3,345 matches
-
între generații" (președinte Gheorghe Șova) cu Filialele sale: Asociația Obștească "Smaranda" din Mărăndeni (președinte Silvia Ignat), Centrul de Tineret Chetriș (director Mariana Cumpanici), Asociația Obștească "Cutezătorul" (președinte Vitalie Cimpoieș), ONG "Eco-Tur" (președinte Sergiu Scobioală), Societatea de ecologie și vestigii strămoșești "Movila Măgura" (președinte Mihail Vacariuc) Comunitatea ortodoxă este reprezentată de cele patru biserici creștin-ortodoxe, amplasate în orașul Fălești, microraionul fabricii de zahăr și gara Fălești. Părintele Gheorghe Eșanu reprezintă Biserica "Sf. Niculai" ce aparține de Mitropolia Basarabiei, preotul Petru - Soborul "Arhanghelul
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
de casă. Astfel, în vara și toamna anului 1951, în regiunile Ialomița și Galați, au luat ființă 18 localități noi (prevăzute în anexa H.C.M. nr. 337/1954), care erau, în ordine alfabetică: Brateș, Bumbăcari, Dâlga, Dropia, Ezerul, Fundata, Lătești, Măzăreni, Movila Gâldăului, Olaru, Pelican, Răchitoasa, Rubla, Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viișoara și Zagna (în raioanele Călărași, Brăila, Călmățui, Galați, Slobozia, Lehliu și Fetești). O statistică a capilor de familie deportați după naționalități pentru cele 18 localități de deportare din Bărăgan dădea
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
s-a căsătorit în secret cu Irina Botezat, care era mama fiului său Ștefan (născut în 1584). Aceasta era o roabă, despre care se presupune că ar fi doica celorlați copii ai domnitorului. La această cununie au participat mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei, episcopul Ghedeon al Rădăuților, marele logofăt Stroici, vornicul Ieremia Movilă (viitorul domnitor) și egumenul Anastasie Crimca (viitorul mitropolit al Moldovei). Domnitorul Petru Șchiopul nu a reușit finalizarea construcției până la scoaterea sa din scaunul domnilor Moldovei, rămânând neterminată pictura
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
său Ștefan (născut în 1584). Aceasta era o roabă, despre care se presupune că ar fi doica celorlați copii ai domnitorului. La această cununie au participat mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei, episcopul Ghedeon al Rădăuților, marele logofăt Stroici, vornicul Ieremia Movilă (viitorul domnitor) și egumenul Anastasie Crimca (viitorul mitropolit al Moldovei). Domnitorul Petru Șchiopul nu a reușit finalizarea construcției până la scoaterea sa din scaunul domnilor Moldovei, rămânând neterminată pictura bisericii și construcția zidului înconjurător. În următorii 30 ani, lipsa de râvnă
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
azi se mai poate vedea clădirea cu Sala Gotică, vechea Schola Basiliana, mărturie a bogăției vieții culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică a fost adusă de la Kiev datorată ajutorului mitropolitului mitropolitul Petru Movilă, a fost condusă de starețul mănăstirii și director al școlii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova și, anul următor, celebra Cazanie a mitropolitului Varlaam. Sinodul interortodox de la Iași din 1642 (ale cărui
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
de 500-600) printre care se afla și cel al lui Ferencz au fost strânse lângă Fântâna Parasca, la drumul cel mare al Țarigradului, în preajma Cetățuiei. "„Și mai pre urmă le-au strâns capetele tuturor, și trupurile, și au făcut o movilă și o cruce mare cu cerdac, ca să fie de pomenire acolo, la Parasca.”" Domnitorul a pus să se scrie întreaga întâmplare pe acestă cruce, numită de popor Crucea lui Ferencz. După acest eveniment, domnitorul Mihai Racoviță le-a dat călugărilor
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
necropola de la Histria au în infrastructura lor un șanț periferic, o platformă funerară și o centură din pietre de tipul șisturilor verzi aflorate la limita estică a cetății. Unii tumuli au patru-cinci metri înălțime, alții sunt mai mici. În centrul movilei sunt morminte unde, lângă mort, sunt depuse vase, în special amfore. Ruinele cetății, aflate pe malul lacului Sinoe, pot fi vizitate și astăzi. La vremea construirii cetății, actualul lac Sinoe era un golf deschis la mare. În prezent, se pot
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
construirea digurilor și caselor, sau producerea uneltelor. Un alt leagăn important al civilizației este în Siria, în orașele nou descoperite situate lângă site-ul arheologic Tell Brak din nordul Mesopotamie, de o suprafață totală de 130 de hectare, cu o movilă centrală, unde s-au găsit fragmente ceramice vechi de șase milenii și boluri de lut, ce oferă indicii despre modul de organizare a societății și modul de viață. Bolurile erau vase produse în masă și modelate repede cu o matrițe
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
se construia o mastaba, chiar o piramidă construită din blocuri de calcar și granit. Blocurile de piatră erau transportate cu plutele pe Nil, și debarcate pe țărm, erau trase cu frânghii și pârghii, târâte pe rampă. Piramida în sine reprezenta movila primordială ce s-a înălțat din apele întunecate pe care s-a născut Atum, zeul solar. Soarele de asemenea avea o simbolistica importantă în mitologia egipteană. Soarele reprezenta viață, căldură, lumina, iar egiptenii își închipuiau traseul Soarelui ca pe un
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
hambarul, bolnița, arhondaricul (pentru primirea oaspeților) și alte construcții, a acoperit biserica cu plumb și i-a pus geamuri, a construit port întărit cu zid și a numit Cutlumușul „Lavra cea Mare” a Țării Românești. Au contribuit, de asemenea, Elisabeta Movilă si Gavril Movilă, urmați de Matei Basarab, care a ajutat la repararea picturii bisericii și a reconfirmat închinarea către Cultumuș a Mănăstirii Clocociov. O serie de domnitori fanarioți, ca Alexandru Ipsilanti, Ioan Gheorghe Caradja, Mihail Șuțu și Alexandru Moruzi, și-
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
pentru primirea oaspeților) și alte construcții, a acoperit biserica cu plumb și i-a pus geamuri, a construit port întărit cu zid și a numit Cutlumușul „Lavra cea Mare” a Țării Românești. Au contribuit, de asemenea, Elisabeta Movilă si Gavril Movilă, urmați de Matei Basarab, care a ajutat la repararea picturii bisericii și a reconfirmat închinarea către Cultumuș a Mănăstirii Clocociov. O serie de domnitori fanarioți, ca Alexandru Ipsilanti, Ioan Gheorghe Caradja, Mihail Șuțu și Alexandru Moruzi, și-au legat numele
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
oameni, alții 1000 fiind răniți și prizonieri. Pierderile armatei lui Mihai Viteazul au fost de asemenea mari, trupurile celor căzuți, din ambele tabere, fiind adunate de locuitorii Sibiului și depuse într-o groapă comună. Locul înhumării se cheamă și astăzi "„Movila lui Mihai”". Seara, Mihai Viteazul a ordonat urmărirea pâlcurilor de soldați, pentru a-i împiedica să se regrupeze și să creeze probleme. Cardinalul Báthory fugi cu destinația Moldova, însă pe drum, în munți, a fost capturat de secui, care l-
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
sibiene, prin care a trecut domnitorul român în drumul său spre Alba Iulia, populația l-a primit cu entuziasm. În cinstea victoriei de la Șelimbăr s-a ridicat în anul 1925 o troiță din lemn pe acest câmp de luptă, la "„Movila lui Mihai”". Ulterior, în anul 1988 troița din lemn a fost refăcută de Ioan Cozma mai impunătoare, fiind vizibilă de la mare distanță. Troița poate fi observată pe partea stângă a DN1 (E68), la intrarea în orașul Sibiu.
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
căzuți, Flavius Aetius refuză să distrugă ultimele forțe ale hunilor. În timp ce Attila a fost prins în tabăra lui, vizigoții l-au cautat pe fiul regelui lor care lipsea, Thorismund. După o lungă căutare, au găsit cadavrul lui Teodoric sub o movilă de cadavre și l-au purtat de aici cu melodiile eroice la vederea inamicului. După ce a aflat de moartea tatălui său, Thorismund a vrut sa atace tabăra lui Attila, dar Aetius l-a descurajat. Potrivit lui Iordanes, Aetius se temeau că
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
său Nicolae Voievod, cărora le voi fi întotdeauna supus și ascultător din toată inima și din tot sufletul îi voi iubi pe ei în toată viața mea."" După destrămarea unirii și revenirea în țară în septembrie 1600 a domnitorului Ieremia Movilă și a celor trei episcopi ce l-au însoțit, Anastasie Crimca s-a retras din scaun la moșia sa Dragomirești, unde se afla o așezare monahală mai veche. Împreună cu rudele sale, marele logofăt Lupu Stroici și fratele acestuia, marele vistiernic
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
a fost ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimcovici, de marele logofăt Lupu Stroici și de soția lui, Pascalina. Urmașii logofătului Stroici menționau la 22 august 1641 că mănăstirea a fost construită de Lupu Stroici și de mitropolitul Anastasie Crimca. Mitropolitul Petru Movilă a afirmat într-un manuscris că marele logofăt Luca Stroici i-a dat în secret lui Anastasie Crimca o sumă importantă de bani ""cu jurământ ca din averea lui să fundeze o mănăstire, nespunând nimănui că cu averea lui zidește
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
o pisanie. Împrejmuirea mănăstirii s-a făcut cu binecuvântarea mitropolitului Anastasie Crimca. Pe peretele sudic al turnului clopotniță a fost amplasată o pisanie în limba slavonă cu stema Moldovei și cu următorul text: ""Din mila lui Dumnezeu Io Miron Barnovschi Movilă Voievod, Domnul Țării Moldovei, a făcut portalul acesta cu cinci pârguri și îngrăditura de zid în jurul sfintei mănăstiri Dragomirna unde este hramul Pogorârii Sfântului Duh, întru pomenirea mea și a părinților mei, cu binecuvântarea arhiepiscopului chir Anastasie Crimca, mitropolit al
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
care se precizează hotarele unui sat Petricani, astăzi care nu mai există. În documentul acela se arătau hotarele acelui sat: "„merge marginea în sus în fața Lăpușnei... pînă ce se hotărăște cu Dragomireștii și cu Bujoru, și de acolo... drept în Movila lui Fulger... și lovește în coastele Boghicenilor... pînă în potriva hotarului din gios de lac...” Satul Boghiceni este amintit și în actele domnești de mai tîrziu, inclusiv la 8 noiembrie 1666, când Iliaș Alexandru Voievod întărește medelnicerului Mihalcea Hîncu niște
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
semnele de moșie menționate figurează și toponimele existente la acea vreme: Fața Călmățuiului, Zăpodia. Moșia Oii, Valea Socilor. Fîntîna Mare. Capui Mladenului, Ruptura, Cuibul Breahnii, Mlădineștii, Dumbrava, Trifenii (căruia i se zice acum Pașcan); Moșia Chetroșeni (a mănăstirii Bărboiu), Prăvalu, movila Petricăî, Moșia Mîrzeștilor, Piscul Nant, Șleahul cel Mare. Unele dintre aceste nume topice s-au păstrat în vorbirea localnicilor pînă în zilele noastre (Valea Socilor, Mladinul, Ruptura etc.), altele, însă, au dispărut sau au fost înlocuite cu denumiri noi. Ca
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
căzuți, Flavius Aetius refuză să distrugă ultimele forțe ale hunilor. În timp ce Attila a fost prins în tabăra lui, vizigoții l-au cautat pe fiul regelui lor care lipsea, Thorismund. După o lungă căutare, au găsit cadavrul lui Teodoric sub o movilă de cadavre și l-au purtat de aici cu melodiile eroice la vederea inamicului. După ce a aflat de moartea tatălui său, Thorismund a vrut sa atace tabăra lui Attila, dar Aetius l-a descurajat. Potrivit lui Iordanes, Aetius se temeau că
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
ritualurilor păgâne a fost vehement atacată de Stukeley care nu i-a văzut pe druizi ca păgâni, ci ca patriarhi biblici. Până la începutul secolului al XIX-lea, John Lubbock, a atribuit monumentul epocii bronzului, datorită obiectelor de bronz găsite în movilele din apropiere. De-a lungul secolului XX, Stonehenge a început să fie utilizat ca un loc de semnificație religioasă, de această dată de către adepții New Age și ai cultelor neopăgâne.
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]
-
și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor di prinprejur, daca auziră că au căzut moldovénii suptu mâna păgânilor. Mai apoi, după ieșirea nepriietinilor și a vrăjmașilor din tară, daca au strânsu Ștefan vodă trupurile morților, movilă de cei morți au făcatu și pre urmă ș-au ziditu deasupra oasilor o bisérică, unde trăiește și astăzi întru pomenirea sufletelor."" Pe peretele sudic al pridvorului, în dreapta ușii gotice, se află o pisanie lungă scrisă în limba slavonă, care
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
spre exemplu în canapelele plușate. Filmul începe și se termină prin imagini care simbolizează constrângerea individului, prinderea sa în capcană. Decorul de la început este format din grilajul de la intrarea în închisoarea Viraga pentru ca la final acțiunea să se desfășoare pe movila de lut și de gunoaie din groapa Plumbuitei, unde comisarul este prins între două focuri și ucis. Imaginea Bucureștiului este reconstituită prin străzi ticsite de firme cu sonoritate pitorească („La Calul Bălan”, „Parfumeria Georgeta”) sau construcții în ruină unde au
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
este o mănăstire ortodoxă din România situată în vârful legendarei movile a lui Burcel pe DN 24 Iași-Vaslui, pe teritoriul comunei Miclești. Ea a fost înființată în anul 1996 prin strădania arhimandritului Ștefan Gușă. Mergând pe Drumul Național Iași-Vaslui, după intrarea pe teritoriului județului Vaslui, pe partea dreaptă a drumului se
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
lui Burcel pe DN 24 Iași-Vaslui, pe teritoriul comunei Miclești. Ea a fost înființată în anul 1996 prin strădania arhimandritului Ștefan Gușă. Mergând pe Drumul Național Iași-Vaslui, după intrarea pe teritoriului județului Vaslui, pe partea dreaptă a drumului se află "Movila lui Burcel", o formațiune naturală pitorească, cunoscută pentru legenda despre un țăran înzestrat cu pământ de către domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt (1457-1504). Legenda spune că prin anul 1498 domnitorul însoțit de alaiul său s-a întâlnit cu un țăran
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]