ce derivă de aici este relația complicată dintre tată și fiu. Kafka voia să includă trei lucrări antume care tratează această problemă ("Fochistul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]