20,801 matches
-
erau buni, da’ nu m-o rabdat inima și am zis: „să merg eu, să văd ci s-o Întâmplat”... Mai departe, Petrică a lămurit lucrurile: I-am spus că am fost rănit la piciorul stâng și nu mă pot mișca. Atunci, și-a pus automatul În bandulieră și, Înainte de a mă lua pe umăr, ca pe un sac, mi-a spus să țin automatul meu În mână, că, cine știe?... Mergea repede. Aproape alerga gemând sub greutatea mea, dar nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prindem și peștele cel mare!” „Poate nu vor aștepta să se facă ziuă, fiindcă atunci nu mai putem sta aici” - mi-am spus eu părerea. „Dacă-i să treacă <comandiriiă, atunci musai vor trece pe Întuneric. Nici trupeții nu se mișcă la vedere” - m-a Încurajat Toader. „Și dacă trece un convoi obișnuit?” „Nu prea cred. Întrebarea e dacă nu care cumva corpul de comandă a trecut primul” - s-a Îndoit Toader. ― Apoi, măi fraților, Într-o așa trebușoară Îți trebuie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
echipați În costume de camuflaj, dar umbrele noastre și urmele pe zăpadă puteau să ne dea de gol... Până la râpa salvatoare mai era ceva cale. Se vedea gura văii, dar era departe Încă. „Dacă apare avionul, adăpostirea și să nu mișcați nici dintr-un deget!” - a ordonat Toader. ― Mă trec fiori de frică, dragule - i-a șoptit Maria lui Gruia. ― Fii pe pace, scumpo. ― Nu a durat prea multă vreme și dinspre soare s-a arătat un avion de recunoaștere... S-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rana, care sângera puternic, iar cu celelalte am fixat piciorul rupt cu ajutorul celor două despicături de lemn. Între timp, ceilalți cercetași au Închipuit un fel de targă din crengi, pe care s-o putem trage pe zăpadă. Băieții s-au mișcat precum furnicile. Dintr-o creangă mai lungă, am făcut un fel de proțap, la care să tragem pe rând, câte doi. ― Aceala nu era proțap, ci tânjalî. Proțapu’ Îi la car, da’ tânjala Îi la plug ori la grapî - l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a bucurat Despina. ― Din câte aud eu, numele lui Păpădie apare În mijlocul celor mai delicate acțiuni ale voastre. Ce grad avea? - a Întrebat Nicu. ― Era caporal doar. Avea Însă minte de ofițer. Nu mai vorbesc de felul cum se mișca! Atunci l am pus stăpân pe rusime, iar pe Undiță l-am trimis să conducă transportul lui Toader. Eu, Împreună cu căpitanul, am rămas În urma convoiului. La un moment dat, căpitanul - sprijinindu se de brațul meu - m-a Întrebat: „Cum s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pornit a vorbi: ― Amu’ vă rog sî Îngăduiț’ oleacî pânî vini bulibașa... Abia și-a terminat vorbele, că acesta a apărut, cu o tavă pe care erau rânduite câteva lănțișoare care de care mai frumoase! A așezat tava pe masă, mișcându și apoi palma pe deasupra ei, ca și cum ar fi vrut să Îndepărteze un voal nevăzut... ― Amu’, dacî nu va fi cu suparari, noi am vre sî ni spălăm obrazu’ așa dupî cum sî cadi... ― Cum să vă spălați obrazul? Doar nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plece. Unul din călători, trecând pe lângă garnitură, n-a avut altă treabă decât să urce pe scara vagonului, ca să treacă În ceea parte, prin cabina frânarului tocmai unde ne aflam noi! A Împins de ușă, dar aceasta nu s-a mișcat un milimetru... Să nu mă Întrebați cât era de mică inima În noi. Rusul a Înjurat, a sărit jos și s-a dus la vagonul vecin... Acest „celovec” a fost primul, dar au mai urmat și alții. ― Ce facem, Costache
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când birjele cu musafirii au plecat, un individ s-a desprins din umbra unui copac de peste uliță, plecând grăbit spre un loc fără lumină, din capătul de sus al străzii. Petrică a rămas lipit de stâlpul porții. Umbra străinului se mișca cu pas vioi, gata să dispară În lungul străzii... „Aista nu-i lucru curat, Petrache băiete! Cineva a stat cu ochii pe casa ta” - și-a spus el, burnițându-și privirea spre locul cu pricina. Cum avea bastonul la el
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de ce a stat la pândă? Trebuie să stau de vorbă cu Nicu numaidecât. Am să-l caut mâine la clinică.” Cu mare greu s-a desprins din loc, abia când a constatat că În lungul uliței Sărăriei nu se mai mișcă nimeni și nimic. Cu pas apăsat, mișcând bastonul În balans prelung, a pornit spre casă. Ajuns la poartă, s-a oprit să privească spre locul de unde a fugit individul. „Oare mi s-a părut? Nu, nu. Doar nu sunt beat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stau de vorbă cu Nicu numaidecât. Am să-l caut mâine la clinică.” Cu mare greu s-a desprins din loc, abia când a constatat că În lungul uliței Sărăriei nu se mai mișcă nimeni și nimic. Cu pas apăsat, mișcând bastonul În balans prelung, a pornit spre casă. Ajuns la poartă, s-a oprit să privească spre locul de unde a fugit individul. „Oare mi s-a părut? Nu, nu. Doar nu sunt beat, iar ochii Încă mă mai ajută. Cine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Vidra, ca să vadă ce se putea face pentru a grăbi transferul. În săptămânile și în lunile care urmară, el continuă schimbul de scrisori cu bătrânul, dar lucrurile se împotmoliră tot mai mult. Prin februarie, văzând că nimic nu se mai mișcă, Virgil se decise să apuce taurul de coarne și să facă, în fine, deplasarea la Vidra, dar tocmai atunci îi veni Marianei sorocul să nască și trebui să amâne, din nou, totul pentru altă dată. Până atunci, soția sa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scoată nici un scheunat. Ceilalți doi, treziți pe loc din beție, avuseseră totuși prezența de spirit să se arunce la pământ și scăpaseră astfel cu viață. Numai că unul dintre ei, scurt și burtos, cu numele predestinat de Tărtăcuță, nu se mișcase destul de repede și se alesese la rându-i cu scăfârlia zburată. Cel de-al treilea scăpase teafăr și nevătămat, dar de atunci, câte zile mai avusese de trăit, nu mai umblase beat seara pe ulițele satului cântând imnuri proletare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spun în gura mare!... Să se afle unde trebuie! Păi voi ați mai pomenit mămăligă să explodeze?... Ungurilor le-a ajuns până peste cap... Parcă în alte țări... nu este tot la fel?... Ba e și mai rău, dar cine mișcă-n front?... Cum cine? N-ați auzit ultima bombă? spuse într-o zi cineva. Ce bombă?... Că și studenții de la Timișoara au organizat un miting și au o listă de revendicări... Conducerea țării e pe jar! I-auzi!... Numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ea : chipuri prea frumoase ca să fie adevărate, zâmbete rigide, atitudini nefirești... În fine, cu niște acorduri ridicol de solemne care depășesc suportabilitatea decibelică, serialul se termină. Tânăra reduce sonorul, dar pe ecran continuă să defileze personaje care gesticulează și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
legătură cu corpul întins pe masa de operație, cu capul fixat pe suportul numit tetieră, este doar urechea stângă care înregistrează variațiile de intensitate ale corului de albine și nara stângă care adulmecă parfumul proaspăt de brad. Încearcă să își miște buzele, să întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură, că fulgerele care străbat universul sunt traiectoriile unor forme ciudate, care se deplasează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prin nori groși de ceață " Încă o doză..." Dora înoată din nou prin oceanul unei nopți negre. De data asta mișcările sunt mai anevoioase, imensitatea pe care o parcurge este mai vâscoasă, mai greu de parcurs. Mâinile refuză să se miște. Hăul negru o înghite cu voluptate. Momentul care s-ar putea să fie pragul între ceea ce poartă numele de viață și moarte este ca și sosit. "Ascultă... Nu fi debilă ! Sunt eu, sora ta... Hai, pune-ți gândirea în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sensibilă ca dreapta, este jenată de o gâdilătură. Cu coada ochiului drept înregistrează defilarea negrăbită a unor picături care cad din înălțimi spre ființa ei de parcă ar fi o scurgere lentă din streașina cerului. Nu îndrăznește să încerce să își miște membrele, de altfel intuiește că brațul drept este în legătură cu traiectoria picăturilor care alunecă din cer. Îi trece prin minte imaginea tinerei care a plecat din salonul de spital în fotoliul cu rotile. Un gând fugar trece prin creierul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
salonul de spital în fotoliul cu rotile. Un gând fugar trece prin creierul care nu a avut încă timp să se odihnească : "Oare și eu ?" Ca răspuns la temerea ei vine un ordin șoptit : "Dora, te rog să încerci să miști ușor piciorul stâng !" Asigurată de blândețea tonului, Dora încearcă să își miște piciorul, tentativă care îi dă o arsură vie în coapsă. Fără să își dea seama, face o grimasă de durere. Aude dialogul șoptit care se instalează între Alindora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
creierul care nu a avut încă timp să se odihnească : "Oare și eu ?" Ca răspuns la temerea ei vine un ordin șoptit : "Dora, te rog să încerci să miști ușor piciorul stâng !" Asigurată de blândețea tonului, Dora încearcă să își miște piciorul, tentativă care îi dă o arsură vie în coapsă. Fără să își dea seama, face o grimasă de durere. Aude dialogul șoptit care se instalează între Alindora și altă femeie : Excelent ! Dacă este sensibilă la durere însemnă că nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să vă odihniți, dacă este ceva, vă chem. Da, o să fac un duș și apoi o să mă odihnesc în camera de gardă. Am început să resimt cele peste 30 de ore de când sunt pe picioare... Două siluete albe care se mișcă la căpătâiul ei și schimbă șoapte între ele sunt ultimele imagini pe care le înregistrează conștientul Dorei înainte de a se detașa din nou de lumea noastră. Are din nou senzația că este înveșmântată într-o cămașă răcoroasă care, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Are din nou senzația că este înveșmântată într-o cămașă răcoroasă care, de data aceasta, nu mai plutește în universul misterios, ci stă alungită, palpitând ușor. "Oare acesta să fie corpul meu imaterial ? Și oare poate el gândi, se poate mișca și comunica ?", se întreabă Dora. Din nou răspunsul la întrebările pe care și le pune este instantaneu. Dora percepe un contact arzător și deslușește un mesaj : " Alindora a adormit, așa că am putut veni până la tine." "Este oare iarăși Minodora, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îndrăznește să se strecoare sub elasticul verde care fixează masca de pe gura Dorei și simte șanțul săpat în carne. Deplasează ușor poziția strânsurii și masează brazda de pe obraz. Oare i se pare sau vede sub mască buzele Dorei care se mișcă și citește pe ele : Nu pot încă vorbi... Mai povestește-mi..." Inima lui Victor a pornit-o într-un galop incontrolabil și după ce își înghite cu greu saliva, litania se repornește de acolo de unde se oprise :" Iedera de pe casa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai sesizează nimic; înoată ca un disperat prin masa cenușie în care se topesc trecătorii. * * * Dora se regăsește culcată în îngustul pat la fel de alb ca și cămășoiul real de data asta în care este îmbrăcată. Interdicție totală de a se mișca. Dacă se mișcă simte dureri mai ales în coapsa stângă. Are gânduri, are senzații și simțăminte, deși nu își simte capul, de parcă în locul lui s-ar afla o imensă cavitate vidă. Presimte că în patul din stânga ei, acela în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înoată ca un disperat prin masa cenușie în care se topesc trecătorii. * * * Dora se regăsește culcată în îngustul pat la fel de alb ca și cămășoiul real de data asta în care este îmbrăcată. Interdicție totală de a se mișca. Dacă se mișcă simte dureri mai ales în coapsa stângă. Are gânduri, are senzații și simțăminte, deși nu își simte capul, de parcă în locul lui s-ar afla o imensă cavitate vidă. Presimte că în patul din stânga ei, acela în care suferise tânăra care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bariera între viață și moarte îl paralizează. "Dar oare a fost adevărat sau numai o halucinație dată de oboseală ?", se întrebă Victor pentru a nu se știe câta oară. În cameră este cald, iar el nu are curajul să se miște ca să își scoată bluzonul. Valuri de sudoare se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului, a frunții. Încă puțin și picături vor ajunge la gură, poate amestecate cu alte picături sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]