3,324 matches
-
o piatră, și a pus-o ca stîlp de aducere aminte. 46. Iacov a zis fraților săi: "Strîngeți pietre." Ei au strîns pietre, și au făcut o movilă; și au mîncat acolo pe movilă. 47. Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), și Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei). 48. Laban a zis: "Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine și tine!" De aceea i-au pus numele Galed. 49. Se mai numește și Mițpa (Veghere), pentru că Laban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
de aducere aminte. 46. Iacov a zis fraților săi: "Strîngeți pietre." Ei au strîns pietre, și au făcut o movilă; și au mîncat acolo pe movilă. 47. Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), și Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei). 48. Laban a zis: "Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine și tine!" De aceea i-au pus numele Galed. 49. Se mai numește și Mițpa (Veghere), pentru că Laban a zis: "Domnul să vegheze asupra mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
zis fraților săi: "Strîngeți pietre." Ei au strîns pietre, și au făcut o movilă; și au mîncat acolo pe movilă. 47. Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), și Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei). 48. Laban a zis: "Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine și tine!" De aceea i-au pus numele Galed. 49. Se mai numește și Mițpa (Veghere), pentru că Laban a zis: "Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta, cînd ne vom pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
fetele mele, și dacă vei mai lua și alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine și tine." 51. Laban a zis lui Iacov: "Iată movila aceasta, și iată stîlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine și tine. 52. Movila aceasta să fie martoră și stîlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, și nici tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine și tine." 51. Laban a zis lui Iacov: "Iată movila aceasta, și iată stîlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine și tine. 52. Movila aceasta să fie martoră și stîlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stîlpul acesta, ca să ne facem rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
zis lui Iacov: "Iată movila aceasta, și iată stîlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine și tine. 52. Movila aceasta să fie martoră și stîlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stîlpul acesta, ca să ne facem rău. 53. Dumnezeul lui Avraam și al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi." Iacov a jurat pe Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
care l-am ridicat între mine și tine. 52. Movila aceasta să fie martoră și stîlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stîlpul acesta, ca să ne facem rău. 53. Dumnezeul lui Avraam și al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi." Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac. 54. Iacov a adus o jertfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
teatru, să fiu sănătoasă, zi de zi, zi de zi... să fac clătite cu brânză de vaci și stafide, pilaf cu pui, mere la cuptor cu scorțișoară și miere... Sunt mică iar și stau în cur pe vad pe o movilă de leuștean uscat. Ciorile fură nuci și le smulg din cioc în aer, grădina e plină de verdeață cu viață, doar foșnet de toamnă în uscăciune. Sunt transparentă și poroasă și se citește din mine, cuvintele simt nevoia să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ușor de făcut fără gânduri, doar aici, acum. Încep să mă încetinesc, mă încetinesc, simt în mine un surâs amar, o melancolie care se alimentează din ea, sunt o babă pitică și o fetiță în cur pe răzor pe o movilă de leuștean uscat. O lume pervertită și hibridă, canceroasă, cu excrescențe mutante în care realitatea e ruptă de substanță și nu mai înseamnă nimic. Mulți răi în viața mea, tata, de fapt oameni neclari, nesiguri, care încearcă și ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cărui eidolon nu se va arăta, nu va răspunde chemărilor ce îi sunt adresate, dar a cărui fantomă absentă/prezentă va juca totuși un rol central în derularea acțiunii. În Orestia lui Eschil, întreaga acțiune din Hoeforele se desfășoară lângă movila funerară a mormântului lui Agamemnon, lângă acest colossos unde ar putea să apară psyche-ul răposatului rege. Invocațiile repetate ale lui Oreste, ale purtătoarelor de ofrande care compun corul și ale Electrei asociază de fiecare dată apelul către Agamemnon aceluia către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
asta nu înseamnă că el joacă un rol mai puțin central în acțiunea tragică. Invocațiile adresate lui se întind pe aproape cinci sute de versuri, reprezentând aproximativ jumătate din piesa a cărei întreagă acțiune se petrece în preajma mormântului său, a „movilei funerare sacre” înălțate deasupra acestuia, loc al posibilei sale apariții. Încă de la prima invocație a lui Oreste, textul tragediei spune limpede că, sub movila aceasta, Agamemnon poate auzi cuvintele fiului său, poate primi ofranda adusă - o șuviță tăiată din părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
versuri, reprezentând aproximativ jumătate din piesa a cărei întreagă acțiune se petrece în preajma mormântului său, a „movilei funerare sacre” înălțate deasupra acestuia, loc al posibilei sale apariții. Încă de la prima invocație a lui Oreste, textul tragediei spune limpede că, sub movila aceasta, Agamemnon poate auzi cuvintele fiului său, poate primi ofranda adusă - o șuviță tăiată din părul lui. În prima invocație a Electrei, adresarea către părintele mort se dezvoltă în jurul temei întoarcerii răzbunătorului, astfel încât s-ar zice că scena recunoașterii fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
uimise. Descoperirea îl dezamăgise. Bunicul era sau nu era un bărbat adevărat? Își amintea bine de acea zi toridă. În aer plutea un parfum grețos. Lumânările alunecau unele peste altele. Și acea cădere moale îl îngrețoșa. Florile, adunate într-o movilă înaltă de jur-împrejurul mesei, fermentau. Cineva îi tot șoptea să sărute mâna bunicului. Îl împingea ușor de la spate. Cutremurat de mostruozitatea ideii, leșinase. Mult mai târziu, citise documentele, semnăricile și toate condicuțele cu poezii ale bunicului. Rămăsese oarecum dezamăgit. Bunicul, marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mă aflu. Înțelegeam numai că stau în prima linie. De aceea, mă simțeam cu totul nefolositor, dezorientat, cuprins de panică. Eram trist ca ropotul de ploaie, căzut mărunt pe foile de cort în care mă înfășuram noaptea, întins pe vreo movilă umedă, la marginea băltoacelor. De departe, răzbi până la noi tusea bătrânească a obuzelor țâșnite din țevi nevăzute. Văitându-se și gâlgâind, ghiulelele cădeau peste noi - în plin. Moartea ne strângea pe toți laolaltă sub aripa ei rece și neagră. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bijuterie, cea mai scumpă pentru mine, dintre toate localitățile din jurul Vienei, stăruie de mult o trainică bisericuță, cu zidurile cuprinzătoare de taine ferecate. Eram acolo într-o minunată dimineață de august, și priveam printre drugii ruginiți, în groapa de sub clopotniță, movila de cranii omenești, încremenită acolo, de veacuri, în haotică neorânduială. Prietenul meu m-a ajuns din urmă: „Was suchen Sie da?”. Și sublinie cu putere cuvântul „Sie”, ca să-și exprime și mai mult uimirea de a mă revedea în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dădu din cap afirmativ, iar Logan putu să jure că văzuse o lucire diabolică În ochii veteranului. — Într-adevăr. De fapt, o patrulă se va și ocupa de asta. Dar te duci și tu să supervizezi. Scutură În mână o movilă de căcăreze. — Ăsta e unul din privilegiile rangului: Îi supervizezi pe cei care sunt mai jos decât tine. Urmă o pauză plină de Înțelesuri, pe care Logan le rată În totalitate. — Bine, spuse Insch izgonindu-l către ușă. Ești liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și el mare vornic al Țării de Jos, dar în vemea lui Vasile Lupu - între anii 1642-1647 - cu Nistor Ureche, tatăl său... --Fiindcă Nistor Ureche, tatăl cronicarului, a fost mare vornic al Țării de Jos însă în vremea lui Eremia Movilă voievod. Adică între anii 1595-1606. Asta înseamnă că acea pivniță a aparținut lui Nistor Ureche. E limpede, prietene? --Drept grăit-ai, dar n-ai spus o iotă despre faptul că vodă îi năpăstuia pe alți vieri, care or fi vrând
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sufletele credincioșilor cu minunea lui, tocmai pentru a adeveri că nu există minuni și că nu există o putere ca a mea. Așa să le spui și să nu te temi!“ Atunci Petru deschise ochii și se urcă pe o movilă de bălegar uscat, roind de muște, și se puse să strige cît Îl ținea glasul: „Măi oameni, ascultați la mine!“ Nimeni nu-l lua În seamă. Mulțimea zăcea cu capetele plecate În colb, precum oile pe arșiță, la umbra tufelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. VÎntul de peste zi ștersese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. VÎntul de peste zi ștersese deja urmele tălpilor și crepidelor de pe nisipul mișcător. După trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. CÎnd va interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. CÎnd va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau călugăr de la mănăstire n-a luat parte. N-au vrut să fie de față la înmormântarea unui om care săvârșise un păcat de moarte luându-și viața. Din două surcele am făcut o cruce și am înfipt-o în movila de pământ. Lumina dimineții poleia crângul. Chiar alături, câțiva copii indieni goi pușcă și cu degetele în gură se uitau la noi uimiți. Nishi se ghemuise la pământ, iar Hasekura stătea drept și neclintit cu ochii închiși. Într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
izbutit să-mi făuresc o imagine Sa care e pe placul sufletului meu. Lacul sclipea în lumina soarelui. Caii o luară la pas de-a lungul malului. Din șa, cei doi se uitară înapoi. Adunați la un loc precum o movilă de pământ, indienii încă îi petreceau din priviri. Printre ei se zărea și fostul călugărul îmbrăcat în zdrențe care stătea neclintit sprijinit de soția lui. Trei noiembrie, Chalco. Ne îndreptăm spre Mexico prin aceleași câmpuri sălbatice ca și la dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că nu i știu pe toți. Domnul Vadim Pirogan, a urmat renumitul liceu din Bălți „Ion Creangă”, unde i-a avut colegi pe renumitul poliglot Eugen Coșieriu, dr. Vlad Bejan, dr. Mihai Baltaru, prof. Alexandru Budișteanu, prof. Ciubara Metodiu, Boris Movilă, prof. univ. Mangeron, sunt doar câteva nume din acea pleiadă de mari personalități ale vestitei școli. Mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a oferit șansa să cunosc un asemenea om, cum a fost dl. Vadim Pirogan. între noi s-a legat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]