4,730 matches
-
mi-a șoptit mângâios: Vezi clădirea cea mare? Nu aia! O văd. Ei bine, acolo e Baia. Despre substituirile realului cu fantasticul, în mai toate colajele lui Dimov, vorbesc Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese, Povesta acarului și a miraculoasei călătoare, O dimineață în curte, La cinematograf și nu numai. Încălzit, regizorul de spectacole uită ca, din când în când, să stea în loc, să cate îndărăt sau să privească înainte. Ce contrast, bunăoară, între Bacovia, un performeur al dicțiunii simplisime
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Grigore Vieru, începând cu cele vreo douăzeci de plachete de versuri pentru copii, scrieri suave țintind modelarea timpurie, cu motivația că: "Un cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor o patrie..." Până târziu, întoarcerile lui în copilărie, în concretul miraculos, se vor constitui în suculente etape fabulatorii; creatorul în plină maturitate abordând acum probleme grave, vorbind de alternanțe repetabile, de tristeți și înfrângeri, se redresează etic apelând la memoria vie a vârstei paradisiace. Prin "întoarcerea la izvoare", Mihai Cimpoi definea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ochelarilor speciali ai bunicului erou: bunicul a fost decorat cu cele mai înalte distincții militare și nu uita niciodată să arate medaliile celor ce-l mai vizitau. Și să povestească, iarăși și iarăși, cum și-a recuperat el în mod miraculos și vitejesc! ochelarii săi speciali, fără de care abia de vedea la doi pași: în bătălia de la Piscul Diavolului, când regimentul său a străpuns liniile inamice, bunicul erou s-a împiedicat în iureșul atacului, a căzut și -vai! și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
vândă țăranul se mirau cum de se pot fabrica niște lentile prin care lumea apare în cea mai cruntă negură.) Vreme de aproape cinzeci de ani, bunicul erou a povestit, iarăși și iarăși, cum și-a recuperat el în mod miraculos și vitejesc! ochelarii săi speciali, fără de care abia de vedea la doi pași. Pe urmă, a murit. Ochelarii săi erau atât de speciali încât doar bunicul erou putea vedea cu ei și altcineva nu. Așa că rudele îndurerate i-au aruncat
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
erau decât copii din flori. Consecința? 8.736 procese privind moștenirile.) (Și, din nou, noroc că nunta dintre nonagenara domnișoară Julia Zimberlan și Raul B., adică Ludovic Spack, adică dragul Boby, a avut loc înaintea acestor revelații. Așa că, în mod miraculos, logodna de optzeci de ani n-a fost ștearsă din Cartea Recordurilor. Spre mândria îndreptățită a atât a vandanilor, cât și a vündünilor.) 49. Cei de pe versanții "asemenea căpățânii unui bătrân chel" Parcă n-ar fi fost de ajuns atât
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și vǘndǘnii. Cei ce nu dispuneau de banii respectivi (că tot avutul oricum trebuiau să-l lase statului din care, liberi și nesiliți de nimeni, plecau) puteau presta muncă în folosul comunității (între doi și unsprezece ani). Din veniturile acestea, miraculos cum a crescut bunăstarea în cele două republici surori! Și totul numai pentru că între ele se află minunatul gard cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri de graniță, lăsând libere doar cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
era învoire generală, cei mai teribiliști dintre noi intrau și într-o crâșmă murdară și puturoasă, în care, la mese șubrede și slinoase, beam niște vin oțetit și îndoit cu apă care ne provoca dureri de cap, tratabile doar cu miraculosul purgativ al madamei Georgescu. Întotdeauna eram obsedați de teama de a nu depăși ora până la care era învoirea. Năravul fumatului l-am deprins extrem de ușor. După ce am fumat câteva țigări, pentru a le încerca gustul, am devenit dependent de nicotină
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
nu există nici sămînța nici copacul, există doar Ființa (Sat, ce poate fi tradus și prin Real. În Rig-Veda, I, 164, 46, se spune că "sat este unul, dar înțelepții îi dau nume diferite". Deci, singura realitate este Ființa). Ființa miraculoasă, care în religiile non-teiste este "Adevărata Vacuitate". Se spune că va veni o vreme cînd vom putea alege fie să ne bucurăm de roadele faptelor noastre bune, fie să suportăm consecințele celor rele și că adevărații înțelepți aleg a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
practica atît pe orizontală, cît și pe verticală, în relația cu divinul. Vorbim deci despre o dublă cruce : a iertării și a iubirii, despre un gest tandru de mîngîiere care le poate atinge magic pe toate și transforma în chip miraculos într-o catedrală, de pildă. Este un gest aproape geometric ce conferă durabilitate ansamblului, deși rațiunea filosofului obișnuit se ține cît poate la distanță. Mîngîierea deschide un spațiu-timp unic, o lume intermediară în care nici nu mai ești tu, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cea a libertății sau a contingenței. Într-o lume fracturată, mută, dar stridentă, individul "trestie plăpîndă" (Bergson), dar suveran, ambele derizorii, se recomandă ca monada de la care totul poate să se reconstituie. Individul în sens de sine divin, de chip, miraculos și deplin, netrecător și fragil, glorios și absurd, doar el poate să redevină sursa sensului și a valorilor, la îmbinarea dintre conști nță și corp, dintre carne și lume, dintre văzute și nevăzute. Esențialul constă, repet, în reconstrucția unui sens
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
singurul, este tocmai Paul Heyne, care definește știința economică drept "teorie a alegerilor și a consecințelor ei neintenționate" (p. 30) și înlocuiește avuția pur materialistă, cantitativistă, cu bunăstarea (p. 39-40). Obiectul adevăratei cunoașteri economice nu este avuția, ci omul deplin, miraculos, atît de puțin înțeles și Binele pe care acesta trebuie să-l slujească, ca pe o cale de raportare la ființă, pe care poate înainta prin muncă, prin dar, prin virtute. Din păcate, raporturile de forță ale societății politice constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de Purim, celebrată pe 14 adar (februarie-martie), este o sărbătoare tipică a exilului. Poartă în ea amintirea catastrofei, dar și caracterul providențial al evitării acesteia. Precedată de un post, ea amintește, chiar dacă istoricitatea ei se pretează la controverse, de salvarea miraculoasă obținută de Estera și de vărul ei Mardoheu în momentul când Aman, vizirul regelui persan Artaxerxes și arhetip al persecutorului evreilor, hotărâse uciderea lor. Ea arată cum o soartă nefastă a putut fi răsturnată în chip fericit. Această sărbătoare prilejuiește
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
recomandat. Ceea ce o face paradigmatică este faptul că diverse comunități au ajuns să celebreze, în alte momente ale anului, Purim-uri locale, în amintirea calamităților naturale ori a persecuțiilor din care, la un anumit moment al istoriei lor, au scăpat "miraculos". Aceste Purim-uri locale își aveau propriul lor "sul"aaa, carte narând episodul comemorat, așa cum Purim-ul biblic are "sulul" Esterei, citit ritualic. Purim-ul, sărbătoare așa-zis "minoră" și care nu este instituită de Pentateuh, trimite la un eveniment
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se produce nimic comparabil cu episoadele din 1096, simbolul continua să călăuzească mințile. Atât literatura savantă, cât și cea populară preiau subiectul. Iar în context popular martirii din Antichitate și cei din timpurile mai recente dau naștere la numeroase povești miraculoase și legende care marchează profund cultura așkenază 18. Acestea alimentează, la rândul lor, o memorie a suferinței. * Deși cronicile Cruciadelor n-au circulat mult timp decât sub formă de manuscris și n-au făcut parte niciodată din liturghie, aceste evenimente
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ochelarilor speciali ai bunicului erou: bunicul a fost decorat cu cele mai înalte distincții militare și nu uita niciodată să arate medaliile celor ce-l mai vizitau. Și să povestească, iarăși și iarăși, cum și-a recuperat el în mod miraculos și vitejesc! ochelarii săi speciali, fără de care abia de vedea la doi pași: în bătălia de la Piscul Diavolului, când regimentul său a străpuns liniile inamice, bunicul erou s-a împiedicat în iureșul atacului, a căzut și -vai! și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
vândă țăranul se mirau cum de se pot fabrica niște lentile prin care lumea apare în cea mai cruntă negură.) Vreme de aproape cinzeci de ani, bunicul erou a povestit, iarăși și iarăși, cum și-a recuperat el în mod miraculos și vitejesc! ochelarii săi speciali, fără de care abia de vedea la doi pași. Pe urmă, a murit. Ochelarii săi erau atât de speciali încât doar bunicul erou putea vedea cu ei și altcineva nu. Așa că rudele îndurerate i-au aruncat
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
erau decât copii din flori. Consecința? 8.736 procese privind moștenirile.) (Și, din nou, noroc că nunta dintre nonagenara domnișoară Julia Zimberlan și Raul B., adică Ludovic Spack, adică dragul Boby, a avut loc înaintea acestor revelații. Așa că, în mod miraculos, logodna de optzeci de ani n-a fost ștearsă din Cartea Recordurilor. Spre mândria îndreptățită a atât a vandanilor, cât și a vündünilor.) 49. Cei de pe versanții "asemenea căpățânii unui bătrân chel" Parcă n-ar fi fost de ajuns atât
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
și vǘndǘnii. Cei ce nu dispuneau de banii respectivi (că tot avutul oricum trebuiau să-l lase statului din care, liberi și nesiliți de nimeni, plecau) puteau presta muncă în folosul comunității (între doi și unsprezece ani). Din veniturile acestea, miraculos cum a crescut bunăstarea în cele două republici surori! Și totul numai pentru că între ele se află minunatul gard cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri de graniță, lăsând libere doar cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
continente s-au pus a pluti în derivă pe miezul fierbinte al planetei. În timp, au ajuns să poarte cu grijă taina întâmplării unei minuni, căci peste ele Dumnezeu a suflat duh de viață. Într-un ungher din această lume miraculoasă, Dumnezeu a lucrat un ogor sfânt pentru noi. E pământul din care am venit ca oameni și ca neam, adică ne-am înrădăcinat și am rodit... Și în care, inevitabil, ne vom întoarce odată cu sfârșitul vieții și a istoriei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
spațiul românesc nu era decât un fund de sac, legat la gură între Dunăre și Carpați. Izolarea a dictat ritmul evoluției societății românești, marcând durabil caracterul nostru excepțional. Solitudinea a însemnat nu doar tristețe, ci și bucurie. Suntem niște supraviețuitori miraculoși în vremurile tulburi care au curs ca un torent necruțător pe aceste meleaguri. Sub greutatea izolării s-au prăbușit cumplite silnicii și împărății odioase. g. Roza vânturilor După cum observăm, imperiile care au râvnit la pământurile noastre, le-au vrut doar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu avea să mai crească pe el. Cu muțenie și sminteală îi pedepseau pe băietanii care nu se puteau stăpâni a le iscodi. Dansul lor vrăjit făcea să rodească pântece de mame și holde lucrate de tați. Plantele căpătau puteri miraculoase, rupând farmece și deochiuri. Babe gheboșate se întreceau în a strânge ierburile numai de ele știute, pentru a face leacuri care să tămăduiască și să aline bolnavii. Erau amestecate în licori doftoricești pe care suferinzii le sorbeau pe nerăsuflate. Fete
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
rute. Astfel, odată cu destrămarea visului mongol, muntenii, moldovenii și lituanienii au putut să-și croiască drum sau chiar, în cazul celor din urmă, să preia în stăpânire rute conexate la această axă comercială care lega Orientul și Occidentul. f. Vindecarea miraculoasă Peste secole, o combinație între influența străină manifestată la nivelul elitelor și un context geopolitic favorabil a permis unirea țărilor române și afirmarea lor ca putere regională. După veacuri de domnii neaoșe și mai ales fanariote, țările române ațipiseră în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fă-ceau un masaj moca. Duminica dimineața și bisericile și crîșmele sunt pline în măsură egală, de nu mai știu cerșetorii cum să se împartă. Cîte-un nebun cu barba sură și cu Biblia sub braț blastămă prin piețe și promite vindecări miraculoase. Peste tot sunt cursuri de reiki, yoga, kara-te, zen și alte orientalisme, de nu mai ai timp pentru toate. Buddha e cu noi. Toți te vindecă, îți oferă fericire și, desigur, mîntuirea sufletului. Așadar, armata e cu noi, Dumnezeu e
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
liber și autentic. Apoi, sunt spirite luminoase chiar aici pe pămînt, în toate domeniile, care înțeleg sensul acestor evoluții legice și le urmează, spre beneficiul comun al rasei umane. Dacă privim puțin în urmă, putem vedea cum, în mod aproape miraculos, războiul rece s-a sfîrșit, multe popoare s-au eliberat de sub totalitarism, Germania s-a reunit, China se transformă, un duh al libertății trece pe pămînt. Sigur, au apărut noi forme de totalitarism, mai ales economic, dar se speră că
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a scris. S-au găsit, în schimb, motive peiorative, ca să justifice trecerea pe ocolite, pe lîngă această lacuna biografică și poetică. "Nu trebuie să vedem în copilăria celui care avea să devină cel mai mare poet al țîrii lui ceva miraculos și oarecum prevestitor. Este copilăria firească a unui băiat crescut la țară" a scris G. Călinescu 25, "o haimana sănătoasă, din zburdălnicia căreia talentul și imaginația vor scoate mai tîrziu (s. n.) un mare poet al naturii"26, iar "poeziile de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]