3,411 matches
-
s-au intamplat din cauza condițiilor precare de mediu din Negotin și împrejurimile sale, așa cum deja s-a menționat mai sus. În anii 1930, oficiali guvernamentali și locali, au demarat un proiect de desecare imens, cu scopul de a scăpa de mlaștinile din jurul orașului și a câștiga mai mult teren agricol pentru populația în continuă creștere. În ceea ce privește industria, au existat unele investiții modeste în zonă, dar orașul a rămas ferm angajat rolurilor sale anterioare de centru comercial și conservarea produselor sale vechi
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
este un teritoriu de o importanță extremă și au hotărât inițierea și consolidarea mișcării de partizani încă de la începutul războiulu. Cei mai importanți factori în luarea acestei decizii a fost cei de ordin geografic. În republică erau păduri dese și mlaștini și numeroase drumuri strategice străbăteau regiunea dinspre vest spre Moscova. Comuniștii din Belarus au început organizarea unităților de partizani chiar de a doua zi după emiterea primelor directive date de la centru. După unele estimări sovietice, în august 1941, luptau deja
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
au pierdut viața numeroși alți prizonieri prin inaniție, molime, extenuare, maltratări și umilințe de tot felul. Înainte de izbucnirea războiului, deținuții erau folosiți atât la munci în interiorul lagărului, cât și la lucrările din construcțiile de drumuri și la cele pentru secarea mlaștinilor din apropierea orașului. În timpul războiului, deținuții au fost folosiți, în număr tot mai mare, în munca forțată din industria armelor și muniției. În 1942 a fost inițiată o rețea vastă de lagăre și comandamente auxiliare situate în provincie, în care peste
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
Larix decidua" și/sau "Pinus cembra" din regiunea montană, Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Vegetație herbacee de pe malurile
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane, Turbării active, Formațiuni pioniere alpine din "Caricion bicoloris-atrofuscae", Peșteri în care accesul publicului este interzis, Mlaștini alcaline, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Brădulețului, Pârâul Scurții; Pârâul Ouăni") ce străbat versantul nordic, adunându-și apele în albia văii Priei, unul din afluenții de dreapta al râului Crasna. Lacurile ("tăurile") sunt alimentate de izvoare sau de precipitațiile din timpul anului și sunt împrejmuite de mlaștini și turbării cu vegetație specifică zonelor umede. Manifestare culturală În Măgura Priei, în locul cunoscut de localnici sub denumirea de "Purcăreață", are loc în fiecare an, în a II-a duminică a lunii mai, tradițională serbare câmpeneasca "„Măsurișul oilor”". Prima ediție
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
nepermițându-și echipamentul de camping necesar a recurs la ceea ce a putut găsi în natură de jur împrejurul lui. Entuziasmul lui pentru acest subiect, precum și cunoștințele de supraviețuire, cum să utilizeze plantele, copacii, precum și alte materiale naturale care se pot găsi în mlaștini, păduri sau deșert, l-au făcut un îndrăgit personaj al emisiunilor TV cu specific precum și în rândul diverselor generații de iubitori de natură. Pentru a-și putea completa seriile TV pe care le-a lansat a făcut foarte multe călătorii
Ray Mears () [Corola-website/Science/312889_a_314218]
-
Viteazul beneficiază de avantajul terenului mlăștinos și reușește să învingă numeroasa oaste turcească condusă de Sinan Pașa. Lupta se încheie cu victoria oștilor lui Mihai, dar cu pierderi mari de ambele părți. Sinan Pașa cade cu calul de pe pod în mlaștină și este salvat de Selim Pașa. Crezând în slăbiciunea armatei turcești, împăratul Rudolf a ordonat începerea mult-așteptatei cruciade antiotomane. Armatele turcești și cele creștine se întâlnesc în Lupta de la Keresteș (24 - 26 octombrie 1596), oștile creștine fiind conduse de Sigismund
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
arsă de flacăra-i lăuntrică. Dar mai sunt și figuri standardizate în declarații conjuncturale și ostentative, încremenite în frumoasele costume de epocă (realizate de Hortensia Georgescu, Pr. ACIN). Secv. rapel: fascinanta încleștare de reptile, pe viață și pe moarte, în mlaștina Neajlovului, surprinsă memorabil de George Cornea (Pr. ACIN și UNIATEC), amplu comentată de compozitorul Tiberiu Olah (Pr. ACIN) și de banda de sunet creată de A. Salamanian (Pr. ACIN). Pr. Baume, 1974.”" Criticul Cristian Tudor Popescu a afirmat că "Mihai
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
lungă și variată. Remarcând succesul pe care îl avea Juan Manuel Fangio în cursele cu motor, președintele de atunci al Argentinei, Juan Perón, a insistat pentru construirea unui circuit de Formula 1 chiar în țara multiplului campion mondial. Construit pe mlaștinile din jurul orașului Buenos Aires, în 1952, "Autódromo", așa cum era cunoscut, avea aspectul unei arcade albe, fiind dedicat memoriei amiralului Guillermo Brown (William Brown). Circuitul a fost inaugurat în martie 1952 când s-a organizat "Cupa Perón", câștigată de Fangio. În 1953
Marele Premiu al Argentinei () [Corola-website/Science/309599_a_310928]
-
din Regnul Protista, Subregnul Protozoa (gr. "protos": primul, "zoon": animal), Încrengătura Sarcomastigophora, Subîncrengătura Flagellata (Mastigophora), Clasa Phytomastigophorea. face legătura intre regnul animal si cel vegetal. Mediul de viață al euglenei verzi este cel acvatic. Euglena trăiește în lacuri, bălți și mlaștini cu apă dulce și sărată, dar mai ales în apă dulce. Euglena verde are dimensiuni de 0,1 - 0,2 mm, iar forma sa este fusiformă. Conform numelui, are culoarea verde. Prezintă un flagel ce are o lungime de până la
Euglena verde () [Corola-website/Science/310330_a_311659]
-
distruge podul, blocându-le orice posibilitate de întoarcere. Negrul Zambo rămâne în tabără, dar nu reușește să îi împiedice pe indieni să plece. Deciși să investigheze neobișnuita lume în care se găsesc, membrii expediției sunt atacați de pterodactili într-o mlaștină, în timp ce găsește un fel de argilă albastră care îi stârnește un mare interes. După explorarea terenului și trecerea prin câteva aventuri în cursul cărora exploratorii evită să fie omorâți de dinozauri, Challenger, Summerlee și Roxton sunt capturați de o rasă
O lume dispărută () [Corola-website/Science/310581_a_311910]
-
de peste râul Berezina. Dacă sovieticii și-ar fi atins obiectivele, ei fi reușit să deschidă calea pentru formarea aripii sudice a învăluirii principale. Flancul extrem sudic al Grupului de Armate Centru era acoperit de Armata a 2-a germană, din Mlaștinile Pripet, dar această zonă avea să fie ocolită de atacul sovietic. Comandantul Armatei a 9-a, care considera iminent atacul împotriva Grupului de Armate Centru a cerut în zadar permisiunea să se retragă pe o poziție mai favorabilă, dar cererea
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
călătoare, gândacul de colorado (Leptinotarsa decemlineata) ( care provoacă pagube culturilor de cartofi) , cărăbușul de mai(Melolontha melolontha), rădașca (Lucanus cervus), cărăbușul negru care este prezent în păduri, precum și o mare varietate de fluturi. Păsările au devenit mai puține datorită asanării mlaștinilor și tăierii arbuștilor de pe câmp. Se întâlnesc mierla, pițigoiul de grădină, cioara de semănături, vrabia, guguștiucul (Streptopelia decaocto) și rar rața și gâsca sălbatică precum și fazan (Phasianus colchicus), prepelița (Coturnix coturnix) și potârnichea (Perdix perdix). Avifauna este reprezentată de o
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
5-1 metri, suprapus peste straturi de nisip și pietriș. Câmpia Eriului are aceeași origine ca și Câmpia Crasnei. Are un aspect neted dar existența unor microdepresiuni este trădată de părțile mlăștinoase ale acesteia. Prin lucrări de drenare și desecare a mlaștinilor acestea au fost în parte lichidate. Câmpia Eriului se întinde în partea de vest a hotarului comunei care este partea mai înaltă . În această regiune este așezat satul Mihăieni și este de fapt cumpăna apelor Crasnei și Eriului. Culmea Codrului
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
Mocanilor, la marginea sudică a pășunii de la Unimăt. Acesta nu are curs permanent ci se alimentează din ploi și topirea zăpezilor. Cea mai mare parte a anului este fără apă, dar în timpul viiturilor alimentează din belșug cu apă bălțile și mlaștinile ce se întind în hotarul localității Mihăieni. În hotarul Unimătului posibilitățile de inundație au fost ridicate dar lucrările de îndiguiri și desecări făcute în lunca Eriului au redat agriculturii întinse terenuri agricole. Răspândirea vegetației și faunei este strâns legată de
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
rădașca, cărăbușul negru care este prezent în păduri, precum și o mare varietate de fluturi. În râurile comunei se pot găsi specii de pești precum crapul, carasul, linul, bibanul, știuca, somnul, țiparul și altele. Păsările au devenit mai puține datorită asanării mlaștinilor și tăierii arbuștilor de pe câmp. Se întâlnesc mierla, pițigoiul de grădină, prepelița, cioara de semănături, vrabia, potârnichea, guguștiucul, fazanul și rar rața și gâsca sălbatică. Dintre mamifere putem aminti ariciul, hârciogul, dihorul, iepurele de câmp, vulpea, lupul, mistrețul și căprioara
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
astăzi se numește Gelebeç ori Kelebeș. Excursiile către Priene încep din această ultimă locație. În secolul al IV-lea î.Hr., Priene dispunea de două porturi cu ape adânci în Golful Milet și se afla la o distanță relativ mare de mlaștinile Deltei râului Maender. Resursele agricole erau destul de reduse, deși Priene controla foarte probabil și o parte a văii râului Maender. Orașul-stat se învecina la nord cu Efesul și Teba. Priene a fost un mic oraș-stat cu numai 6.000 de
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
precizat că, peste câțiva ani, zona ar putea deveni loc de agrement, unde bucureștenii să poată găsi o oază de aer curat. Oricum, perimetrul lacului nu mai poate fi folosit pentru construcții, cum se intenționa, deoarece fundul său este o mlaștină. Ca urmare, a fost inițiată o comisie de specialiști formată din academicieni, profesori universitari, experți în domeniu etc., care au început să lucreze la elaborarea Studiului de fundamentare științifică, în vederea demonstrării importanței acestei zone, pentru ca ea să poată primi statutul
Parcul Natural Văcărești () [Corola-website/Science/309386_a_310715]
-
axis-mundi", crescând din inimă Sultanului, simbol al expansiunii imperial-otomanice la Dunăre; b. trezirea Sultanului, tâlmăcindu-și simbolurile din visul „trimis de profet“; c. „vultureasca“ expansiune a Imperiului Otoman la Dunăre; d. trecerea armiei lui Baiazid peste Dunăre și înaintarea-i „în mlaștinile de la Rovine“; e. întâlnirea dintre Mircea cel Mare și Baiazid; f. scenă confruntării armiilor la Rovine și biruința Valahilor / Dacoromânilor în fața puhoiului otoman; g. odihnă oștirii valahe sub clar de luna, în vreme ce războinicul fiu al lui Mircea cel Bătrân scrie
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
Attila]] [[File:AttilatheHunonhorsebackbyGeorgeSStuart.jpg|thumb|left|Călăreț hun]] În căutare de noi pășuni, hunii și-au început migrația, pornind din Mongolia spre vest, în secolul I î.e.n., presați de nomazii tungusco-manciurieni. Ammianus și Eunapius susțin că ar fi apărut dincolo de mlaștinile maeotice și că erau un neam "feroce". După câțiva ani de lupte pentru pământurile fertile din nordul Mării Negre, i-au supus pe goți, o parte dintre acestia trecând la sud de Dunăre. Treptat, s-au instalat ca putere politică dominantă
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
mînă și se aruncă ori că într-un ochi de baltă, ori în valurile Prutului. Drama zguduie satul și de atunci localitatea le va purta numele... Desigur, e o legendă, iar denumirea satului, fără îndoială, se trage de la bălțile și mlaștinile de le-a format de-a lungul timpului apa Prutului. Dovezile se află în incunabile, cît și în cocumentele mai noi. Într-o menționare istorică este pomenit ca un „Sat mare... așezat în Valea Prutului pe rîulețul Țiganca, tocmai la
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
o menționare istorică este pomenit ca un „Sat mare... așezat în Valea Prutului pe rîulețul Țiganca, tocmai la gura văii Camenca, pe șoseaua care duce de la Lipcani spre Sculeni”. Denumirea, posibil, e una eronată, ce derivă de la slavonescul "boloto" (glod, mlaștină, baltă) și dovadă avem chiar în denumirile altor localități din preajmă: Glodeni, Bălți care se află la cîteva zeci de kilometri unele de altele. Savanții arheologi atribuie localității o vîrstă de mare vechime, purtîndu-ne undeva prin sec.II-IV e.n. Anume
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
traversează localitatea de la vest la est pe o distanță de circa 5 km. Lățimea râului la intrare în sat este de 6 m și se mărește până la 10-11 m, adâncimea 0,1-1 m. În timpul viiturilor în lunca râului se formează mlaștini și bălți. Apa râului se caracterizează prin conținut sporit de săruri. Scurgerea medie anuală constituie 30-40 mm/an. Clima este de tip temperat continentală, cu veri calde și ierni blânde. Temperatura medie a lunii iulie este de +20 °C, a
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
întălnesc în regiunile de coastă și în medii urbane, adesea făcându-și adăposturile în rigole și grădini. Multe specii trăiesc în zone mlăștinoase, sau își fac adăposturile de-a lungul malurilor râurilor, dar o specie - mangusta de baltă sau de mlaștină - este semiacvatică și se întâlnește în sau lângă ape permanente, precum estuarele cu maree. Ea își face adăpostul în vegetația deasă - un pat de stuf, uneori la marginea apei - dar majoritatea timpului activ și-o petrece în apă, fiind o
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]