4,012 matches
-
han, între doi stâlpișori. Apoi, înainte să fug spre biroul Mariei, l-am cedat pe Brutus portăresei. Părea o femeie de treabă, genul textilistă APACA, dată afară la cincizeci de ani. Mă știa, mi-a zâmbit frumos, numai bujori și mustăți. Am străbătut liniștit galeria, ocolind fotolii grăsuțe și mese de epocă, pictate în zece culori, cum se lucra pe vremuri. Sus, pe pereți, prinse cu sfori groase și holtșuruburi, atârnau câteva sute de tablouri, pentru cunoscători. Nu mă număram printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cejas - castañas; nariz - aguileña; complexion - regulara; pelo - castañao; ojos - cafes; boca - regular. Sună frumos, nu? La 34 de ani, învârtea bărbații și pensulele pe degete, cu-aceeași ușurință.“ „Și cam ce pictează: ceasuri care curg? castele pe nori? domni cu mustăți răsucite?“ „Domnul cu mustățile răsucite era Dali, când își negocia tablourile: dacă îi convenea prețul, i se ridicau; dacă nu, se lăsau în jos. Ea vine cu alte chestii, de mecanică diafană. O femeie cântând cu arcușul la niște raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
complexion - regulara; pelo - castañao; ojos - cafes; boca - regular. Sună frumos, nu? La 34 de ani, învârtea bărbații și pensulele pe degete, cu-aceeași ușurință.“ „Și cam ce pictează: ceasuri care curg? castele pe nori? domni cu mustăți răsucite?“ „Domnul cu mustățile răsucite era Dali, când își negocia tablourile: dacă îi convenea prețul, i se ridicau; dacă nu, se lăsau în jos. Ea vine cu alte chestii, de mecanică diafană. O femeie cântând cu arcușul la niște raze de lumină; un ceasornicar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
efect tridimensional, obținut prin adâncirea artificială a formelor feței. Gioconda n-are nimic enigmatic, de fapt. Bartholomaeus van der Hels rămâne singurul exemplu notoriu de supraimprimare secundă, până târziu...“ „Și ce-a făcut Bartolomeu ăsta? I-a tras pe-ascuns mustăți lui Rembrandt?“ „Nu, că purta oricum; putea doar să i le mărească puțin. I-a făcut un portret sub forma unui cap de mort; în rest, i-a păstrat toată vestimentația, inele, semne distinctive, să nu fie nici o confuzie. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două. „Trage domne’ frâna de mână!“ Am tras cât am putut; am rămas cu ea-n mână. I-am arătat-o lui Șindrilaru. Se zăreau cablurile, atârnau uleioase, secționate. Nu-i venea să creadă, mai avea puțin și îi sărea mustața: „Domne’, în douăzeci de ani de carieră, n-am văzut așa ceva! Domne’, da’ ești culmea, domne’!“ Când era binedispus, se urca în spate cu gagică-sa și te învârtea prin Băneasa, pe după blocuri: „La stânga. La dreapta. Prima la dreapta. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu trebuia să știe toată lumea. „Date prea multe nu am. Doar ce-am găsit prin ziare și în niște mărturii de epocă. Unul din chiriașii de pe Episcop Radu îl descrie ca pe-un tip solid, robust, cu părul alb și mustața întoarsă. Asta, în 1948, când tipul avea 80 de ani.“ „Cine, Dimitriu sau chiriașul?“ „Dimitriu.“ „Aha. Deci e născut în 1868.“, m-am dat eu mare. „Da. A făcut școala de meserii din Iași, după care s-a specializat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ocupat de problema cu-accesul: acum suntem și noi invitați. Rândul zece, locurile 13-16.“ „Mi-ați copiat biletul?“, s-a minunat tânărul Lupu, aproape contrariat. „Bingo! De-aia există calculatoare, domnu’ procuror.“ „Avocat, nu procuror.“, a precizat Lupu, forfecându-și mustața cu buzele. „Să trecem.“, le-a tăiat-o Maria. „Chiar și așa, ce facem în sală: ne batem cu alți trei, care au bilete pe locurile noastre? Mă rog, adică invers: noi pe-ale lor.“ „E o obiecție...“, am admis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu doar procuror?“, s-a enervat Mihnea. „Unde-ai învățat prostiile astea?“ „Sunt normele Uniunii Europene...“ „Ți-aș spune eu ce fac pe Uniunea ta Europeană, dar e Maria de față...“ „Un Eurosceptic...“, a comentat tânărul Lupu, umblând iar la mustață. Mai avea puțin și-o înghițea. „Mergem?“, am intervenit. „Pierdem conferința.“ Ne-am uitat cu toții la ceas. Era 11.20. La 12, trebuia să fim la Neptun, în spatele sediului Uniunii. Mihnea a tăiat curentul, a mai verificat o dată camerele, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
victime, aproape că veneau singure la mine, atrase de farmecul savant și-otrăvitor al vorbelor specific profesorilor de literatură. Indivizii te puteau plimba oriunde, sucindu-ți mințile plăcut și insesizabil: de la filosofia lui Maiorescu, la rujul Emiliei Răchitaru, și de la mustața lui Caragiale, la bâtele Fraților Jderi. Din paginile romanelor, îți explicau dedesubturile vieții, amestecând personaje, versuri, citate, întâmplări imaginare, ca și cum ar fi ajuns în posesia unor răspunsuri infailibile, demne de-a fi împărtășite și altora, cu precădere fetelor cu 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care le supravegheam din bucătărie întinzându-și dresurile pe sub halat), nimic nu funcționa. Ceva lipsise întotdeauna, lucrasem în pierdere, parcă neprofesionist. Cosmosul Feliciei nu fusesem eu, ci poezia ei neuro-disociată (scria niște mizerii postmoderne, copiate, cu motănei care învârt printre mustăți jucării, bile, comete, șoseaua Ștefan cel Mare și tramvaiul 21), iar pe doctorițe le căuta întotdeauna altcineva la ieșire: un soț devotat sau un amant perseverent, gata să se bucure de comoara de sub dresuri. Cât despre Claudia Cardinale, nu realizasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alb glazurat cu pudră (care, ulterior, s-a dovedit a fi un prezervativ), revista „Neckermann“, o păpușă cu gene lungi, curbate, cutia goală de „Chicklets“, parizerul pané (roz, contorsionat, ascuns sub capacul tigăii), peria de pantofi (deasă și țepoasă ca mustața tatălui), niște elastice verzi și albastre, crăpate. M-aș fi deghizat în băiețel, aș fi intrat la apă și mi-aș fi topit volumul cerebral, m-aș fi lăsat ciumpăvit la frizerie și-aș fi îmbrăcat pantalonași de lână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la emisiunile culturale; parcă generații întregi purtau lupte grele cu chica, silind moațele să se răsucească sub colțurile gurii. Mă scoteau din sărite și unele accesorii, cum ar fi ochelarii rotunzi (nu cerusem o întâlnire cu John Lennon), sandalele cu mustăți (o specie de pantofi la mare modă, cu-o gaură în deget și niște smocuri de blană lipite jur-împrejur) sau dilatatorul de păr (o sculă rotundă, cu un bulb în formă de conopidă, prin care ieșea aerul din foen). Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la locul lui. Cu ocazia asta, am observat că purta un ciorap ca al lui Tonton, cu fir lung în vârf. Tonton era un personaj din Pif-urile vechi (îl chema chiar César!), cu capul lucios ca un bec și niște mustăți de funcționar public; de fiecare dată când se descălța, scotea niște șosete dungate, împodobite c-un moț de lână. Nepotă-su, Doudou, îl trăgea mereu de moț sau îi punea poște sub tălpi, ca-n Creangă sau Tom și Jerry. Doudou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acesta și astfel ieși nu fără un oarecare aplomb. Domnul intrat era înalt, de vreo cincizeci și cinci de ani sau poate chiar mai mulți, destul de corpolent, cu fața roșie, cărnoasă și buhăită, încadrată de favoriți stufoși și cărunți, cu mustăți, cu doi ochi mari, destul de bulbucați. Înfățișarea i-ar fi fost destul de prestantă, dacă n-ar fi avut în ea ceva degradat, uzat, chiar murdărit. Era îmbrăcat cu o redingotă veche, cam roasă pe la coate, cămașa era și ea slinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dindărătul celor care-i înconjuraseră pe prinț și pe Nastasia Filippovna, deplasă, ca să zicem așa, mulțimea și o despică în două. În fața Nastasiei Filippovna își făcu apariția capul familiei, generalul Ivolghin în persoană. Era în frac, cu un plastron curat; mustățile îi erau proaspăt cănite... Ganea n-o mai putea suporta și pe asta. Cu o vanitate și un amor propriu împinse până la exacerbare, până la ipohondrie, căutând în decursul acestor două luni măcar un punct pe care ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privească. Ptițân, Varia, Ganea, chiar și Lebedev - toți arătau întrucâtva derutați. Cel mai ciudat era că și Ippolit, și „fiul lui Pavlișcev“ păreau surprinși de ceva; și nepotul lui Lebedev era evident nemulțumit. Numai boxerul stătea absolut calm, răsucindu-și mustățile, dându-și importanță; avea privirea puțin aplecată în jos, dar nu din jenă, ci, dimpotrivă, parcă îndemnat de modestia lui onestă și de triumful său prea evident. Se vedea clar că articolul îi plăcuse nespus de mult. Naiba știe ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ippolit și începu să tremure din tot trupul. — Asta, asta, asta, pentru un om de onoare... fiți de acord, generale, dacă omul are onoare, e deja jignitor! mârâi boxerul, care și el, cine știe de ce, tresărise. Continua să-și răsucească mustățile, smucindu-și ușor umerii și torsul. — În primul rând, pentru dumneata eu nu sunt „stimate domn“ și, în al doilea rând, n-am intenția să vă dau vreo explicație, răspunse tăios Ivan Feodorovici, care era grozav de enervat; se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la plecări. Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atât de dureroasă. Sunt plecările într-o dimineață ca un cristal de râsete spre mătușa de la Calafat, când știi că te așteaptă pe peron, lângă unchiul cu mustățile de pândar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemând de grâne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trâmbițele succesului suind în sânge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
zăbala veți vedea domnilor spectacolul cel mai extraordinar inima ca un gât de gușter se umflă se dezumflă și troici coboară chiuind pe arterele în trepte cât duioasă eleganța focilor pielea lor lucioasă ca o noapte în docurile brăilei au mustăți cum e nervura frunzelor... În majoritatea cazurilor - la fel ca în Invitație la bal - notele spectaculare apar răzlețe în text, chemate la voia hazardului asociativ. Se poate observa însă că ele asigură, în genere, în poezia lui Voronca, un decor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
viziune („arătarea cea însuflețită a istoriei”), ca și de etic. O față prelungă și cam palidă, cu fruntea lată, un nas drept și regulat, cu nările foarte largi, o gură zâmbitoare, pe ale cărei buze voluptoase abia le ascunde o mustață subțire, ochi căprui cu o căutătură plină de dulceață și de fineță, în sfârșit o barbă castanie rară și transparentă, ce-i fâlfâie ușor pe piept: iată trăsurile acelei figuri ce-nsuflă îndată un simpatic respect și pe care o susține
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Numa sau prințul Ghika Mihály. În schimb, bărbații de rând nu mai au, de obicei, aceeași Înfățișare plăcută, Jókai constatând doar faptul că ei poartă plete lungi și negre, prinse uneori În mai multe cozi, cu fețe arse de soare, mustăți lungi și sprâncene stufoase. În cazul În care acești bărbați sunt prezentați și ca autori ai unor fapte reprobabile, cum este cazul În scrierile despre confruntările din 1848, ei sunt redați În descrieri fizice și mai Întunecate, respingătoare, „cu fețe
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a fi ingredientele unor descântece. Un alt caz prezentat de aceeași Niculiță Voronca se referă la un fecior schimbat, pe nume Cocotea, căruia Îi plăcea dulceața. El ajunsese bărbat voinic În partea superioară a corpului (cu ochi albaștri, barbă și mustăți roșii), care a Învățat carte singur și care purta tot timpul procese, fără avocați. S-a Însurat cu o armancă, dar n-a făcut copii. Narațiunea aceasta amintește de povestea Sfântul Gheorghe al preafericitei Anglii [Basme și povești populare englezești
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cea descrisă mai sus. Efigia, reprezentările și legendele definesc o altă realizare ce se încadrează tematic în grupa medaliilor care reflectă Actul Unirii și personalitatea lui Cuza. O vom prezenta în rândurile care urmează. Pe avers este chipul domnitorului cu mustață și favoriți bogați, cu mantie îmblănită pe umărul drept, având în stânga inscripția arcuită: UNIREA DĂ POTERE, iar circular, pe o bandă mărginită de cercuri liniare, inscripția: ALESANDRU IONU I DOMNITORIULU ROMANIEI și două ramuri de lauri dispuse simetric (fig.68
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
mai puțin de trei luni de la 24 ianuarie 1859. Aversul medaliei prezintă, într-un cerc perlat gravat pe marginea medaliei, bustul domnitorului orientat puțin spre dreapta, în uniformă militară și o mantie îmblănită. Chipul domnitorului este încadrat de favoriți și mustață, iar părul este pieptănat peste cap. Deasupra bustului este dispusă semicircular inscripția ALEKSANDRU IOAN I (fig. 70av). Reversul, încadrat și acesta de cerc perlat, cuprinde o inscripție cu alfabet de tranziție: ÎNTALNIREA OȘTENILOR MOLDO-ROMANI LA SOCOLA LÂNGĂ IAȘI (circular), continuată
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
au fost distribuite opt tipuri de medalii (argint și bronz), realizate după machete relativ asemănătoare. Aversul medaliilor respective prezintă bustul lui Cuza în profil spre stânga, în uniformă, cu fruntea înaltă, având părul ondulat pieptănat cu cărare în stânga și purtând mustață și barbișon. Bustul domnitorului este încadrat de inscripția circulară ALECSANDRU IONA I PRINCIPELE ROMANII și anul respectiv (fig. 72 av). Reversul cuprinde un motiv ornamental și o inscripție circulară care sugerează domeniul expoziției și locul de organizare (JASSI la cele
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]