4,723 matches
-
tăcerea. în tăcerea asta lentă, o persoană mică și furioasă, de culoarea lavandei, fu ridicată, trăgînd după ea un cablu cărnos. Avea penis, coatele și genunchii îndoiți, și pumnii și ochii strînși, iar gura înspăimîntată scotea un țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot, deschise un ochi, apoi pe celălalt, și după cîteva sughițuri, țipătul i se topi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridicîndu-și privirea. Ea continuă să croșeteze. — Care dintre ei? repetă el ridicîndu-se în picioare. — Poate ți-aș spune, dacă nu te-ai isteriza. Alexander se ridică în fund și întrebă pe un ton preocupat: — O să se isterizeze tata? Lanark scutură mut capul, apoi șopti: — Trebuie să plec de-aici. Da, cred c-ar trebui, zise Rima. Caută-ți o slujbă. Ai nevoie de așa ceva. Se duse spre intrare și se întoarse, sperînd să întîlnească o privire prietenoasă sau un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
demn de Venus în urma jocurilor; dar el nu va fi decât unul din miile de câștigători analogi. Lui nu-i rămânea decât să dovedească că posedă o calitate unică de structură, care să-l diferențieze de restul oamenilor. ― Aaaa! E mut ― zise tipul cel înalt. Pauza non-A. presupun. Acum, ca totdeauna, supui ipoteza examenului cortexului și cuvintele semantice adecvate nu vor întârzia să clopoțească. Gosseyn îl studia cu curiozitate. Rânjetul se mai îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pierdut. Din ce în ce mai izolat, vedeam clar cum picătura de har, uitată pe drum, se dilua și devenea cel mai adesea pretext sau subiect pentru inteligente texte teoretice, pe cât de strălucite, pe atât de viclene, în timp ce gândirea poetică, abătută din matca ei mută, se istovea bătând în maluri sterpe. În perspectiva mea, revanșa generală, străveche maladie a mentalului, înlocuia pe lume miracolul poetic. Dar s-o lăsăm încurcată... Spun toate astea poate ca să motivez de ce, în scurta perioadă pe care o am în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cam la patruzeci și cinci de ani și pasiuni multiple se înscriau pe trăsăturile sale. Ochii albaștrii aveau o lucire arzătoare. Privirea lui se fixă pe privirea lui Gosseyn. În sfârșit, aparent satisfăcut, deschise gura și vorbi. Urmă un moment mut, apoi: - Gilbert Gosseyn? Tonul robotului traducător sugera o interogație. Dacă aceasta era o reproducere destul de exactă a originalului, ca o realizare remarcabilă. Cine - adică - este Gilbert Gosseyn? Nu zăbovi asupra acestui amănunt. Își limită expozeul la evenimentele produse în sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gosseyn. Ea tăcea, cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era încă posibil să fie vorba de o capcană. Dar chestia aceea de umbră își putuse da seama deja că întemnițarea lui Gosseyn era mai ușor de spus decât de făcut. Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul apartamentului: - Nirena, a venit. Apoi se auzi o exclamație confuză și Nirena apăru la intrare. - Ei, ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn rămase mut. O urmă în livingul mobilat cu gust și se așeză pe scaunul care i se oferi. Cealaltă femeie dispăruse. Constată că Nirena îl privea neutră. Ea zise necăjită: - Mă costă mult să-ți vorbesc. - Te asigur, zise Gosseyn, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Am fost surprins de aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același ton solemn, - Din această dimineață a dat dovadă în două rânduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
O secundă. Să verific dacă acest mesaj a fost trimis. - Atenție! îi aminti Gosseyn. Madrisol își strânse și mai mult buzele, dar încuviință, se întoarse după mai puțin de un minut. - Nu, zise, mesajul n-a fost încă trimis. Gosseyn, mut, îl privi un moment. Nu era prea convins. Era prea mult pentru un om în poziția lui Madrisol să-i ceri informații pentru prințul Ashargin. Dar își aminti asprimea interlocutorului său când îl chemase de pe Venus. Se potrivea. Și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
buzunar un cuțit și, până ca Gosseyn să prevadă gestul, și-l înfipse în inimă. Se auzi zgomot de pași. Căpitanul Free, urmat de Leej, dădu buzna în cameră. - Ce s-a întâmplat? întrebă, cu sufletul la gură. Se opri mut, văzându-l pe trădătorul cu fața contractată care se clătină și căzu mort. Comandantul îl recunoscu; era unul din asistenții inginerului transmisionist. Verifică matricea dispusă în fantă, dacă ea corespundea efectiv bazei situate la patru sute de ani lumină. Acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
preoți, sub îndrumarea lui Yeladji, seniorul supraveghetor, înveșmântat în mantoul său de aur și argint. Figura-i buhăită părea îmbufnată, de parcă nu-i plăcea deloc ceea ce se petrecea. Dar considera că era mai bine să nu zică nimic. Ceilalți stăteau muți ca și el. Funcționari de la curte, pe care Gosseyn-Ashargin îi cunoștea din vedere, alții, necunoscuți. Și Nirena, Patricia, Crang. Vor fi în pericol dacă Secoh va face apel la o sursă de energie, dar trebuie să riște. Se juca ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
demn de Venus în urma jocurilor; dar el nu va fi decât unul din miile de câștigători analogi. Lui nu-i rămânea decât să dovedească că posedă o calitate unică de structură, care să-l diferențieze de restul oamenilor. ― Aaaa! E mut ― zise tipul cel înalt. Pauza non-A. presupun. Acum, ca totdeauna, supui ipoteza examenului cortexului și cuvintele semantice adecvate nu vor întârzia să clopoțească. Gosseyn îl studia cu curiozitate. Rânjetul se mai îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
țigara oferită de domnul Mirto. După o oră și ceva, timp în care Peppin se dedică traducerii despre geniul răului, iar străinul scrisese fără poticniri - a preferat creionul tocului - treaba era terminată. Lucrase fără să scoată o vorbă, de parcă era mut și fumase din tabachera lui Mirto încă două țigări, până când acesta le puse bine, în sertarul biroului, pe care-l închise discret cu cheia. O dată Dan Crețu ridică totuși capul și întrebă ce înseamnă a „merimetisi“, „ca să-mi merimetisesc stomacul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
jur, pentru cei care nu avuseseră șansa să-și aducă în familie un pasdar, aerul ajunsese irespirabil. Din această pricină și Omar începuse să se ferească să le mai spună cu cine se înrudea. Băiețelul lor și Ghazal deveniseră legăturile mute ale vieții lui de bărbat și singura ancoră dintre sine și paradis. În Coran, raiul stătea la picioarele mamelor, iar Omar se- ngrijea de o mamă cu un copil. Încerca să le ducă bani și să nu le lipsească nimic
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar cutremurat de recunoștință, precum șireturile unui pantof. Când ajungea între cei din grup, Veterinara părea schimbată și totdeauna le semăna: era vicleană și cam sărată, la fel cu mezelurile lui Pablo, sfidătoare ca Max dentistul sau, uneori, ascunsă și mută, ca blajinul lor prieten, Godun. În zile ca astea, Omar se-ntrista și se mustra că ar fi putut să găsească o femeie mai blândă și mai bună ca ea. „E numai o iapă nestrunită de armăsar“, îi zicea cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
avertizare inițială, la toți scriitorii secolului al II-lea și începutul celui de-al III-lea, pentru a discredita în același timp judecata lor în privința unei noi căsătorii după divorț. Acest fel de generalizare, plecând de la un text care este mut asupra chestiunii, este destul de frecventă. 3. Cercurile vicioase De fiecare dată când un autor din antichitate vorbește de separare în caz de adulter, se declară că înțelege să permită a doua căsătorie a soțului inocent, adoptând astfel încă de la început
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
lui de aur moale Pe umeri cade îndoios, îmflat; Ca ceara-i palid... buza lui cu jale 260Purta un zâmbet trist, nemângâiat. El o privește... sufletu-i s-adună În ochiul lui albastru, blând și mat... Ș-astfel cum sta mut înger din tării Părea un mort frumos cu ochii vii. 265- " O, vin cu mine, scumpă, -n fundul mării Și în palate splendizi de cristal, Când vîntu-a trece peste-a apei ării Tu-i auzi cântarea lui pe val; Ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
două isvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. Cine-o vedea cu părul ei galben și lung, despletit, - și împrăștiat ca creții unei mantii de aur pe sânul ei rece - cine-ar fi văzut fața ei de-o durere mută, săpată parcă cu dalta în trăsăturile ei, ar fi gândit că-i o înmărmurită zână a undelor, culcată pe un mormânt de prund. Dar cum auzi vuietul venirei lui, fața ei se-nsenină; ea luă o mână de lacrimi din bae
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că rânjește. Semăna cu idolii grași, de porțelan, așezați turcește. Aceeași expresie de imbecilitate rafinată și vicleană. Melania Lupu zâmbea. Zâmbetul se încrucișa cu un altul ascuns în dantelele evantaiului. Nu-l vedea nimeni și se bucura. Buzele se mișcau mut. " Va fi a ta, fetițo! Nu cunosc pe nimeni care să aibă un drept mai mare. Ai luptat pentru ea și trebuie s-o câștigi. Vei mângâia din nou grumazul acela alb, plin de viață." Mâinile îi tremurau ușor și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
piele. Scoase pachetul și i-l întinse. Femeia trase fumul inhalîndu-l până în adâncul plămânilor. Bărbatu-său o măsură stupefiat. ― Dar Florence... Știi că nu-mi place să te văd fumând în societate... Doamna Miga îi aruncă o privire iute articulând mut câteva cuvinte. Melania Lupu roși violent și-și coborî pleoapele. Inginerul intră zâmbind. ― Gentlemeni, drumul e liber! Cine merge cu mine? ― Eu. Scarlat stă de caraulă. ― Perfect. ― Ah! Tresăriră toți. Omul își izbea fruntea și obrajii cu palmele. Ionescu îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
or să găsească ăia o formulă să ieși din încurcătură, poți fi sigur că vei asista la patru înmormîntări! Făcu un gest circular spre bătrâni. Alexandru înghiți în sec. Întâlni ochii speriați ai lui Șerbănică. Desluși în ei o implorare mută, disperată. Avea fruntea roșie și în mod ciudat obrajii rămăseseră palizi. Ioniță Dragu, complet stors, părea de cârpă. Privea fix într-un singur punct, neîndrăznind să se uite la Florence. Pilotul întrebă gâtuit fără să-și ridice ochii: ― Cum trebuie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu era cea mai lustruită. De cheile lăsate totdeauna afară atârnau clopoței albaștri, lucrați cu iglița. Preșul lui Grigore Popa fusese asigurat cu sârmă și două șireturi de piele bătute în ușor. Să nu-l fure cineva... Ușa lui Panaitescu, mută, oarbă, fără cel puțin o carte de vizită, nu lăsa să se ghicească nimic. Dar ea îl cunoștea bine. Pe el și pe nevastă-sa... Doi fluieră-vînt! Gabardină, mătăsuri și mănâncă ce-a rămas pe fundul lingurii. Reflex, ridică bărbia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urmă cu încasarea impozitelor? Se așternu tăcerea. Șeful finanțelor se uită disperat în jurul mesei unde se ținea ședința guvernului. Pînă la urmă privirea i se opri la fața Prințului Del Curtin. Ochii i se luminară cu un fel de apel mut. Prințul șovăi, apoi spuse: ― Maiestate, aceste ședințe de cabinet încep să intre într-un tipar. Toți tăcem în timp ce Maiestatea Voastră ne dondănește. În ultima vreme ați avut mereu tonul plîngăreț al unei neveste care, după ce a cheltuit toți banii soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
oferă șansa de a țese punți peste domeniile culturii populare și paraliteraturii. Există, între coperțile lui Pif, o miraculoasă capacitate de a mobiliza repertorii tematice tradițional separate. Coexistă, sub ochii atenți ai cititorilor, apelul la gag-ul originar al filmului mut cu panorama călătoriilor stelare. Misterul se întâlnește cu nedomolitul Vest sălbatic. Propensiunea spre eclectism trebuie privită, înainte de toate, ca o autentică cutie de rezonanță în care se regăsesc sunetele și culorile unei întregi lumi, surprinse în ipostaza unei cosmogonii jucăușe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fi Pif fără chimia paradoxală și nebunească ce îi unește pe inamicii generici, terestrul cățel și excentricul motan pus pe rele. Pif și Hercule pun în pagină, număr după număr, coregrafia ce trimite, simultan, la epoca de aur a comediei mute, ca și la vârsta arca dică a desenului animat hollywoodian. Pentru cei ce au înclinația unei călătorii în timp, la bordul uneia dintre mașinile ciudate ale profesorului Belpomme, viața celor doi prieteni/dușmani evocă grația ludică și fantezia debordantă a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]