4,743 matches
-
au avut scăpare și s-au găsit „nenumărate leșuri omenești în pântecele animalelor”. Oastea, care a reușit să scape, a încercat să se refugieze prin Moldova, dar „fu greu încercată și măcelărită de Ștefan palatinul și de moldovenii săi, îmbrăcați mincinos în haine polone. Tot drumul până la gurile Dunării era plin de leșuri turcești”. Turcii, în retragerea lor, treceau Prutul la 5 ianuarie 1499. Drama trăită de turci a produs o puternică impresie asupra contemporanilor, iar în literatura noastră populară s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pornit împotriva "marelui prieten de la Răsărit", încât eram gata-gata să mă-nscriu voluntar, să plec să lupt, nu numai până la Stalingrad, unde căzuseră unele rude și consăteni, ci până-n fundul Siberiei, să văd sfărâmat și lichidat acest lagăr totalitar și barbar, mincinos și monstruos; să răzbun umilințele și suferințele generației noastre din Basarabia și nordul Bucovinei și-ale tuturor înaintașilor din anii atâtor repetate și blestemate șiruri de ocupații ruse vremelnice de după 1711. A doua: dintr-o dată puteam gândi și vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
altora socoteală pentru ce fac eu. Eu fac, eu trag. Asta așa-i, zise moș Costache... Însă cine nu deschide bine ochii, deschide mai târziu punga... Mai bine să vă dea Dumnezeu mult noroc! Și eu să rămân un proroc mincinos. Mama lui Bițu, mătușa Mălina, s-a uitat în dreapta și-n stânga, l-a tras pe moș Costache de mânecă: Lasă, bre, lucrurile așa cum sunt. Nu mai pune nici dumitale jeratic pe foc. Că norocu-i cum vrea Domnul, nu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
zilele Revoluției din Ungaria. Tot celebra Doină marcase și începutul morții civile a lui Eminescu. Scoaterea lui Labiș din programele școlare, în anii 1990, rimează cu un al doilea asasinat al lui Labiș căruia șaizeciștii i-au preluat doar retorica mincinoasă din prima fază a creației sale. Cartea lui Cezar Ivănescu are meritul de a-l reda literaturii române pe celălalt Nicolae Labiș, poetul aflat în luptă cu inerția, pe adevăratul salvator de la cataclismul roșu al adevăratei poezii românești. În Pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unor "fețe subțiri" cum ar fi H.-R. Patapievici, filosoful postdecembrist care susține un "postmodernism de cartier" sau Mihai Zamfir, profesor universitar și ambasador care crede că intelectualitatea română suferă de "maladia Eminescu", acutizată între timp, precum și de alți "profeți mincinoși" care nu încetează să mărească lista detractorilor. Deși animat de cele mai bune intenții, Theodor Codreanu se iluzionează că prima putere în stat ar fi cartea, Cartea lui Eminescu, desigur. Lucrurile poate ar sta așa, dacă deciziile importante ar veni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mari iubiri ("o iubire e un cântec"), îl însoțește durabil în confruntarea cu iraționalitatea unui sistem aberant. Firea sa de "nemulțumit singuratic" îl conduce spre o judecată severă a României socialiste conduse de Ceaușescu: o țară condusă tiranic, o presă mincinoasă, familia în disoluție. În concluzie, "Castelul lui Kafka e singura dintre lumile posibile". Soluția preconizată, la acea oră, de tânărul Theodor Codreanu, fără a fi falsă întru totul, ține mai mult de utopie: "Comunismul va cădea atunci când se vor întoarce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Tainele inimei). Adică acele "sărituri fără orânduială", cum scria îngrijorat Eminescu. Față de spiritele exaltate, cețoase, proclamând sentimentul adamic, confiscate de felurite manii (romanomania, de pildă, în vremea aceluiași Kogălniceanu), temperanța ar fi soluția de urmat, refuzând jetul ditirambic ori oglinzile mincinoase. Doar rămânând "în hotarele moderației" putem câștiga respectul Europei; schimbând realitățile, nu vorbele, pentru a ne apropia civilizatoriu de cei care stau în "capul luminilor". Zeflemeaua, deprecierea de sine sunt însă năravuri vechi. Slabe speranțe să se schimbe ceva. Asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult înșelătoare, uimitoare prin inteligență practică și discurs pomădat, calcul rece, inventivitate și creativitate, cu refuzul constant al tradiției, aceștia încercând să demonstreze, asemenea lui H.-R. Patapievici, că românii sunt un popor fără istorie sau, cel mult, au una mincinoasă, drept care istoricii adevărați (magister dixit!) ca Lucian Boia și Vl. Tismăneanu au musai obligația să o nege sau măcar să o demitizeze. Autorul Politicelor (1996) este pornit, rău de tot, împotriva a tot ce este românesc: limbă, istorie, Eminescu, etnie, cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a vizitat la puțin timp după încarcerarea la stabilimentul doctorului Șuțu: rezultatul a fost convingerea deplină că meșterul era sănătos și n-avea ce căuta în strada Plantelor (ș.a.). Și se întreabă din nou autorul cărții: De ce oare numai mărturiile mincinoase au funcționat în cazul Eminescu? Cât se poate de pertinentă nedumerirea din moment ce: iată ce-i scrie Eminescu lui Chibici în 12/24 ianuarie 1884: "Neavând nimic de lucru, închis alături c-un alt individ, hrănit rău precum se obișnuiește în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la Țăndărei, că pleci acasă”. „Domn’ major, să știți că eu o primesc sau e dulce, sau e acră.” „Dacă n-o fi cum spun io, vin la tine să mă scuipi În gură și să-mi spui că-s mincinos.” Hopa! Asta o fost În ’63, văzut-am noi că ceva s-o Îmbunătățit... mâncare, comportamentul lor față de noi. Când, deodată, apare o comisie de la procuratura generală a coloniei. Cum evadează și de ce evadează deținuții numa’ din colonie de acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai Înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: „Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai Înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: „Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
inspirație și dădea răspunsuri la nimereală. Nu-i era teamă, dar poveștile lui alunecau pe lîngă țintă și i se părea că degeaba încearcă să-l ducă de nas. Așa că nu i-a mai răspuns. Din partea lui, să-l creadă mincinos. Pui tu ceva la cale, pun pariu. Ia spune. N-am nimic de spus. Dacă nu spui, o să spun io. O să spun profului. O să vedem noi atunci dacă-ți convine. Că ceva-i aiurea, o simt. O să-i spun c-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cu alți doi săteni. Când m-au văzut, au tăcut cu toții. Tovarășul Mândrică, ieși, te rog, până la poartă, am strigat, în timp ce câinele răgușit și slab lătra isteric, așa cum aveam să țip și eu peste câteva momente. Să-ți fie rușine, mincinosule! am strigat din poartă, când l-am văzut ieșind. De ce ai mințit și nu mi-ai spus pentru ce ai nevoie de semnătura mea pe tabelul cu meseriașii? De ce pe unii i-ai trecut și pe alții nu? Uite ce
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
moartea cu o coasă în mână. Am tresărit. Maria s-a oprit din menit când lângă noi a apărut Ghiță, care a apucat-o de fustă și i-a spus nervos: Ia-ți șatra și pleacă imediat de aici, femeie mincinoasă! Maria și-a tras fusta și i-a răspuns cu tupeu: Nu plec când vrei mata! Plec atunci când spune primăreasa să plec. Ea e femeie bună! Mata nu ești! Dacă ești așa mare ghicitoare, spune-mi care e numele meu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
monstruoase, ca acelea demoniace sculptate pe streșinile catedralelor: două figuri contrapuse, asupra cărora timpul și neîngrijirea lăsaseră urme adânci. - Te surprinde acel cap al zeului Ianus, messer Monerre? Întrebă poetul. Un semn al superstițiilor străvechi, de pe vremea zeilor fățarnici și mincinoși. Francezul Își Îndreptă singurul ochi spre poet, fixându-l. Pentru un moment păru că vrea să replice, dar mai apoi se răsuci din nou spre statuie. - Prietenul nostru pare fascinat de tot ceea ce este dublu, observă Arrigo. Poate pentru că, prejudiciat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o flacără vie ar fi țâșnit din mașinărie. O expresie disperată o Înlocui pe aceea batjocoritoare pe care o atătase cu câteva momente mai Înainte. - Ce spui de semnul acesta, messer Bonatti! Îl zeflemisi poetul. De acum, În ce horoscop mincinos Îi vei introduce forma? Părul lung al bătrânului, lovit de una din razele circulare, părea să fie cuprins de flăcări. Cu Încetineală, Își scoase o mănușă. - Asta e o lucrare de vrăjitorie... Nu e adevărat... nu e... mai bâigui dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
000 femei iugoslave, 3.000 au rămas invalide și pește 40.000 au fost rănite”. Noul regim a realizat o masivă atragere a elementului feminin în producție, unde condițiile de muncă sunt inumane, iar salariile derizorii. Sub mască unor „fraze mincinoase” despre ocrotirea mamei, autoritățile duc o politică de izgonire a lor din producție. La Congresul al III-lea al Frontului Antifascist al Femeilor „unele oratoare și-au exprimat în termeni energici nemulțumirea în legătură cu condițiile grele de viață și au cerut
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
țin punga țărei în mână pentru ca să influințeze și să corupă și mai mult? La ce-și votează ei oare fonduri de dispozițiune? Ungurii nu sunt superiori în nimica națiunilor cu cari locuiesc la un loc; și acest palat de spume mincinoase cu care au înșelat Europa e, de aproape privit, forma ridicolă a unor pretențiuni ridicole. Kant numește ridicolul risipirea spontanee a unei așteptări mari într-o nimica întreagă, adică: parturiunt montes, nascitur ridiculus mus. Și cu toate acestea, ăst ridicol
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mare neîncredere în populațiile acelor două vilaieturi. Iar foaia oficială a ministerului de război, "La Verite", luând act de acel articol, spune lucruri care par a fi icoana unor stări nu numai turcești: De când am început a maimuți fără îndemînare mincinoasa civilizație a Europei, adecă am început de la Z în loc de-a începe de la A B C, s-au prăsit acei lingușitori mizerabili care au înșelat pe monarh asupra adevăratei stări a imperiului și pentru a-și ajunge la scop au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aproape, se reduc la orații frumoase, în care patrie, libertate, egalitate ș. c. l. au jucat desigur un rol considerabil. Cel puțin "Ausburger Allgemeine Zeitung" primește o corespondență din Atena care arată că răsunetul din ziarele europene e exagerat, ba mincinos chiar. Mișcarea care stăpânește spiritele are un decurs liniștit {EminescuOpIX 229} și pacinic. S-au vorbit mult în vremea din urmă despre suferințele și apăsările fraților din provințiile greco - turcești, însă nicăiri n-au ieșit de pe buzele oratorilor măcar aluzia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a oierului muntenegrean, a rusului, să se folosească în mod egal evreii, ei care-n presă {EminescuOpIX 281} au fost contra creștinilor, ei cari ne-au batjocorit pe noi, pe sârbi, pe ruși, ei cari prin jurnalistica lor fațarnică și mincinoasă ne numesc semiasiați, semibarbari. Apoi să ne ierte d-nealor! Conferința s-au adunat pentru a regula starea celor cari au suferit și s-au sacrificat, nu a acelora cari din aceste suferințe și sacrificii s-au folosit și astăzi ca
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Nu vedem azi că simțământul de rasă e mai puternic în ei decât patriotismul, decât iubirea pentru nația în mijlocul căria trăiesc? Nu-i vedem formând prin "alianța izraelită" o internațională curat ebraică, după a noastră părere mai periculoasă, pentru ca mai mincinoasă, decât cea a lucrătorilor sau aceea a iezuiților? Căci aceste două din urmă reprezintă un ideal - fals ideal la amândoi, dar având fiecare partea sa eternă, dragă omenirei. Cea dintâi se bazează pe sfințenia muncii, pe convingerea cu totul dreaptă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și prin uneltirea "alianților " ni îngreuiază poziția, trecând peste capetele noastre, cerând drepturi de la străini, de la dușmanii noștri chiar. Știu d-nealor ce i-ar aștepta în Germania pentr-o asemenea faptă, pentru gravura din "Monde il[l"]ustre, pentru articolul mincinos din "Pesther-Lloyd", pentru apelările la străini în trebile interne ale țării? Munca silnică sau închisoarea. De aceea vom rezuma judecata în forma unui fetva al șeicului -ul-Islam zicînd: Legea zice că cine conspiră cu străinii în contra instituțiilor țării și a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a provoca, a îndemna și a mijloci irumperea de putere armată străină în țară, pentru a măcela pre poporul propriei sale patrie, și acestea toate le face așa încît totodată a fost destul de vil a juca un rol de fațarnic mincinos, pentru ca în mijlocul păcatelor sale trădătoare de patrie să adoarmă cu cuvinte dulci atențiunea și priveghiarea mea și a soților mei de la guvern; numele acestui om este Andrei Șaguna, asupra capului căruia multul sânge ce s-a vărsat strigă răzbunare dreaptă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]