7,410 matches
-
am început să călătoresc prin Europa, atingând și țărmurile Asiei sau ale Africii. În America nu am ajuns încă. Când m-au adus pe lume, părinții mei erau foarte tineri: tatăl, Costache Toma, avea 21 de ani, iar mama, Leonora, născută Bradu, avea 19 ani. Părinții lor, bunicii mei, erau țărani cu gospodării destul de bine organizate, care le asigura un trai decent. Părinții au primit de la bunicii mei ca zestre câteva hectare de pământ, doi boi buni de muncă și un
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
pentru școală poate fi plină de învățăminte. Acest liceu, prin oamenii lui, a încercat, încearcă și cred că și reușește să conducă spre modernitate spiritul locului, ceea ce se va realiza cu atât mai mult și mai repede cu cât oamenii născuți, crescuți și educați pe aceste meleaguri se vor întoarce, vor reveni, către spațiul geografico-social din care au plecat, cu experiența lor, cu idei noi, cu dorința de a transmite ceea ce au acumulat. Vârsta anilor de școală invocată aici nu reprezintă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
s-a vorbit în București despre acești Beni-zug-zug. Afară de marele Louis Wiest, vioristul atât de popular, Bucureștii încă aveau un mare muzicant, vioristul Franz Schipeck. Ereau trei frați Schipeck, cehi de origină, muzicanți de întâia mână, însă Franz, cel întâi născut, erea cu mult superior fraților săi din urmă. Franz Schipeck și frații săi, dimpreună cu violoncelistul nostru Constantin Demetrescu, concertau în cuartet la Ateneu, unde alerga să asculte muzică aleasă tot Bucureștiul oamenilor de gust. Să dau o idee despre
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de cadoul primit. Erau semne că o apropiere de palat era un drum bun. Într-adevăr, de Crăciun, în 1937, depunerea jurămîntului, la palat, a unui guvern Octavian Goga, atît de neașteptată, a surprins pe toată lumea. Cine era Veturia Goga? Născută Mureșeanu, în Transilvania, în secolul trecut, fusese căsătorită pentru prima oară cu preotul Triteanu, de care divorțase. Triteanu, după divorț, se călugărise și devenise episcop. Veturia s-a căsătorit cu Octavian Goga. Alături de el, s-a aruncat în politica activă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
din interpretarea comunicatelor oficiale, nu din speculații ziaristice - referitoare la complicațiile legate de starea de sănătate a Principesei Elena, ce au precedat evenimentul și au avut drept consecință „nașterea prematură”; tot de aici au rezultat „îngrijorările” privind starea sănătății copilului născut prematur. Nașterea micuțului a fost întâmpinată, în general, cu gânduri și sentimente binevoitoare de societatea românească. Raul Bossy, secretar de Legație în Ministerul Afacerilor Externe al României, scria: „Numele lui, care simbolizează întregirea neamului și era deosebit de drag românilor, dădea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
se subordonează "timpul trăirii, cu o componentă testamentară și un conținut obiectiv" iar literaturii "timpul mărturiei, caracterizat prin filtrarea subiectivă a evenimentelor și libertatea stilistică a naratorului". Satul Costișa din cartea Răduței Vasilovschi, fata notarului Silvestru Lavric și a Mariei, născută Buzilă, trăiește scenic ca o "ființă mitică", ancorat în rânduieli străvechi, marcate stilistic prin alternanța imperfectului (ca prezent al trecutului) cu prezentul având valoare de prezent etern. Marea bogăție de informații din compozițiile cărții, ce aspiră să devină uneori monografie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bine, decât cu neamurile! Un gospodar adevărat este acela care lasă ceva în urma lui: o casă, un pom, un fiu. Astfel știe că n-a făcut umbră pământului degeaba. Ca să fie mai frumos, să aibă fața ca de prunc nou născut, fetele (de la țară) se dau pe față câteva dimineți la rând, cu laptele proaspăt muls, de ele. Se spune că vor avea noroc cu carul, dacă apoi vor bea un pahar de lapte, nefiert. În viață trebuie să te ferești
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din 29 martie 1823, vornicul Iordachi Râșcanu vorbește de satul Frenciugi, . Stolniceasa Maria Holban rămăsese numai cu o viișoară la Frenciugi, lucrată de opt scutelnici și cinci slugi . O Însemnare de după 1831 redă cheltuielile făcute cu Înmormântarea Măriuței (Mariei) Holban, născută Râșcanu, În valoare de 1894 de lei, precum și datoriile acesteia achitate . Căminarul Gheorghe Râșcanu se plângea la 5 mai 1820 domniei despre stăpânirea cu nedreptate de către comisul Matei Rosetti a moșiei Frenciugi, a surorii sale Maria Holban, . Judecata a fost
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
fapt, numele e cel ce ne alege pe fiecare dintre noi, trasându-ne ulterior și personalitatea și drumul. Ursitele fac ce fac și leagă sau dezleagă. Angela este un nume ce m-a găsit, așadar, pe 19 iunie 1957, abia născută, pe la prânz, în brațele părinților mei. Desigur, totul e un amestec de intuiții, revelații, memorie și poveste de viață și de nemurire. Prenume de inspirație religioasă, Angela corespunde numelui de origine latină Angelus, care are la baza substantivul "angelus", tradus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de trei ori, sărută tot de atâtea ori, cu evlavie, icoana Maicii Domnului, icoana lui SHRI MATAJI. Ploiești, februarie 2013 Note de jurnal: niciodată nu este prea târziu! Cine ar fi crezut că mamaia - o femeie bătrână, simplă, de la țară, născută și crescută în respect față de biserica și preotul din sat - poate manifesta o așa de mare deschidere și lipsă de prejudecăți atunci când i se deschid noi uși către înțelegerea lui Dumnezeu? Mamaia niciun moment nu a considerat că și-a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
putem să nu observăm că, în primul caz, suntem într-o mare necunoscută, natura lui Dumnezeu nefiindu-ne explicată, totul rămânând confuz, conform zicerii Crede și nu cerceta! Pentru credinciosul umil de la țară, izolat de orice altă sursă de informare, născut și format (construit, zidit) într-o relație biunivocă cu religia unică (creștinismul), este o metodă eficientă și sigură de supunere și manipulare. La întrebările simple, dar existențiale, pe care și le pune cu onestitate un astfel de om, unde găsește
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
occidentului, confundînd o criză de creștere cu una de decadență, anunțau moartea romanului, noi, cei sosiți mai tîrziu, cuceream etapele pierdute. A fost, pentru literatura românească, epoca de renaștere și de maturizare a romanului. Căci nimeni nu va tăgădui: abia născut, romanul românesc a atins o maturitate surprinzătoare și, dacă voiți, consolatoare. În zece ani, romancierii noștri au recuperat un veac pierdut. (...) Viitorul istoric literar va privi, cu uimire, abisul dintre anii dinaintea războiului, cu rubrica romanului deșartă, și dintre fecunda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În Biroul Filialei au fost aleși "prin ridicare de mîini, la fiecare propunere individuală și cu majoritate absolută", Otilia Cazimir, Ion Istrati și Dumitru Ignea. Ultimul va fi ales, în aceeași manieră, cel dintîi secretar al Biroului și Filialei nou născute. Unul din principalele angajamente va fi să "scoată un almanah al scriitorilor moldoveni (interesantă subliniere a moldovenismului, în contextul în care sovieticii încă sperau să preia toată partea Moldovei ocupată de Armata Roșie pînă pe 22 august 1944; calea ferată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și eroare Încăpățânată În care mă aducea mereu instinctivitatea mea, căreia, nu știu de ce, eu Îi acordam o uriașă Încredere. Nu mi se părea că m-am născut dintr-o eroare - nici cei din jurul meu nu credeam a fi rău născuți! -, mă miram Însă de aroganța cu care ei credeau că sunt singurii posesori ai aprecierii realului și realității. Sigur, aveau de multe ori ceea ce se cheamă dreptate, ba, trebuie s-o mărturisesc, aveau de cele mai multe ori! Ei, și!? Evident, această
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o Întrec! Sau „cel mare”, cel venit târziu la „masa lor”, Dionysos, care se pare ne-a Împânzit și Îmbibat puternic modernitatea - după ce a supus medievalitatea de sute de ani, părând a lupta, În efigie măcar, cu imaginea unui zeu născut și mai târziu, Christul, culcat atrăgător pe cruce, răsturnând valorile Înainte de anti-christul numit Nietzsche. Da, alături de Eros - ce mie mi s-a impus În vreo cinci romane, sub titulatura lui Don Juan, după ce l-am „neglijat” decenii confundându-l cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
jur că am, că „am avut dreptate”. E adevărat că am „supraviețuit” și, mai ales, am avut rarul privilegiu de a supraviețui „În brațe cu o carte” - mă gândesc la originalul basm românesc Făt Frumos cu o carte În brațe născut. Ha, ha, știindu-mă puțin „nebun”, până la urmă „societatea” m-a lăsat În plata mea, nu-i așa, să mă descurc cu principiile mele „rigide și nesărate”, luate „de prin cărți”, „prost digerate” și care, dacă nu stârnesc iritarea În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valorilor și măsurilor realității, pe mine, infinit de mărunta și perisabila ființă vie, tot acest „teatru” enorm și vast, teatru al Mișcării și al Materiei, nu cumva Își găsește echilibrul tocmai În infima și „disprețuita” mea ființă? În spiritualitatea mea născută atât de labirintic și În urma unor atât de Îndelungate și contorsionate prefaceri istorice ale materiei, cea care, printr-un „act” Încă neexplicat, profund ciudat, paradoxal, a făcut saltul enorm din anorganic spre organic și apoi, Încă o dată, un al „dolilea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
natural a devenit un delict, sancționat cu ani de Închisoare (atât pentru cine practica operația, cât și pentru femeia implicată). Au fost nenumărate drame: operații improvizate, decese, condamnări. Femei aflate Între viață și moarte interogate de procurori. Copii nedoriți. Copii născuți anormali, fiindcă se Încercase, prin metode empirice, eliminarea lor. Și, mai ales, o stare de permanentă nervozitate În familii, În raporturile cotidiene dintre bărbați și femei. Și o imensă jignire adusă oamenilor și, mai ales, femeilor, tratate ca animale de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
țările occidentale media evoluează Între 77 și 80 de ani). În schimb, românii dețin recordul mortalității infantile (ca, de altfel, și În perioada interbelică): 17 copii morți la vârsta de mai puțin de un an la o mie de copii născuți vii, potrivit statisticilor pentru 2004 (În Occident indicele varia Între 3 și 7, În Ungaria se ridica la 7, iar În Bulgaria la 12); În 2005, indicele a scăzut la 15. O asemenea situație sanitară deplorabilă ar necesita un efort
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
muzeului, eu nu am spus nici da nici nu, Îmi era drag și nu m aș fi despărțit. Acum că sunt bătrână și nu am nici un fel de moștenitor care l-ar interesa, m-am gândit că locul Nastasiei Cichirdic , născută Ciudin ar fi tot la Fălticeni, unde a trăit și a dat unele ajutoare orașului natal. A făcut cișmeaua din fața prefecturii (nu știu dacă mai este), a făcut un cămin de bătrâni și a ajutat la repararea bisericei Adormirea, dând
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la o expoziție Schweitzer. Dacă-i aflați adresa de la vreo rudă, veți afla de la ea multe amănunte despre Rubin, pictor de talent fără școală, ca și Todirel Tatos. Verișoarele erau mândre de el. Cât privește pe Doina Bucur (Florica Ionescu, născută Pursch) știu că a dat vreo 2 concerte la Flt. sub egida „Ligii”, că era violonistă virtuoasă și că mama ei era româncă (mi se pare soră cu mama lui Ciurea, de la care puteți afla mai multe). Tatăl ei Oscar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
auslander nu înseamnă numai străin, pentru străin avem cuvântul fremd. Auslander este străin din punct de vedere al țării, adică aparține unei alte țări, iar inlander înseamnă băștinaș, cel din interior. Pentru nemți, băștinaș înseamnă cineva care este etnic german născut și crescut acolo, în comunitățile lor regionale. În Germania nu există centralism, există un regionalism dus dincolo de orice limită. Dialectele sunt foarte importante. De exemplu, dacă ești din Bavaria și nu vorbești dialectul de acolo - pe care eu, personal, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
plecând în ’73 cu o bursă în SUA, după câteva luni și ca urmare a unei „fricțiuni” cu forurile universitare din țară, de fapt cu „externele”, s-a hotărât „să rămână”, să ceară azil politic, el și soția sa, Adriana născută Gane. Matei era născut, ca și mine, în ’34, bucureștean, tatăl inginer, rudă cu „oltenii” Vulcănescu și cu familia Burileanu, era un produs splendid și tipic al generației noastre biologice, născut și crescut în sud, muntean. Brunet, înalt, puțin mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
grup de poeți și critici, cum eram noi, un prozator de succes stabiliza simțitor din punct de vedere social reputațiile noastre in statu nascendi. Mai ales noi, „noi” cei patru care purtam cu toții „vina!” părinților noștri, a stirpei noastre, victime născute și „comode” pentru oportuniștii viguroși și primitivi ai vremii. (Și pentru acest lucru, într-unul din interviurile date mai târziu, am afirmat că, într-un fel sau altul, noi, intelectualii de vârf, sub comuniști, eram „evreii acelei vremi”: victime judecate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
secret disprețul față de aceste naive contrafaceri, amuzați și unii și alții de faptul că lumea se înghesuie să atingă, la Roma, picioarele Sfântului Petru, sunt animați de o aceeași nebunie trufașă: ei neglijează biologicul și handicapul de nevindecat al celor născuți prematur. Nu înțeleg nevoia copiilor lui Dumnezeu sau ai Rațiunii, cu trupșoarele lor bicisnice, vulnerabile, de a-și găsi undeva un teritoriu al lor, un cuib primitor. Iar noi ăștia, agnosticii, cărora arderea la crematoriu a corpurilor celor apropiați ne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]