6,081 matches
-
juana într-un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic, cu toată fervoarea și bizareria oniricului. Introducerea tanaticului marchează îndeosebi personajul feminin, în care s-a descifrat o „figură feminină a Poeziei”, ce convertește fiorul tanatic în dorința de a genera text, astfel încât miza supremă a trăirii poetice ajunge să fie textualizarea, adică exorcizarea morții, cu procedeele „unui barochist fantast care amintește, uneori, prin luxurianța imaginilor sale, de Ilarie Voronca, un Voronca mai riguros, care știe să-și stăpânească delirurile imagisticii și a învățat
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
Uniunii Scriitorilor), Istorie literară și poezie (1974) și Mișcarea literară (1981). Totuși, comentariile „de actualitate” trădează, dacă nu neapărat dezorientarea, cel puțin o retractilitate constitutivă, tradusă printr-o retorică a cunctației, ceea ce se observă încă din primul text programatic cu miză mai amplă (Discuție despre critică, în Carnet critic), unde T. își propune să arbitreze o polemică din 1966 între Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Încercând să medieze opoziția între critica „unilaterală” a unuia și critica „totală” a celuilalt, el rezolvă
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
premergătoare și imediat ulterioare lui august 1944, prilej pentru o frescă socială tendențioasă, cu accent pe problematica muncitorească, Marele premiu (1974) și Ultima variantă (1975), romane despre și pentru adolescenți, ș.a. Dar romanul de aventuri, cu acțiune, suspans, intrigă ori miză polițistă, reprezintă adevărata vocație a lui T. și explică succesul său de public. Scrisă într-un stil alert, fluent și antrenant, proza din Un dolar, doi dolari. Valetul de treflă (1974) este agreabilă, tonică. Eroul narator trece cu naturalețe și
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
pentru că se împotrivise colectivizării forțate. Se întretaie aici două romane, unul al vieții de provincie, al micilor artiști și al mediului didactic (amintind Brațul Andromedei de Gib I. Mihăescu), roman dominat de figura caricaturală, întru totul memorabilă, a profesoarei Artemiza (Miza) Pârlog, tip de fată bătrână, închipuită și ahtiată de parvenire, și romanul Melaniei, soția lui Matei, și al familiei sale, care traversează o dramă. Roman de moravuri, mai ales în prima parte, Vară vrăjmașă este și unul de atmosferă, o
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
conceput pe două paliere: relatarea vieții dintr-o școală de pilotaj, în care autorul face din nou uz de realitatea trăită și neprelucrată în nici un chip, și istoria unei proze lungi, concepută ca un dialog între Autor și Narator, o miză interesantă și la modă, vădind însă diletantism teoretic. Cum a murit Marin Preda (1992), în intenție o consemnare a ultimei zile din viața marelui prozator, e o scriere submediocră, din care se desprind doar idolatria față de maestru și specularea anecdoticii
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
conține proze scurte, descifrabile ca mici alegorii difuze, dar pregnante, ordonate după un scenariu biografic ilustrând vârstele omului. Ultimele trei piese pot fi citite ca pledoarii pro domo, manifeste (alegorice) în favoarea asumării riscurilor experimentului artistic novator. Texte asemănătoare, onirice, cu miză metafizică, grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă (titlul trimite la frigul existențial, iar în unele pagini se vădește influența lui Franz Kafka
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
distincția între „fapt” și „imaginație” ca „nesemnificativă și inutilă”. Interesante prin potențialul lor alegoric sunt și povestirile „de deșteptat copiii”, care încheie cartea și care se vor transforma, odată cu Povești din pădurile fanteziei (1998), în feerie pură. În schimb, o miză mult mai ambițioasă are romanul Ridicarea în genunchi (1999), ce se deschide cu programarea unei sinucideri și se termină cu o epifanie neprogramată; între ele se dezvoltă o amplă criză existențială, oscilând între un pol metafizic și unul social. Captivantă
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
adevărat că întreaga lui personalitate rămâne controversată, în urma veșnicelor polemici cu mari personalități, între care George Murnu, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga. Într-o altă dispută, cu E. Lovinescu, în jurul romanului Mite, acuzațiile de incompetență istorico-literară aduse de critic nu acoperă miza controversei, ,,incriminatul” fiind un familiar al casei Kremnitz și chiar întâlnindu-l pe Mihai Eminescu, de două ori, acolo, așadar fiind autorizat moral să conteste autenticitatea transfigurării ficționale a personajelor în discuție. În genere, polemicile capătă sub pana lui o
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
fie pentru a le discredita prin pastișă, fie pentru a le prelungi obsesiile pe cont propriu. Se sugerează totodată resorturile unui asemenea modus operandi, căci dincolo de aparența lor seducătoare, reverberațiile proustiene ale titlului atestă un veritabil program critic, a cărui miză ar fi aceea de a căuta (și mai ales de a „regăsi”) timpurile și locurile „pierdute” ale operelor. Or, în aceste condiții e previzibil că în sfera de interes a exegetului vor intra cu precădere genurile mai apăsat referențiale (îndeosebi
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
de forță și o lecție de subtilitate) prefigurează deja proiectul „geografic” al criticului. Dar efectele acestuia nu se vor observa prea clar în Proza românească de azi, I (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor), poate cel mai bun volum al lui U. Miza cărții, care se dorește „un studiu al «profunzimilor»”, e triplu polemică, iar acest fapt se vede chiar din subtitlu: Cucerirea tradiției. O cucerire în sens istoric, având în vedere că tradiția încearcă să integreze în fluxul contemporaneității și literatura viabilă
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
numărat - alături de Dan Zamfirescu, Paul Anghel și de grupul din jurul revistei „Săptămâna”, condusă de Eugen Barbu - printre promotorii și susținătorii activi ai protocronismului autohton, transformat în teză ideologică. U. este un critic literar care aspiră să impună demersului său alte mize decât cele convenționale. Modelele sunt G. Ibrăileanu și G. Călinescu, care au înțeles critica în sensul unei colaborări interdisciplinare - istorie, estetică, sociologie și antropologie -, fără fetișizări de metodă. De altfel, Campanii, primul său volum, este expresia dilemei anilor ’70: a
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
studii, cronici literare, articole care dovedesc evantaiul larg al preocupărilor criticului, mai ales atenția dată călinescianismului. Textele din Interviuri neconvenționale (1982) fixează starea de spirit a literaturii române prin câțiva lideri ai ei din trei generații, față în față cu mizele timpului, în vreme ce Exactitatea admirației (1985) evidențiază mai pregnant militantismul pentru protocronism, ca și preocupările de istoric literar ale lui U., formula sa de revizuire a valorilor, reacția polemică față de tratamentul demolator aplicat de dogmatici, în epocă, lui Tudor Arghezi și
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
Cu exemple elocvente se demonstrează că ochiul poetului nu era întors, cum credea Gherea, numai către 1400, ci și către etape mult mai apropiate, mai moderne, cum ar fi perioada lui Matei Basarab sau revoluția lui Tudor Vladimirescu, una din mizele sacre pentru poet. U. operează și o reexaminare în context cultural, istoric și social a sămănătorismului, infirmând etichetările politice cu care a fost mistificat de proletcultism și evidențiindu-i apartenența la un curent complex, sincretic și sincronic, care este cel
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
filologico-istorică asupra manipulării imaginii lui Vlad Țepeș în lumea germanică - și mai târziu în tot Occidentul - prin versiunea Dracula, într-o lucrare de imagologie: Răstălmăcirea lui Țepeș (1992). Micromonografia Panait Istrati și Kominternul (1994) abordează, cu instrumentele sociologiei literare, o miză interzisă anterior: cauza „morții civile” a lui Panait Istrati, dictată de Komintern. „Adio, domnule Maiorescu!” (1995), la origine lucrare de doctorat, urmărește posteritatea criticii lui C. Dobrogeanu-Gherea și îmbrățișează ideea diametral opusă teoriei oficiale din anii dogmatismului, demonstrând că Dobrogeanu-Gherea
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
Petru Ursache sau Despre biruința interdisciplinarității, DL, 2000, 3; Liviu Papuc, „Doina” lui Eminescu, CL, 2000, 6; Dan Mănucă, Privilegiile interdisciplinarității, CL, 2000, 6; Interim, Un interviu cu Petru Ursache, ALA, 2001, 566; Adrian C. Romila, O carte mică cu miză mare, „Antiteze”, 2001, 1-3; Leonida Maniu, Etnoestetica sau Drumul către sinele ființei naționale, CRC, 2001, 6; Camelia Burghele, Despre frumusețea cazului Mărie, CL, 2001, 8; Ion Buzași, „Doina”, ALA, 2001, 585; Constantin Coroiu, Dosarul „Luceafărul”, ALA, 2001, 588; Ilie Moise
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
context este pusă în valoare contribuția lui la istoria cărților de școală. Incursiunile în viața culturală ardeleană V. le va continua prin încercarea de a reconsidera tipăriturile coresiene în totalitatea lor, dar mai ales din perspectiva semnificațiilor culturale (Coresi, 1985). Miza interpretării este de a demonstra că diaconul Coresi este un umanist: tipograf (ca Johannes Honterus și Heltai Gáspar), cărturar ca toți marii umaniștii europeni, receptiv la ideile noi, în special la cele ale Reformei, pe care le-a adaptat realităților
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
romanul parabolic Povestea cu cocoșul roșu. Scriere semifolclorică, apropiată de tehnica basmului, de o savoare aparte, în care autorul se dovedește un maestru al vorbei în pilde, cu variate și surprinzătoare subînțelesuri, un mânuitor iscusit al carnavalescului, cartea are drept miză apărarea valorilor etice perene. Epica se axează pe o antrenantă dispută în problema frumosului și a utilului, dusă de două personaje - Serafim Ponoară și Anghel Farfurel - aparent diferite, totuși asemănătoare, până la un punct chiar identice, mai întâi prin nume. Istoria
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
două studii cu care V. debutează în volumul colectiv De la N. Filimon la G. Călinescu sunt orientate în sensuri divergente. Primul, care tratează raportul dintre individual și social în ciclul Hallipa al Hortensiei Papadat-Bengescu, rămâne fidel unghiului sociologic impus de miza comună a cărții, dar păcătuiește prin eludarea punctului de vedere literar. Pornind de la premisa că literatura „nu face decât să ilustreze” o realitate și ajungând la încheierea că interacțiunea individualului cu socialul sfârșește printr-o acomodare reciprocă, autoarea descrie un
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
se află în pragul holocaustului, pregătit de isteria antisemită în tihna unei Europe în vilegiatură. David Sondek din Samson și noul Dagon, un răzvrătit metafizic, se sinucide pentru a-l pedepsi pe Dumnezeu, printr-o astfel de abordare Z. depășind miza pitorescului și a literaturii sociologice, concentrată asupra ghetoului. SCRIERI: David Brandeis, [București], 1916; Spovedania unui candelabru, București, [1926]; Ereticul de la Mănăstirea Neamțu, București, 1930; Noi... - breviar iudaic, București, 1932; Marcu sin Marcu, București, 1934; Calea calvarului, București, 1935; Logos, Israel
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
parabolic, amintind de proza lui Hermann Hesse, prin plonjarea în straniu, insolit și fantastic. Romanul Omul nou (1994) valorizează din plin această dexteritate a scriiturii. E un text realist-psihologic cu inserții fantastice despre lumea comunistă și postcomunistă românească, având o miză socială și filosofică destul de transparentă, din nou sprijinindu-se pe alegorie și parabolă. Scriitorul își încearcă mâna și în teatru, piesele fiind publicate sub titlurile Isabela, dragostea mea, Oedip la Delphi (1997), Regele și cadavrul (1998), Viitorul e maculatură. Creierul
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
Spațiul narativ rămâne, în toate romanele - Femeia ascunsă (1997), Grijania (1999), Undeva, la Sud-Est (2001) și Romanul-basm (Trup și Suflet) (2002) -, microuniversul rural, în care se petrec o serie de evenimente ieșite din comun. Și totuși, nu insolitul evenimențial alcătuiește miza acestor cărți, de vreme ce autorul nu se sfiește să își rezume, la începutul fiecărui volum, materia epică. Mai mult, narațiunea cedează de fiecare dată locul jurnalului, susținut printr-o cohortă de artificii autenticiste (manuscrisele „găsite” și scrisorile, bunăoară) și deconspirat printr-
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
sau menținerea comunismului în forme oculte - „neocomunism” sau „criptocomunism” etc. - s-a diminuat considerabil, îl putem evalua în funcție de rezultatele obținute în procesul de dezvoltare umană. Căci dezvoltarea umană, mai complexă și mai vastă decât simpla dezvoltare economică, a fost principala miză a confruntării dintre cele două sisteme (Pasti, 1995), chiar dacă, ideologic și adesea științific, ele au formulat-o, de-a lungul timpului, în alți termeni (Tismăneanu, 1998). Terenul pe care Occidentul dezvoltat a câștigat confruntarea cu lumea comunistă a fost cel
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
societatea postcomunistă dispunea de suficiente resurse financiare și de altă natură (energetice sau forță de muncă, de exemplu) pentru a finanța formarea unei clase naționale de capitaliști de talie globală. Foarte târziu, abia după un deceniu, a înțeles Occidentul această miză specială, continuare a confruntării politice anterioare a războiului rece. Gorbaciov fusese un utopist, care mai credea încă în potențialul socioeconomic al socialismului. Dimpotrivă, urmașii lui s-au dovedit a fi suficient de pragmatici pentru a opune unei clase de capitaliști
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Între aceste extreme, între Germania de Est, care s-a predat fără rezerve Germaniei Occidentale, și Rusia, care a forțat prin mijloace politice retragerea capitalului occidental, România s-a aflat la mijloc. Nu în sensul că ar fi reprezentat o miză a competiției între cele două mari forme de capital - cel occidental, dominant, și cel rusesc și asiatic în ascensiune -, ci în forma, mai puțin avantajoasă, de a fi fost neinteresantă și pentru unii, și pentru alții. Rezultatul a fost că
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
iar ceilalți în una considerată „istorică”, în realitate ambele bine ancorate în prezentul postcomunist și protocapitalist al societății românești. Această confruntare politică se prelungește mult după 1997 și mai continuă și azi. Populația, pentru care această confruntare este lipsită de miză, a respins de fiecare dată guvernarea în funcțiune. După 1997, tranziția politică românească se complică însă, pentru că noul actor care intră în scenă, capitalul occidental în general și cel european în special, acționează, de asemenea, cu prioritate politic. Capitalul occidental
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]