2,913 matches
-
ḥiğăziyya rezultată din raporturi scrise sau orale despre pelerinaj și riḥla sifăriyya care era scrisă de ambasade și misiuni în care scriitorul își povestea călătoriile . Diversitatea acestora corespunde diversității călătorilor care le scriu (scriitori, călători, studenți în misiuni științifice, exilați, misionari, turiști, comercianți, diplomați sau militari). Atâtea tipuri de scriitori, atâtea tipuri de opere: fiecare povestește în felul specific, fiecare folosește proprii termeni, scriitura poate fi descriptivă, narativă sau reflexivă, în plus, acest gen de literatură tratează evenimente istorice, politice, geografice
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
păstrat la Uppsala, unde conform "Cronicii Episcopilor", scrisă între anii 1072-1076 de Adam din Bremen, aici aveau loc anual pelerinaje și scarificii în cadrul cărora victimele, atât animale cât și oameni, erau tăiate și agățate în copaci. După venirea mai multor misionari germani, veniți din Arhiepiscopia de Hamburg-Bremen și implantarea creștinismului printre regii și nobilimea suedeză, marele templu de la Uppsala a fost distrus, pe locul său fiind construită o biserică. Aici a fost înființată o episcopie, primul episcop de Uppsala fiind Siwardus
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
pe locul său fiind construită o biserică. Aici a fost înființată o episcopie, primul episcop de Uppsala fiind Siwardus, numit în anul 1142. Sfântul Henric a fost numit episcop în anul 1153, fiind al patrulea episcop. Acesta a fost un misionar activ în Finlanda, unde a fost martirizat pe data de 20 ianuarie 1156. Inițial aflată sub autoritatea Arhiepiscopiei de Hamburg-Bremen, episcopia de Uppsala trece sub autoritatea Arhiepiscopiei de Lund, aflată atunci sub dominație daneză. În anul 1152, cardinalul Nicolae din
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
publică; deși creștinii din India reprezintă o minoritate, cu doar 2,3% din populație. Multe case creștine din India sunt decorate cu scene ale Nașterii și se fac schimburi de dulciuri și prăjituri cu vecinii. În multe școli conduse de misionarii creștini, copiii participă activ la festivitățile de Crăciun. De asemenea, multe alte școli non-religioase au o tradiție în a sărbători Crăciunul, acesta fiind sărbătorit și de practicanții altor religii. Crăciunul este cunoscut ca "Badaa Din" (Zi mare) în partea de
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
Adalbert (n. 956 - d. 997) a fost un misionar ceh, episcop de Praga, canonizat în anul 999. Este considerat drept patron al Boemiei, Ungariei, Poloniei și Prusiei. S-a născut în jurul anului 956, dintr-un principe boem al nobilei familii Slavnik și dintr-o mamă germană, Adilburga, rudă a
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
navigatorul spaniol Francesco Lazeano, care le denumește Caroline în cinstea regelui Carol al II-lea al Spaniei. Iezuiții din Manila au întreprins prin anul 1710 câteva încercări nereușite de a converti băștinașii de pe insule la catolicism. După ce în anul 1731 misionarul Juan Antonio Cantova, a fost ucis, iezuiții au renunțat la convertirea populației. Pe la sfârșitul secolului XVIII navigatorii Wilson, James Mortlock, Runter, Thomson, Mulgrave, ca și Johann Stanislaus Kubary au contribuit la cercetarea mai amănunțită a insulelor. Între anii 1885-1899
Insulele Caroline () [Corola-website/Science/331591_a_332920]
-
(n. 9 octombrie 1623, Pittem, Flandra - d. 28 ianuarie 1688, Peking) a fost un matematician, astronom și misionar iezuit în China, în timpul dinastiei Qing. Verbiest este cunoscut ca Nan Huairen (în limba chineză 南怀仁). Ca matematician și astronom a dovedit la curtea împăratului Kangxi că astronomia europeană avea rezultate mult mai precise decât astronomia tradițională din China. Verbiest
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
Isus (iezuiții) pe 2 septembrie 1641. Verbiest a continuat să studieze teologia la Sevilia, unde a fost hirotonit ca preot în 1655. el a terminat studiile în astronomie și teologia la Roma. Intenția lui a fost de a deveni un misionar în misiunile din spaniolă în America Centrală, dar acest lucru nu a fost să fie. Chemarea lui a fost la Extremul Orient, unde Biserica Romano-Catolică a fost "în misiune", pentru a compensa pierderea de credincioșii la protestantismul în curs de dezvoltare
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
Extremul Orient, unde Biserica Romano-Catolică a fost "în misiune", pentru a compensa pierderea de credincioșii la protestantismul în curs de dezvoltare din Europa. În 1658, Verbiest a plecat pentru China de la Lisabona, însoțit de părintele Martino Martini, treizeci și cinci de alți misionari, vicerege portughez al Indiilor și alte câteva persoane. Barca lor a ajuns la Macao în 1659, timp în care toate, dar zece dintre pasageri, inclusiv viceregele și cele mai multe dintre misionarii, au murit. Verbiest a luat primul său post în Shanxi
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
de la Lisabona, însoțit de părintele Martino Martini, treizeci și cinci de alți misionari, vicerege portughez al Indiilor și alte câteva persoane. Barca lor a ajuns la Macao în 1659, timp în care toate, dar zece dintre pasageri, inclusiv viceregele și cele mai multe dintre misionarii, au murit. Verbiest a luat primul său post în Shanxi, ceea ce duce misiunea până în 1660, când a fost chemat pentru a ajuta - și mai târziu, înlocuiți - Tatăl Johann Adam Schall von Bell, directorul iezuit de la Beijing Observatorul și șef al
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
frecvent aplecate din mijloc cu mâinile sprijinite pe sol. Practicarea sodomiei era considerată degradantă pentru un bărbat adult, în același timp această poziție punea femeia într-o postură de inferioritate, fiind considerată puțin avantajoasă pentru ele (prin opoziție cu „poziția misionarului”). În sfârșit, pe un număr de vase sunt reprezentate scene în care prostituatele erau amenințate cu un baston sau cu o sandală și constrânse astfel să accepte să întrețină relații sexuale considerate degradante de către greci: sexul oral, sodomia, sexul în
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
râului. Când au ajuns la confluența cu Fluviul Napo oamenii au amenințat cu revolta dacă nu continuă. Pe 26 decembrie 1541 a acceptat să fie numit șef al noii expediții și pentru a cuceri noi teritorii în numele regelui. Orellana, împreună cu misionarul dominican Gaspar de Carvajal (care a servit ca și cronicar al expediției) și alți 50 de oameni au pornit în aval pentru a găsi mâncare. Incapabil să revină împotriva curentului Orellana l-a așteptat pe Pizarro și în cele din
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
refăcută din temelii. Parohia Târgoviște era una dintre cele mai vechi ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, datând din veacul XIV-lea, atunci când orașul era și capitala Țării Românești. Timp de cinci veacuri comunitatea catolică din Târgoviște a fost păstorită de misionarii franciscani observanți din cadrul Custodiei Bulgariei și Valahiei, care au ctitorit o mănăstire și biserica Sfântul Francisc, care la sfârșitul secolului XIX-lea era în ruină. Pe locul acestei biserici, parohul de Târgoviște, Vitus Bianconi, a ridicat între anii 1895 și
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]
-
să găsească religia. Parrish a precizat: „Părea să-l aducă pe Cristos în casa mea așa cum nimic altceva nu ar fi putut să o facă”. Alții care au fost inspirați de roman s-au dedicat slujirii creștine și au devenit misionari, unii dintre ei ajutând la traducerea lui "Ben Hur" în alte limbi. Acest tip de sprijin religios a contribuit ca "Ben Hur" să devină unul dintre cele mai bine vândute romane ale acelor vremuri. El nu numai că a redus
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
d. septembrie 1872, Săliștea), pe numele său de mirean Oprea Pătruț (Picu - diminutiv de la Oprea, Procopie - nume de monah), supranumit și călugărul-țăran, artistul-țăran sau „Anton Pann” al Ardealului, a fost un călugăr, imnograf, imnolog, caligraf, copist bisericesc, miniaturist, poet și misionar român transilvănean din secolul al XIX-lea. Picu (diminutiv de la numele de botez) Procopie (numele de monah) s-a născut în Săliștea din Mărginimea Sibiului în anul 1818 din părinți oieri, fiind botezat Oprea. Primele clase de școală le-a
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
Vâlcea tunderea oficială întru monahism în anul 1862 (1849 după altă sursă). Odată călugărit la mănăstire, călugărul Procopie s-a reîntors în sat pentru a-și trăi acolo noua viață de monah și pentru a o continua pe cea de misionar. Țărăn la origine, a fost în contact cu pătura socială inferioară și cu cele două instituții educative tipice ale acesteia, anume biserica (respectiv mănăstirea) și școala națională. A fost obișnuit cu un trai auster, iar viața lui a constat din
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
în tovărășia sătenilor, care au venit la el pentru a-i asculta povețele și cântările religioase sau pentru a discuta în comun problemele vieții în lumina învățăturii și a spiritului creștin. A fost un autodidact cu o rară vocație de misionar. Bibliofil fiind, a obținut cărțile tipărite în celelalte provincii românești cu ajutorul oierilor care practicau transhumanța. Biblioteca sa a numărat peste 200 de volume (un număr rar întâlnit mai ales în mediul rural în acea epocă) și a inclus toate Bibliile
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
parte a timpului obișnuia să și-o petreacă în singurătate (chiar și după cea dintâi căsătorie a sa, din 1852), studiind Coranul, meditând, fiind cufundat în rugăciuni. Dar era de asemenea cunoscut și pentru dezbaterile la care lua parte cu misionari creștini. Ġulăm Aḥmad a prezentat, toată viața sa, o predilecție pentru o viață austeră; spre exemplu, majoritatea anului 1875 l-a petrecut postind aspru, ajungând chiar la a se limita la două-trei îmbucături pe zi. A refuzat moștenirile de la tatăl
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
a devenit cu adevărat important după secolul al VI-lea, odată cu introducerea budismului în Japonia. Budismul a definitivat credința în dragoni prin asimilarea lor cu acei naga, zeități indiene sub formă de șarpe. Acest lucru este dovedit prin faptul că misionarii budiști când au tradus textele sfinte ale budismului în japoneză au folosit cuvântul "ryū" (dragon) pentru a-i desemna pe naga. Cel mai notabil exemplu se află în Sutra Lotusului când sunt menționați printre cei ce au ascultat predica lui
Dragon japonez () [Corola-website/Science/333100_a_334429]
-
este o povestire a scriitorului francez Albert Camus. Ea a fost publicată pentru prima dată în 1957, ca parte dintr-o colecție intitulată "Exilul și împărăția" ("L'exil et le royaume"). Povestirea este formată dintr-un monolog lung al unui misionar creștin care cade într-o stare de negare, delir și halucinație după ce trăiește martiriul provocat de un trib de nomazi animiști din deșert pe care a vrut să-l evanghelizeze. "Renegatul" este una dintre cele mai obscure și confuze povestiri
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
în deșert, care se petrec în prezent, naratorul relatează evenimente din trecutul său care încep să explice situația sa actuală. Naratorul, un catolic francez dintr-un sat protestant situat în regiunea Masivului Central, a părăsit Franța pentru a lucra ca misionar creștin în rândul triburilor din orașul închis Taghaza (aflat astăzi în Mali). Mentorul său îl avertizează că încă nu este pregătit pentru o astfel de sarcină, dar în încăpățânarea sa auto-mărturisită se hotărăște să meargă oricum. La sosire, călăuza sa
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
nimic nu este descris explicit), dar este prins de vraciul care se întorsese cu mai mulți bărbați. Ei îl bat și-i taie limba, făcându-l să cadă fără cunoștință pe podea. După un timp, naratorul află că un alt misionar urmează să fie trimis pentru a avea grijă de copiii din Taghaza, urmând să i se asigure siguranța de către o garnizoană de douăzeci de soldați francezi (posibil ca rezultat al dispariției naratorului). Aflând acest lucru, el decide să evadeze cu
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
pentru a avea grijă de copiii din Taghaza, urmând să i se asigure siguranța de către o garnizoană de douăzeci de soldați francezi (posibil ca rezultat al dispariției naratorului). Aflând acest lucru, el decide să evadeze cu o zi înainte ca misionarul să sosească și fură o pușcă pentru a-l ucide pe misionar. Prin uciderea misionarului, naratorul intenționează să instige un conflict între francezi și trib. Decizia sa nu este un gest de răzbunare pe răpitorii săi, ci pentru a da
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
asigure siguranța de către o garnizoană de douăzeci de soldați francezi (posibil ca rezultat al dispariției naratorului). Aflând acest lucru, el decide să evadeze cu o zi înainte ca misionarul să sosească și fură o pușcă pentru a-l ucide pe misionar. Prin uciderea misionarului, naratorul intenționează să instige un conflict între francezi și trib. Decizia sa nu este un gest de răzbunare pe răpitorii săi, ci pentru a da tribului o șansă de a cuceri întreaga Europă și de a-și
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
o garnizoană de douăzeci de soldați francezi (posibil ca rezultat al dispariției naratorului). Aflând acest lucru, el decide să evadeze cu o zi înainte ca misionarul să sosească și fură o pușcă pentru a-l ucide pe misionar. Prin uciderea misionarului, naratorul intenționează să instige un conflict între francezi și trib. Decizia sa nu este un gest de răzbunare pe răpitorii săi, ci pentru a da tribului o șansă de a cuceri întreaga Europă și de a-și răspândi învățăturile religioase
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]