1,358,563 matches
-
cu iluzia că se spune astfel ultimul cuvânt. (Invit cititorul pe situl meu, www.luceafarul.com, unde se pot citi variante englezești ale tuturor traducătorilor menționați mai sus). Mult mai numeroase sunt Însă site-urile ce se lauda cu poetul național, răspândind fără discriminare orice traducere la Îndemână, ca să nu mai să vorbesc de traducerile neavenite făcute de adolescenți infatuați și „sfertodocți", sau chiar de plagiatele frecvente ce reciclează variante vechi (că, deh, cine le-ar recunoaște?) Mai putem adăuga și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
el conota de fapt „da, sunt extremist, ba chiar fudul de atitudinea mea'. După această primă impresie, câți vor ajunge să citească lucrarea? Conotația negativă rămâne Însă În mintea tuturor! Eminescu va continua să rămână cel mai necunoscut mare poet național atâta vreme cât traducerile oferite nu vor fi cu adevărat reprezentative iar răspândirea lor susținută sistematic de guvernul poporului său. Astăzi, o colaborare Între traducători români și literați nativi ar fi mult mai ușor de realizat și ar putea genera traduceri valoroase
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de guvernul poporului său. Astăzi, o colaborare Între traducători români și literați nativi ar fi mult mai ușor de realizat și ar putea genera traduceri valoroase În extenso, mult peste relativ puținele mostre de calitate existente. Promovarea internațională a „poetului național' În segmentul anterior am argumentat că situația traducerilor eminesciene englezești este mult mai rea decât se crede, pledând pentru o strategie culturală la nivel guvernamental pentru obținerea unor traduceri cu adevărat reprezentative, mult mai ușor realizat În zilele noastre prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sănătos, pentru a și ajuta organismul să se reîncarce permanent energetic. Dacă națiunea e În pericol, acest sistem de educație a băieților nu prezintă nici un risc, pentru că implicarea sentimentală În RĂZBOAIELE DE APĂRARE face ca adrenalina să crească din spirit național. În cazul altor tipuri de războaie, militarii de carieră, plătiți și antrenați să fie agresivi, nu se implică sentimental. Sunt oameni cu spirit de aventură care Își fac meseria și atât. Renunțarea la serviciul militar obligatoriu este un mare act
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pot fi propuse de cei care se consideră eligibili, de rude, de cunoștințe sau de diferite organizații, Însoțite de documente, explicații, mărturii și pledoarii pentru fiecare criteriu. Data limită de trimitere a propunerilor se va stabili ulterior. Anunțarea rezultatelor : Ziua Națională a României 2009. Așteptăm propuneri și colaborări. Explicații referitoare la criteriile propuse: 1. Comunismul a făcut mai mult rău țării decât orice război sau cataclism. Comparând România de astăzi cu țări din zona care nu au fost abandonate lui Stalin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Acest punct nu credem că are nevoie de explicații suplimentare. Oricum, repetăm: orice sugestii și propuneri vor fi binevenite, putându-se perfecta această Încercare de clasificare și punctaj. ... Despre maestrul Vasile Gorduz, sculptor de valoare mondială, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte, câștigător a numeroase premii naționale și internaționale, membru onorific al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, știam de multă vreme că se lupta cu un cancer la gât. Se pare că știa de cumplita boală Încă din anul 2004
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de explicații suplimentare. Oricum, repetăm: orice sugestii și propuneri vor fi binevenite, putându-se perfecta această Încercare de clasificare și punctaj. ... Despre maestrul Vasile Gorduz, sculptor de valoare mondială, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte, câștigător a numeroase premii naționale și internaționale, membru onorific al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, știam de multă vreme că se lupta cu un cancer la gât. Se pare că știa de cumplita boală Încă din anul 2004, când a venit la Montreal pentru a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să realizeze "un exercițiu de istorie culturală" (pag. 13), în care arhitectura este analizată în relație cu diferite ideologii (profesionale, filozofice, politice), fiind înțeleasă "ca un instrument al identității" (pag. 13); de asemenea, prin acest studiu de caz asupra stilului național românesc, ea își aduce contribuția la înțelegerea unui fenomen mult mai amplu, cel al naționalismelor și al regionalismelor în arhitectură. Deși aceste manifestări s-au bucurat de mare succes peste tot în lume în intervalul cuprins între jumătatea secolului al
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
și primele decenii ale secolului XX, totuși ele au fost puțin studiate de specialiștii în istoria arhitecturii contemporane 1; în ultimul timp însă, acest capitol a reintrat în atenția cercetătorilor și au început să se vehiculeze formulări diverse, de la "romantismul național" englez, la "istoricismul" german, "regionalismul" francez și până la arhitectura identitară. În secolul al XIX-lea, caracterul național al diferitelor culturi este exprimat în cele mai variate modalități, de la studierea și valorificarea folclorului, la expozițiile universale (ce debutează la Londra în
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
contemporane 1; în ultimul timp însă, acest capitol a reintrat în atenția cercetătorilor și au început să se vehiculeze formulări diverse, de la "romantismul național" englez, la "istoricismul" german, "regionalismul" francez și până la arhitectura identitară. În secolul al XIX-lea, caracterul național al diferitelor culturi este exprimat în cele mai variate modalități, de la studierea și valorificarea folclorului, la expozițiile universale (ce debutează la Londra în 1851), unde pavilioanele naționale încercau să redea fiecare specificitatea și unicitatea; în acest context apare și arhitectura
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
german, "regionalismul" francez și până la arhitectura identitară. În secolul al XIX-lea, caracterul național al diferitelor culturi este exprimat în cele mai variate modalități, de la studierea și valorificarea folclorului, la expozițiile universale (ce debutează la Londra în 1851), unde pavilioanele naționale încercau să redea fiecare specificitatea și unicitatea; în acest context apare și arhitectura identitară, îmbinând deopotrivă tradiția și pitorescul. În cazul românesc, ideea formulării unui stil arhitectural specific este legată de eforturile de constituire a statului național modern; Carmen Popescu
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
1851), unde pavilioanele naționale încercau să redea fiecare specificitatea și unicitatea; în acest context apare și arhitectura identitară, îmbinând deopotrivă tradiția și pitorescul. În cazul românesc, ideea formulării unui stil arhitectural specific este legată de eforturile de constituire a statului național modern; Carmen Popescu își justifică astfel și delimitările temporale: în 1881, România devenea regat după ce își obținuse independența; anul 1945 marchează instaurarea regimului comunist. În ceea ce privește alegerea termenului de "stil național (românesc)" în detrimentul altor formule (ca, de pildă, binecunoscuta expresie "stil
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
arhitectural specific este legată de eforturile de constituire a statului național modern; Carmen Popescu își justifică astfel și delimitările temporale: în 1881, România devenea regat după ce își obținuse independența; anul 1945 marchează instaurarea regimului comunist. În ceea ce privește alegerea termenului de "stil național (românesc)" în detrimentul altor formule (ca, de pildă, binecunoscuta expresie "stil neo-românesc"), iată explicația autoarei: "Ťnațional (românesc)ť pentru a pune în valoare atașamentul său ideologic, Ťstil ť, pentru a respecta imaginea pe care o aveau despre această arhitectură creatorii săi
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
ť pentru a pune în valoare atașamentul său ideologic, Ťstil ť, pentru a respecta imaginea pe care o aveau despre această arhitectură creatorii săi"(pag. 22). Dificultățile demersului se constituie în tot atâtea provocări: inexistența unui studiu sistematic asupra stilului național românesc; sursele istoriografice prea puțin consistente; atributele de stil longeviv și prolific, care, în perioada interbelică, se întâlnește pe tot cuprinsul României Mari; de aici a apărut și necesitatea de a concentra studiul pe o dimensiune verticală, temporală, limitând-o
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
din istoria arhitecturii noastre (pentru Moldova - epoca lui Ștefan cel Mare, pentru țara Românească - stilul brâncovenesc, și tipologia caselor țărănești din ambele zone și tipurile de influențe, de contaminare). Un capitol important în construcția lucrării este cel despre Crearea unui stil național 1886 - 1906 (Inventer un style national 1886 - 1906); Carmen Popescu ne propune o triadă interesantă de personalități (și opere) ce au marcat începuturile noului stil: Ion Mincu, I. N. Socolescu și Lecomte de Nou˙. Dacă era firească prezența arhitecților români
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
reprezentând totodată și un prim exemplu de decorație interioară în același spirit, mult înainte de amenajarea cunoscută a casei lui Mincu, în jurul anului 1900. Dar, "în ciuda acestui avans și a calităților incontestabile ale lucrării arhitectului francez, propunerea sa pentru o arhitectură națională rămâne fără impact aparent". (pag. 77). Carmen Popescu nu pledează în mod deschis pentru o reabilitare a lui Lecomte de Nou˙, ale cărui "restaurări" controversate în epocă (și asupra cărora, totuși, autoarea preferă să nu insiste) sunt astăzi cu atât
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
nuanță pozitivă acestui nume. "Fără a judeca legitimitatea criticilor, discutabile în mare parte, trebuie să recunoaștem că dezbaterile provocate de restaurările lui Lecomte de Nou˙ au contribuit mult la o conștientizare a valorilor trecutului și, astfel, la dezvoltarea ideologiei stilului național și a succesului său la public." (pag. 69) În același timp, "numărul celor ce s-au inspirat din demersul său fără să recunoască, nu este nesemnificativ" (pag. 70); autoarea îi indică aici pe Petre Antonescu, Ștefan Burcuș, Constantin Iotzu și
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
s-au inspirat din demersul său fără să recunoască, nu este nesemnificativ" (pag. 70); autoarea îi indică aici pe Petre Antonescu, Ștefan Burcuș, Constantin Iotzu și câteva dintre proiectele lor de edificii religioase.2 Un rol esențial în afrmarea stilului național îi revine comenzii publice; treptat, noul stil se impune tot mai curajos pe scena publică, bucurându-se de o recunoaștere tot mai largă; expresiile sunt încă diferite, ca și căutările arhitecților; de aici și unele discordanțe. Autoarea reușește însă să
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
varietate a formulărilor, din care se va sintetiza curând o imagine unitară, coerentă. Un capitol special este dedicat Expoziției generale române din 1906 (Exposition générale roumaine de 1906); ideea organizării acestui eveniment de proporții a fost inspirată de expozițiile universale, naționale și regionale la modă la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX; intenția viza, pe de o parte, afirmarea maturității atinse de Stat în toate domeniile, iar, pe de alta, furnizarea unei imagini identitare. Din acest punct de vedere, Carmen
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
în toate domeniile, iar, pe de alta, furnizarea unei imagini identitare. Din acest punct de vedere, Carmen Popescu consideră că Expoziția generală română (iunie - noiembrie 1906, București, Parcul Filaret, în prezent Parcul Carol) încheie perioada de tatonări de la începuturile stilului național. O atenție deosebită este acordată motivației și încărcăturii ideologice; Expoziția marchează o triplă aniversare istorică: 25 de ani de la proclamarea Regatului, 40 de ani de domnie a lui Carol I și 1800 de ani de la instalarea primilor coloniști romani pe
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
1918). După succesul de la Expoziția generală, stilul românesc intră într-o perioadă fastă ce îi aduce consacrarea; în plus, crearea Școlii superioare de arhitectură în 1904 marchează un moment esențial în dezvoltarea disciplinei; printre întemeietori se regăsesc, firește, promotorii stilului național. Treptat, tot mai multe programe arhitecturale adoptă formulele propuse de noul stil: clădiri administrative (primării, prefecturi, ministere - Petre Antonescu, Ministerul Lucrărilor Publice, transformat în Primăria Capitalei, Prefectura din Craiova), oficii poștale (Alexandru Clavel), edificii destinate culturii și educației (Nicolae Ghika-Budești
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
mai multe programe arhitecturale adoptă formulele propuse de noul stil: clădiri administrative (primării, prefecturi, ministere - Petre Antonescu, Ministerul Lucrărilor Publice, transformat în Primăria Capitalei, Prefectura din Craiova), oficii poștale (Alexandru Clavel), edificii destinate culturii și educației (Nicolae Ghika-Budești, clădirea Muzeului Național de Artă, în prezent Muzeul }ăranului Român; Grigore Cerchez, Școala de arhitectură din București), locuințe (vile, aripa nouă a Palatului Cotroceni - construită de Grigore Cerchez). Este și epoca afirmării unor personalități importante în istoria arhitecturii românești: Petre Antonescu, Paul Smărăndescu
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Palatului Cotroceni - construită de Grigore Cerchez). Este și epoca afirmării unor personalități importante în istoria arhitecturii românești: Petre Antonescu, Paul Smărăndescu, Nicolae Ghika-Budești; prezentarea operelor lor vine să completeze imaginea asupra acestei perioade de înflorire, de deplină maturitate a stilului național. upă Unirea din 1918, stilul românesc devine Stil oficial în "România Mare" (Style officiel de la "grande Roumanie"), simbol arhitectural, emblemă a Statului. Este o arhitectură triumfătoare ce îi întâmpină peste tot pe eroii națiunii și le comemorează sacrificiile; este, totodată
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
emblemă a Statului. Este o arhitectură triumfătoare ce îi întâmpină peste tot pe eroii națiunii și le comemorează sacrificiile; este, totodată, o arhitectură de luare în posesie ce exaltă valorile românității în teritoriile anexate." (pag. 206) Instrument al centralizării, stilul național asigură "Ťunificareať ansamblului teritoriului grație vocabularului său, ce se vrea o sinteză a tradiției" (pag. 206 - 207). Este momentul unei expansiuni extraordinare, atât la nivel teritorial, cât și la nivelul programelor; amintim: "edificiile victoriei" (arcuri de triumf, monumente ale eroilor
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
germenii eșecului; producțiile cu caracter prolix, excesele stilului, arhitecții doctrinari, cu viziuni reacționare, anunță deja deraierea, alunecarea pe o pantă descendentă. Capitolul Spre o reînnoire (Vers un renouveau) pune în discuție perioada anilor '30, marcați de confruntarea între adepții stilului național și cei ai arhitecturii moderniste și de scindarea discursului între nevoia de național și de internațional. Treptat, arhitectura modernistă câștigă teren, iar replicile promotorilor stilului național merg de la critica stilistică la riposta xenofobă (o arhitectură a străinilor ce pune în
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]