3,083 matches
-
la Bârlad, sus pe „Dealul Morilor”, destinată pregătirii de cadre militare, a fost dăruită învățământului public. Eram ziarist la „Flacăra Iașului” și m am rătăcit des pe culoarele colosului complex școlar, greu să i deslușești labirintele în calit ate de musafir. Parcurgând cele aproape 400 de pagini ale cărții care adună atâtea și atâtea amintiri, ele îmi prov oacă pe altele. Ilie Ghioroaie, profesor de pedagogie, primul director al instituției, îmi era cunoscut de prin 1954, de la Școala pedagogică din Focșani
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pentru un tanc... Și apoi, de unde să-i dau dacă până la chenzină mai sunt 14 zile?! VITA VITAE, TOCANĂ LA BORCAN Dragul meu, ți-a mai rămas un sfert de măslină. Ți-o împachetez pentru mâine sau o păstrăm pentru musafiri ? Pentru musafiri. Așa e creștinește. Să se bucure și ei de antreu, că în sufragerie, de la momentul istoric al debranșării, nu mai e loc de atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice răceală. O fi, dar răceala noastră fiind
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
tanc... Și apoi, de unde să-i dau dacă până la chenzină mai sunt 14 zile?! VITA VITAE, TOCANĂ LA BORCAN Dragul meu, ți-a mai rămas un sfert de măslină. Ți-o împachetez pentru mâine sau o păstrăm pentru musafiri ? Pentru musafiri. Așa e creștinește. Să se bucure și ei de antreu, că în sufragerie, de la momentul istoric al debranșării, nu mai e loc de atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice răceală. O fi, dar răceala noastră fiind combinată cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
câteodată din acest vis indian, mă întorceam cu gândul la viața mea, la viața noastră, și-mi venea să zâmbesc. Ceva se schimbase, desigur. Nu mai mă interesa aproape nimic din vechea mea lume, nu mai vedeam pe nimeni în afară de musafirii familiei Sen și începusem aproape să-mi schimb chiar lecturile. Meatul cu încetul, interesul pentru fizica matematică a scăzut, am început să citesc romane și politică, apoi tot mai multă istorie. S-a întîmplat îasă altceva. Maitreyi mă întrebă într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vrut să rămân și eu singur, măcar un ceas după plecarea lui Harold, căci prezența lui mă agitase și voiam să meditez, să fac un efort de înțelegere, să-mi precizez anumite hotărâri. Iar Maitreyi de-abia aștepta ca să plece musafirul, pentru ca să-mi cadă în brațe. Simțeam că mi se răpește ceva al meu, mi se calcă un petec de loc rezervat numai mie. Mă dăruisem cu desăvârșire Maitreyiei și nu rămâneam o clipă singur; chiar în preajma somnului, imaginea ei mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bătrini scriitori bengalezi. Eu eram puțin intimidat de pregătirile care se făceau pentru 10 septembrie. Știam că în ziua aceea Maitreyi îmi va aparține mai puțin ca niciodată, căci era orgolioasă și curtenitoare, și va încerca să seducă pe toți musafirii. Îi cumpărasem și eu câteva cărți în dar, și am vrut să i le dau chiar în zorii acelei zile. Noaptea rămăsese la mine numai o jumătate de ceas, căci muncise ca o roabă să deretice casa (scara era toată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe un jeț în mijlocul odăii (singurul scaun de-acolo; toți ceilalți ședeau pe saltele), d-na Sen și celelalte femei aveau grijă de doamne, care stăteau în altă odaie, nevăzute, iar Mantu rămăsese jos, pe coridor, să servească de ghid musafirilor. Numai Maitreyi mai venea pe la noi, ca să împartă volume din Uddhitta și să aducă dulciurile. Vedeam cum o sorb toți din ochi (căci era admirabilă atunci, palidă și blândă, cu brațele goale ieșind dintr-o sari de mătase albastră), cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gălbejiți o să pună mîna pe voi. A fost o plăcere, domnule, cu adevărat o plăcere. — Și acum mergeți În pace. — SĂ ne mai Îndreptăm o singură dată asupra atenției. Bucătarul Își linse buzele: — Dumnezeu să-l aibă-n grabă pe musafirul care ne părĂsește. — O să vin să-mi servesc micul dejun. — Uite, ia-ți Înapoi acest cîștig nemuncit, spuse bucătarul. George Își băgĂ sticla-n buzunar. RĂmas-bun, suflet nobil, spuse apoi. — Ieși dracu’ odată, spuse unul din negrii care jucau cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Bine ați venit, gospodarilor! Să știți, oameni buni, că am presimțit eu venirea voastră. Cum așa, jupâne? a întrebat Pâcu. De dimineață mi s-o zbătut ochiul drept și Rifca mi-o zis: „Aizic dragă!. Să știi că astăzi avem musafiri, că mi s-o zbătut și mie ochiul stâng toată dimineața și dacă mi se întâmplă așa ceva sigur vine cineva la noi.” „Apoi numai de musafiri nu am eu chef. Treburile nu merg ca lumea și tu de colo, hopa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochiul drept și Rifca mi-o zis: „Aizic dragă!. Să știi că astăzi avem musafiri, că mi s-o zbătut și mie ochiul stâng toată dimineața și dacă mi se întâmplă așa ceva sigur vine cineva la noi.” „Apoi numai de musafiri nu am eu chef. Treburile nu merg ca lumea și tu de colo, hopa cu musafirii. Da’ ia stai! Si mie mi s-o zbătut ochiul drept și atunci musai sosesc și musafirii.” „Păi vezi, Aizic, că îi așa cum spun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mi s-o zbătut și mie ochiul stâng toată dimineața și dacă mi se întâmplă așa ceva sigur vine cineva la noi.” „Apoi numai de musafiri nu am eu chef. Treburile nu merg ca lumea și tu de colo, hopa cu musafirii. Da’ ia stai! Si mie mi s-o zbătut ochiul drept și atunci musai sosesc și musafirii.” „Păi vezi, Aizic, că îi așa cum spun eu?” „Si cine să fie musafirii, Rifcă?” am întrebat eu luând la rând toate neamurile și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vine cineva la noi.” „Apoi numai de musafiri nu am eu chef. Treburile nu merg ca lumea și tu de colo, hopa cu musafirii. Da’ ia stai! Si mie mi s-o zbătut ochiul drept și atunci musai sosesc și musafirii.” „Păi vezi, Aizic, că îi așa cum spun eu?” „Si cine să fie musafirii, Rifcă?” am întrebat eu luând la rând toate neamurile și prietenii: aista nu, acela nu, și până la urmă n-o mai rămas nici unul. „Ia stai oleacă, Rifcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu merg ca lumea și tu de colo, hopa cu musafirii. Da’ ia stai! Si mie mi s-o zbătut ochiul drept și atunci musai sosesc și musafirii.” „Păi vezi, Aizic, că îi așa cum spun eu?” „Si cine să fie musafirii, Rifcă?” am întrebat eu luând la rând toate neamurile și prietenii: aista nu, acela nu, și până la urmă n-o mai rămas nici unul. „Ia stai oleacă, Rifcă” - am zis eu „pe cărăuși i-ai pus la socoteală?” „Nu!” „Atunci ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu desene, vin cu griji, cu gânduri și cu planuri. Ana vrea să ajungem noi primii pe Tărâmul Culorilor, ca să-l găsim pe Prinț și să-i spunem despre ce e vorba, înainte de a se trezi deodată cu atâția musafiri nepoftiți în Castel. Adică vrea să ajungă ea prima - că pe mine nu mă vede, dar voi știți că suntem împreună, eu mă țin scai de Ana, n-o slăbesc din ochi și, dacă ar fi nevoie, aș putea s-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Deși ei i-am apreciat eforturile. Îmi plăcea să șed acolo afară cu o cutie de bere. Plăceri simple. Leagănul lui Stacey... l-am luat cu cîteva veri În urmă. CÎte? Ray mă urmează și se așează În fața noastră. Un musafir Îngrijorat. — Binențeles Bruce, nu tresăți spun că, deși am fost Încîntat de promovarea asta, pentru minia fost o experiență dulce-amară. Dacă n-ai fi avut... ăăă, problemele pe care le-ai avut... ei bine, ai fi pus tu laba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
asta eu ți-s nașul, da’ să nu ți-l faci de râs pe ăsta adevărat! Îl privi pe Vasile a’ lui Tofan: - Dacă mă vindec nașule, o să-ți păzesc și matale grădina. Durerea- l făcu să închidă ochii. Gospodarul musafir îl prinse bine-n brațe, după care el simți un zvâcnet ascuțit în tot corpul. Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune oasele la loc dar, pare-se nu reușise. Cuprins de groază din cauza durerii, trupul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Obosit, nițel băut, cred c-a adormit în căruță. După o vreme, caii nemaisimțind hățurile întinse, se opriră să pască pe un tăpșan cu iarba deasă. Păscând, stăteau firesc, cu capetele aplecate, iar opritorile de pe gât alunecară până căzură. Când musafirul meu se trezi, neștiind de opritori, dar supărat de oprirea cailor, i-o fi lovit cu biciul. Caii odihniți au luat-o la fugă spre malul văii cu stâncile prăpăstioase, omul trase hățurile, sperând să-i oprească. N-a reușit
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
prăpăstioase, omul trase hățurile, sperând să-i oprească. N-a reușit. Mergând mereu la vale, căruța îi lovea peste picioarele din spate, întărâtându-i și mai rău. A doua zi oamenii din sat găsiră, împrăștiate prin iarbă, bucăți din corpul musafirului meu, din corpurile cailor și din căruță, toate sfărâmate de stânci. De atunci eu nu mai beau vin, vezi că sunt singurul din crâșmă care beau apă gazoasă. - Uite-o pe Piasa! O femeie voinică, cu părul prins sub baticul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în laboratoarele școlii. După vreo zece minute, timp suficient ca cineva să-și schimbe măcar în parte părerea, reveni în birou tăcut, cu un catalog în mână. Se așeză la biroul lui masiv, din lemn sculptat. Fără a-și lăsa musafirul să vorbească, frunzări catalogul, oprindu-se la ultimele pagini. Ca pentru el, spuse încet: - A scăzut numărul candidaților pentru ocuparea locurilor în școala noastră, din cauza crizei economice. Pentru plata impozitelor, țăranii își vând grânele la prețuri de nimic. Puțini își
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
erau primii care-și dădeau copiii la școlile normale, în ultima vreme însă, cariera asta nu-i mai atrage, salarizarea fiind modestă. Dar la noi încă mai vin elevi buni, pentru că le putem asigura întreținerea completă, ca la liceele militare. Musafirul nu-și găsea locul pe scaun, se foia într-una, voind să spună ceva. Însă, trebuia să aștepte. - Eu m-am născut la țară, tatăl meu era învățător și m-a trimis la studii în Germania. M-a prins acolo
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
am născut în același an. Câțiva ani mi i-am petrecut și eu într-un lagăr german! Directorului îi sclipiră ochii. Se ridică de la birou și-și trase scaunul mai aproape. La vreo oră după aceea, directorul îi strângea mâna musafirului și-l conducea până la căsuța portarului, unde elevul de serviciu se întreba nedumerit: - Omul acesta pleacă tot cu valiza goală, fără să-și fi văzut fiul. Curios! Timpul trecea repede la școală. Sâmbăta după amiaza, uneori se plimba pe străzile
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a patra casă de a noastră. Era un profesor foarte bun, a format generații de artiști și era iubit de toată lumea. Am cunoscut-o foarte bine pe doamna Cămăruț, o femeie blajina care îl iubea foarte mult. Își primea întotdeauna musafirii în mod deosebit, pregătea tot felul de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era asemănătoare
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
a patra casă de a noastră. Era un profesor foarte bun, a format generații de artiști și era iubit de toată lumea. Am cunoscut-o foarte bine pe doamna Cămăruț, o femeie blajina care îl iubea foarte mult. Își primea întotdeauna musafirii în mod deosebit, pregătea tot felul de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era asemănătoare
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea cu fulgi cuminți. Cădeau frânturi din acel bulgăre ceresc... alb neîntinat... Ningea dumnezeiește. Lia abia reușea să-și adune gândurile. “Nicu a fost operat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mare - a declamat noul venit. ― Petrică! Bine ai venit.. La auzul acestui nume, Despina s-a luminat la față. “Iată-l pe misteriosul Petrică. Da! Este o figură de basm.” După ce s-au Îmbrățișat, Nicu a ținut să-și prezinte musafirul: ― Dragilor! El este Petrică Staniște - cercetașul. Am fost colegi de bancă În școala primară... Apoi... Ei!... Sunt multe de povestit... Dar mai știu eu pe cineva care a fost cercetaș - a continuat Nicu. Doctorul Gruia a tresărit, emoționat. ― Cred că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]